ICCJ. Decizia nr. 6138/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6138/2012
Dosar nr. 28749/3/2009
Şedinţa publică din 10 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1711 din 19 noiembrie 2010, a admis contestaţia formulată de reclamantul I.D.D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, şi, pe cale de consecinţă: a anulat decizia din 21 mai 2009 emisă de intimata Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, obligând-o pe aceasta să soluţioneze notificarea din 19 octombrie 2001 depusă de BEJ I.M.M. şi să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri în condiţiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru terenul în suprafaţă de 7.684 m.p. situat în incinta SC A. SA Câmpulung.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti a reţinut următoarele:
Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 reclamantul a solicitat SC A. SA Câmpulung, în principal, restituirea în natură a imobilului constând în teren în suprafaţă de 7.684 m.p., iar, în subsidiar, acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc.
Dosarul administrativ a fost înaintat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, motivat de faptul ca SC A. SA se află în procedura falimentului în baza Legii nr. 85/2006, iar bunurile solicitate au fost vândute în cadrul acestei proceduri.
Reclamantul a arătat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod greşit a apreciat că regimul juridic al terenului revendicat este reglementat de legile fondului funciar şi a decis declinarea competenţei soluţionării notificării în favoarea Primăriei Câmpulung, judeţul Argeş, având în vedere că imobilul revendicat se află în intravilanul localităţii Câmpulung, judeţul Argeş, respectiv loc de casă, având număr de conscriere (poştal). Or, după cum este cunoscut, terenurile arabile nu deţin stradă şi număr de casă.
Tribunalul a reţinut, faţă de cuprinsul actului de vânzare-cumpărare înscris la Grefa Tribunalului Muscel în 31 martie 1923, că s-a cumpărat terenul de 7.684 m.p. „cu tot ce se afla pe loc, precum case şi pomi”.
Suprafaţa solicitată, respectiv cea de 7.684 m.p., este menţionată şi în extrasul eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Argeş, precum şi prin adresa din 11 mai 1971 emisă de Uzina Mecanică Muscel.
Potrivit adresei din 09 noiembrie 2010 emisă de Primăria Municipiului Câmpulung se comunică că la adresa din Câmpulung, se regăseşte în registrele agricole din perioada 1951-1958, proprietara I.E., cu un teren în suprafaţă de 1 ha şi una casă de locuit.
Cu aceeaşi suprafaţă se regăseşte şi în registrul agricol din perioada 1951-1963, întregul trup de teren se află „în căminul casei”, compus din: 4 ari - arabil, 94 ari - fâneţe şi 2 ari - curte, iar după această perioadă nu se mai regăsesc însemnări privind terenul proprietatea defunctei I.E.
Pentru terenul de 7.684 m.p., expropriat în vederea extinderii fostei Uzine Mecanice Muscel, defunctei I.E. nu i s-a dat alt teren în schimb.
Tribunalul a reţinut, astfel, că atât la data preluări de către stat prin Decretul nr. 471/1960, cât şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul s-a aflat/se află în intravilanul oraşului Câmpulung, judeţul Argeş, iar din probele administrate în cauză, aspect necontestat de intimată, terenul se află în incinta SC A. SA Câmpulung.
Potrivit situaţiei juridice emise de Primăria Câmpulung, terenul în cauză nu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi, prin urmare, nu s-a putut reţine incidenţa prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, prin decizia civilă nr. 18 din 28 septembrie 2011, a respins ca nefondat apelul formulat de apelantul-pârât Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, împotriva sentinţei civile nr. 1711 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I.D.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin motivele de apel formulate, a considerat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în mod corect a dispus, prin decizia din 21 mai 2009, declinarea notificării formulată de petentul I.D.D. spre competentă soluţionare către Primăria Câmpulung, judeţul Argeş, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, instituţie căreia îi revenea în exclusivitate competenţa de a se pronunţa în condiţiile legii asupra notificării menţionate.
