ICCJ. Decizia nr. 6165/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6165/2012
Dosar nr. 55500/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 octombrie 2012
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 07 martie 2011, N.A.S., B.C.C., L.C., C.I., C.C., M.M.I., C.E., M.P.A., T.V., Z.V., T.G.S., A.D., T.I.M., T.V.C., C.G. şi D.M. au chemat în judecată Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, solicitând anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise de Casa de Pensii a Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca netemeinice şi nelegale; menţinerea deciziilor privind calcularea pensiilor de serviciu stabilite în temeiul Legii nr. 164/2001, respectiv Legii nr. 179/2004; obligarea pârâtei la plata diferenţei dintre pensia de serviciu şi cea reclaculată conform Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 710/2010, de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii, până la data plăţii efective a pensiei iniţiale.
La termenul din 24 iunie 2011, instanţa a dispus disjungerea cererilor formulate de reclamanţi, iar prin sentinţa nr. 5171 din 24 iunie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 4078/95/2011, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de N.A.S. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
S-a reţinut că în stabilirea competenţei sunt aplicabile dispoziţiile art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, la care face trimitere art. 7 din Legea nr. 119/ 2010. Conform acestor prevederi astfel de cereri, respectiv contestaţii împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.
Învestit prin declinare, prin sentinţa nr. 4409 din 11 mai 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, iar normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, determinarea instanţei competente se face în raport de dispoziţiile în materie ale legii noi, şi anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Astfel, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Gorj.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii reprezintă o contestaţie împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Decizia contestată în cauză a fost emisă la data de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 07 martie 2011.
Într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul”.
Legea nr. 19/2000 a fost, însă, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei era în vigoare Legea nr. 263/2010.
Or, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantului, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţa, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007 o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj.
Irevocabilă.
Prctoanţată în şedinţă publică astăzi, 10 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6148/2012. Civil. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 618/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
