ICCJ. Decizia nr. 6052/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6052/2012
Dosar nr. 20884/3/2009
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 287 din 24 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 20884/3/2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.C. împotriva Sentinţei civile nr. 486/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.
Împotriva acestei sentinţe contestatorul A.C. a declarat apel.
Contestatorul a susţinut că sentinţa tribunalului este nelegală şi netemeinică şi că îi bănuieşte pe intimaţi de acţiuni criminale făcute împreună cu avocaţii, avocaţi pe care îi bănuieşte de corupţie şi că s-a pătruns în locuinţa în care locuieşte şi că ar fi zdrobit-o în bătaie pe soţia sa în luna aprilie 2009.
De asemenea a arătat că îi bănuieşte de răpirea soţiei, săvârşită cu o ambulanţă pe data de 14 iunie 2009, soţia sa fiind sechestrată fără drept în căminul din Odăi, la circa 15 KM de Bucureşti iar răpirea fiind soldată cu omorul soţiei pe 27 iunie 2009, în care sunt implicaţi soţii T.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 57 A din 26 ianuarie 2011, a respins apelul, ca nefondat, reţinând că în motivarea cererii de apel nu există nicio critică asupra modului de stabilire a situaţiei de fapt şi a aplicării legii de către instanţa de fond, aspectele invocate în cererea de apel fiind cu totul străine de conţinutul sentinţei apelate.
Împotriva acestei din urmă decizii contestatorul A.C. a declarat recurs, printr-o cerere olografă, la data de 27 ianuarie 2011, susţinând că "instanţa a ignorat faptul că în dosarul cauzei au fost operate multe acte şi înscrisuri şi s-a pronunţat şi de această dată prin grave greşeli de judecată şi încălcarea art. 304 C. proc. civ.".
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 31 martie 2011, fiind stabilit termen la 27 ianuarie 2012.
La termenul din 27 ianuarie 2012 recurentul-contestator s-a prezentat personal în instanţă şi a învederat că locuieşte la o altă adresă decât aceea la care i-a fost comunicată decizia instanţei de apel, respectiv Bucureşti, sector 1, str. T., fiind evacuat din locuinţa iniţială, astfel că nu a avut posibilitatea de a lua cunoştinţă de conţinutul hotărârii date în apel.
Prin încheierea din 27 ianuarie 2012, Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, din care rezulta că decizia recurată a fost comunicată recurentului-contestator la adresa din Bucureşti, sector 1, str. T., adresă care nu mai este de actualitate, în prezent acesta locuind în Bucureşti, sector 2, Şoseaua C. şi având în vedere susţinerile recurentului-contestator potrivit cărora nu cunoaşte conţinutul deciziei recurate, deoarece nu i-a fost comunicată conform legii, a constatat că termenul legal de 15 zile pentru motivarea recursului începe să curgă de la data de 27 ianuarie 2012 şi i-a pus în vedere acestuia să formuleze motivele de recurs până la data de 12 februarie 2012, dată la care se împlinea termenul de recurs.
Recurentul-contestator nu a formulat însă motivele de recurs până la data de 12 februarie 2012 aşa încât, în şedinţa din 5 octombrie 2012, Înalta Curte, din oficiu, a invocat excepţia nulităţii recursului, pe care o va admite pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 3021alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, recurentul-contestator, în afara susţinerii din cererea de recurs înregistrată la data de 27 ianuarie 2011 în sensul că "instanţa a ignorat faptul că în dosarul cauzei au fost operate multe acte şi înscrisuri şi s-a pronunţat şi de această dată prin grave greşeli de judecată şi încălcarea art. 304 C. proc. civ.", nu a înţeles să formuleze alte motive de recurs, deşi instanţa i-a acordat această posibilitate, până la data de 12 februarie 2012, dată la care se împlineau cele 15 zile prevăzute de art. 301 C. proc. civ. şi care au început să curgă de la data de 27 ianuarie 2012, astfel cum a dispus instanţa prin încheierea din 27 ianuarie 2012.
Simpla afirmaţie a recurentului-contestator din cuprinsul cererii de recurs, fără a preciza în ce ar consta greşita aplicare a legii, nu poate constitui o critică ce ar putea fi încadrată în vreunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.
Critica recurentului-contestator conform căreia "instanţa a ignorat faptul că în dosarul cauzei au fost operate multe acte şi înscrisuri" şi nu ar fi ţinut seama de aceste înscrisuri, nu poate face obiect al examinării în calea de atac a recursului deoarece interpretarea probelor sau omisiunea de a avea în vedere, la soluţionarea cauzei, probe determinante nu mai constituie motive de recurs, în urma abrogării cazurilor de casare prevăzute de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. (prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000) şi, respectiv, art. 304 pct. 10 din acelaşi cod (prin art. I pct. 1111 din O.U.G. nr. 138/2000, introdus prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005).
Aşa fiind, în temeiul art. 306 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 303 din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, care să poată fi cenzurate şi din oficiu de către instanţă, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de contestatorul A.C. împotriva Deciziei nr. 57A din 26 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2012.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 6053/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6183/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