Din conţinutul adresei din 26 august 2002, adresă emisă de SC A. SA, în calitate de unitate deţinătoare, a rezultat că imobilul-teren, revendicat de petent, a făcut parte din circuitul agricol, regimul juridic al acestuia fiind cel prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Pârâtul a mai considerat că Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a încadrat în mod corect notificarea petentului în dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi art. 5 alin. (1) şi (2), Titlul I al Legii nr. 247/2005.
Potrivit dispoziţiilor art. 296 C. proc. civ., Curtea a găsit nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Pârâtul-apelant a criticat sentinţa apelată, susţinând că instanţa de fond nu a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi nu a reţinut că terenului în litigiu nu i se aplică dispoziţiile Legii nr. 10/2001, ci ale Legii nr. 18/1991, republicată, fiind teren agricol.
Pentru dovedirea naturii juridice de teren agricol ce intră sub prevederile Legii nr. 18/1991 apelantul a invocat doar conţinutul adresei din 26 august 2002 a unităţii deţinătoare SC A. SA. Apelantul nu a adus probe noi în apel.
Verificând actele dosarului, Curtea, ca instanţă de apel, a constatat ca fiind temeinică sentinţa apelată.
Astfel, în mod legal instanţa de fond a calificat terenul în litigiu ca fiind teren intravilan ce cade sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Pentru a aprecia astfel, instanţa de fond a coroborat toate probele administrate în cauză, respectiv: contractul de vânzare-cumpărare din 31 martie 1923, extrasul eliberat de Arhivele Naţionale - Direcţia Judeţeană Argeş, adresa din 11 mai 1971 emisă de Uzina Mecanică Muscel, adresa din 09 noiembrie 2010 a Primăriei Municipiului Câmpulung, înscrierile din registrul agricol din perioada 1951-1963. Din toate aceste probe s-a reţinut că terenul în litigiu a fost, la data preluării de către stat prin Decretul nr. 471/1960 şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, teren intravilan, având pe el construită o casă.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- terenul în litigiu, 7.864 m.p., se regăseşte în registrele agricole din perioada 1951-1958 şi a făcut parte din circuitul agricol, regimul juridic al acestuia fiind cel prevăzut de Legea nr. 18/1991.
- în speţă sunt aplicabile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Recursul declarat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia IV-a civilă, reclamantul I.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului anularea deciziei nr. 162 din 21 mai 2009 şi obligarea pârâtului la soluţionarea pe fond a notificării din 19 octombrie 2001, în sensul stabilirii şi acordării de măsuri reparatorii pentru imobilul-teren în suprafaţă de 7.684 m.p. situat în incinta SC A. SA Câmpulung.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a solicitat SC A. SA Câmpulung, în principal restituirea în natură a imobilului constând în teren în suprafaţă de 7.684 m.p., iar în subsidiar acordarea de despăgubiri prin echivalent bănesc.
Dosarul administrativ a fost înaintat către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului Bucureşti, motivat de faptul că SC A. SA se află în procedura de faliment în baza Legii nr. 85/2006, iar bunurile solicitate au fost vândute în cadrul acestei proceduri.
S-a reţinut că faţă de cuprinsul actului de vânzare-cumpărare înscris la Grefa Tribunalului Muscel, că s-a cumpărat terenul de 7.684 m.p. „cu tot ce se afla pe loc, precum case cu pomi”.
De asemenea, se reţine că, atât la data preluării de către stat prin Decretul nr. 47/1960, cât şi la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, terenul s-a aflat în intravilanul oraşului Câmpulung, judeţul Argeş.
Faţă de probele existente la dosarul cauzei, instanţa de apel în mod judicios a statuat că terenul în litigiu nu a făcut obiectul legilor fondului funciar şi, prin urmare, nu se poate reţine incidenţa prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Aşadar, faţă de cele reţinute, se constată că recursul nu este fondat şi, pe cale de consecinţă, se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva deciziei nr. 718A din 28 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6135/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6146/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
