ICCJ. Decizia nr. 6162/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6162/2012
Dosar nr. 19819/301/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 10 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 30 mai 2011 sub nr. 19819/301/2011, ca urmare a disjungerii, reclamanţii G.Ş. şi T.I.B. au chemat în judecată pe pârâţii M.A. şi M.D.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună ieşirea din indiviziune asupra imobilelor teren extravilan arabil, parcela nr. 110 în suprafaţă de 2.500 mp situat în municipiul Calafat tarlaua 105, teren extravilan arabil parcela nr. 62 în suprafaţă de 2 ha situat în municipiul Calafat tarlaua 92.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanţii au arătat cu privire la imobilul format din terenurile sus-menţionate că a fost dobândit de către M.A. şi T.P., prin reconstituire în baza Titlului de proprietate nr. 5197 din 6 iulie 2007 emis de Comisia Judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. În prezent acest teren este detent de părţi în felul următor: G.Ş. - cota de 3/8 dobândită prin moştenire de la defuncta M.A.; T.I.B. - cota de XA dobândite prin moştenire de la defunctul T.P. (Certificatul de moştenitor nr. 63 din 30 mai 2001 eliberat de notar Public C.M. din Galaţi); M.A. şi M.D.S. prin moştenire de la M.T. - cota de 1/8.
Cu privire la aceste terenuri, solicită să se dispună ieşirea din indiviziune prin împărţirea parcelelor 110 (T 105) şi 62 (T 92) în câte două loturi egale ca suprafaţă şi atribuirea lor către reclamanţi, cu stabilirea unei sulte corespunzătoare cotei de 1/8 pe care pârâţii o deţin, în sarcina reclamantului G.Ş.
Prin Sentinţa civilă nr. 9709 din 27 iunie 2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti s-a admis excepţiei necompetenţei teritoriale invocată de instanţă din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Calafat.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a reţinut următoarele:
Titlul de proprietate nr. 519 din 6 iulie 2007 a fost eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în temeiul Legii nr. 18/1991 pe numele defuncţilor M.A. şi T.P., în calitate de moştenitori ai defunctului T.I., pentru imobilele în speţă.
S-a apreciat că ieşirea din indiviziune asupra terenurilor sus-menţionate nu este succesorală, deoarece autorii părţilor au dobândit în nume propriu bunurile în temeiul Legii nr. 18/1991, ceea ce atrage competenţa teritorială absolută a instanţei de la locul situării imobilelor conform art. 13 C. proc. civ.
Prin Sentinţa civilă nr. 1367 din 6 iulie 2012, Judecătoria Calafat şi-a declinat la rândul său competenţa în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti şi, constatându-se ivit conflictul negative de competenţă, a înaintat dosarul instanţei supreme pentru soluţionarea regulatorului de competenţă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că ieşirea din indiviziune asupra terenurilor sus-menţionate este o ieşire din indiviziune succesorală, astfel încât atrage competenţa teritorială absolută conform art. 14 C. proc. civ., al instanţei de la locul ultimului domiciliu al defunctului.
Competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti în aplicarea dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ., potrivit celor ce succed.
Pricina de faţă are ca scop final ieşirea din indiviziune a reclamanţilor şi pârâţilor cu privire la terenurile ce au fost reconstituite autorilor comuni prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991 de Comisia judeţeană Dolj pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.
Pe titlu figurează ca fiind coproprietari M.A. şi T.P., autorii părţilor din pricina de faţă, astfel că este vorba de partajarea cu caracter succesoral a terenurilor între moştenitorii celor două persoane amintite mai sus, aceste terenuri nefiind avute în vedere în momentul emiterii certificatelor de moştenitor, întrucât succesiunea defuncţilor nu a fost dezbătută anterior introducerii acţiunii la Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti.
Din actele dosarului rezultă că M.A. a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 3, T.P. a avut ultimul domiciliu în Galaţi, iar M.T. a avut ultimul domiciliu în Bucureşti, sector 3, reclamanţii alegând să introducă acţiunea la instanţa de la ultimul domiciliu al celor din urmă defuncţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (2) C. proc. civ., „în materie de moştenire, sunt de competenţa instanţei celui din urmă domiciliu al defunctului. 2. cererile privitoare la moştenire, precum şi cele privitoare la pretenţiile pe care moştenitorii le-ar avea unul împotriva altuia".
Normele conţinute în textul citat sunt norme de competenţă teritorială absolută, de la care părţile sau instanţa nu pot deroga. De altfel, Înalta Curte observă că părţile nu au avut puncte de vedere discordante cu privire la competenţa teritorială a instanţei mai întâi învestită, excepţia de necompetenţă teritorială fiind ridicată de instanţe din oficiu, în aplicarea dispoziţiilor art. 158 şi 159 pct. 3 C. proc. civ.
Deşi cererea de împărţeală priveşte un imobil, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 13 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta deoarece, cum ambele dispoziţii legale stabilesc competenţe teritoriale exclusive, în conflictul dintre ele definitorie este natura cererii introductive. Art. 13 alin. (1) C. proc. civ. este aplicabil ori de câte ori acţiunea introductivă are ca obiect cereri referitoare la un imobil, altele decât cele din materia moştenirii. Dacă interpretând coroborat cele două texte de lege s-ar da o altă interpretare, ar rezulta că ori de câte ori se dezbate o succesiune din care face parte un imobil, trebuie înlăturate normele de competenţă teritorială exclusivă în materie de moştenire, cuprinse în art. 14 C. proc. civ. Or, nu aceasta a fost intenţia legiuitorului, care a înţeles să reglementeze expres competenţa teritorială a instanţelor în materie de moştenire, fără a face vreo deosebire după cum în masa succesorală sunt cuprinse numai bunuri mobile sau şi imobile.
Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 14 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei pendinte în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6161/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 6570/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
