ICCJ. Decizia nr. 6185/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6185/2012
Dosar nr. 9128/99/2006
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2962 din 20 decembrie 2006, Tribunalul Iaşi a constatat că în cauză are calitate de reclamant numitul Z.I.
A fost respinsă cererea completatoare formulată de reclamantul Z.I. privind introducerea acţiunii şi în calitate de mandatar al numitei F.A.S.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant pentru F.A.S. a autorului P.V.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesual active a numitei F.A.S. şi, în consecinţă:
A fost respinsă acţiunea însuşită de F.A.S., prin reprezentant, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi.
A fost disjunsă judecarea acţiunii formulate de reclamantul Z.I., în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Iaşi şi, în baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a fost suspendată judecata până la rămânerea irevocabilă a prezentei sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi a fost promovată de reclamantul Z.I., acesta invocând în dovedirea calităţii sale procesuale active contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat în 30 mai 2006 prin care F.A.S. i-a vândut dreptul său succesoral cu privire la imobilul situat în Iaşi, compus din teren şi construcţii (imobil ce a făcut obiectul dispoziţiei de respingere din 29 ianuarie 2004 - faţă de F.I.).
Introducerea în cauză a numitei F.A.S. în calitate de contestatoare s-a făcut în urma precizărilor reclamantului Z.I., în sensul că a formulat acţiune şi în calitate de mandatar al acesteia, conform procurii din 30 mai 2006, cât şi în urma precizării făcute de F.A. că îşi însuşeşte acţiunea introdusă de mandatarul său.
Tribunalul a reţinut că reclamantul a formulat contestaţia de faţă atât în nume propriu (cumpărător de drepturi succesorale - retract litigios), cât şi în calitate de mandatar al numitei F.A.S., calităţi care în mod evident se exclud una pe alta. Astfel, dacă numitul Z.I. se consideră persoană îndreptăţită de a primi în natură bunul în baza contractului de vânzare de drepturi succesorale autentificat în 30 mai 2006, el nu mai are calitatea de a promova prezenta acţiune şi ca mandatar al vânzătoarei F.A.S. Reclamantul Z.I. nu îşi poate întemeia acţiunea atât pe calitatea sa de proprietar, cât şi pe cea de mandatar al adevăratului proprietar, calităţi incompatibile în cauză, astfel încât Tribunalul a respins cererea sa completatoare formulată la termenul de judecată din 28 iunie 2006, constatând că în cauză are calitate de reclamant numai Z.I.
În ceea ce o priveşte pe reclamanta F.A.S., prima instanţă a apreciat că aceasta nu are calitate procesuală activă, dat fiind contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat în 2006, prin care şi-a vândut dreptul său succesoral privind imobilul din Iaşi, către Z.I.
Totodată, s-a reţinut că, în speţă, nu are relevanţă revocarea procurii din 2004, deoarece instanţa a respins cererea completatoare a reclamantului privind introducerea acţiunii şi în calitate de mandatar pentru F.A.S., iar pe de altă parte procura a fost încheiată după perfectarea contractului de vânzare-succesorală, când dreptul asupra imobilului nu mai exista în patrimoniul ei, astfel că dreptul de reprezentare pentru revendicarea acestui imobil nu mai putea fi dat tot lui Z.I.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs F.A.S., iar prin încheierea din 18 mai 2007 pronunţată în Dosarul nr. 9128/99/2006, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel, constatând că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.
Prin încheierea din 08 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în dosarul sus-menţionat, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 22219/245/2006 al Judecătoriei Iaşi, reţinându-se că dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Iaşi vizează imobilul ce face obiectul prezentului litigiu şi că sunt întrunite condiţiile legale privind suspendarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs F.A.S., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 raportat la art. 2441 alin. (1) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a arătat că Dosarul nr. 22219/245/2006 al Judecătoriei Iaşi, până la soluţionarea căruia a fost suspendată judecata în prezenta cauză în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., se află în prezent pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, ca urmare a admiterii cererii de strămutare formulată de către aceasta.
Recurenta a apreciat că soluţia instanţei de apel este nelegală, deoarece nu este îndeplinită condiţia dependenţei cauzei care face obiectul prezentului dosar de aceea care face obiectul Dosarului nr. 13014/211/2010 aflat pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca.
În acest sens, recurenta a arătat că, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, dreptul la restituirea imobilelor ce cad sub incidenţa acestei legi este recunoscut exclusiv foştilor proprietari şi moştenitorilor legali sau testamentari ai acestora.
Or, în speţă, recurenta este singura persoană îndreptăţită conform Legii nr. 10/2001 să uzeze de dispoziţiile acestei legi.
De asemenea, recurenta a arătat că, în raport cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 şi art. 4 alin. (2) din aceeaşi lege, intimatul Z.I. nu are calitate de moştenitor, fiind un succesor cu titlu particular, în baza contractului de vânzare-cumpărare de „drepturi succesorale” ce are ca obiect imobilul în litigiu perfectat cu recurenta, în calitate de moştenitoare a fostului proprietar.
În acest context, recurenta a susţinut că, dacă se va aprecia că cererea de chemare în judecată este întemeiată, restituirea imobilului se va face către aceasta, urmând ca ulterior, în funcţie de valabilitatea şi de calificarea ce se va da contractelor încheiate, să se tranşeze între părţi problema dreptului de proprietate asupra imobilului.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., „instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi”.
În prezenta cauză, reclamantul Z.I. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei din 29 ianuarie 2004 a Primarului municipiului Iaşi, prin care s-a respins notificarea formulată de F.I. privind restituirea în natură a imobilului situat în Iaşi, pe motiv că notificatorul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat şi, implicit, a calităţii de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001.
Reclamantul Z.I. şi-a justificat calitatea procesuală activă pentru promovarea acestei acţiuni cu contractul de vânzare de drepturi succesorale autentificat în 30 mai 2006 încheiat cu recurenta F.A.S. şi care priveşte imobilul în litigiu.
Or, valabilitatea acestui contract de vânzare de drepturi succesorale face obiectul unei alte judecăţi, respectiv a pricinii până la soluţionarea irevocabilă a căreia s-a dispus suspendarea în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ce are ca obiect cererea formulată de reclamanta F.A.S., prin tutore, în contradictoriu cu pârâtul Z.I., privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare de drepturi succesorale autentificate în 30 mai 2006 de B.N.P. C.E.
Prin urmare, se constată că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte existenţa unui drept care face obiectul altei judecăţi, cât şi condiţia dependenţei celor două cauze care privesc acelaşi imobil.
În această situaţie, în mod judicios instanţa de apel a apreciat asupra oportunităţii măsurii suspendării judecăţii, în raport cu finalitatea acţiunii având ca obiect anularea contractelor de vânzare de drepturi succesorale şi cu efectele determinante pe care le-ar putea avea asupra prezentului demers judiciar.
Cât priveşte criticile formulate de recurentă referitoare la calitatea de persoană îndreptăţită potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, acestea nu pot fi analizate şi tranşate în cadrul prezentului recurs, deoarece vizează chestiuni de fond care exced limitelor învestirii instanţei.
Având în vedere considerentele expuse, urmează a se reţine că, în mod legal, Curtea de apel a făcut aplicarea la speţă a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., astfel că nefiind întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul formulat va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de F.A.S. împotriva încheierii din 08 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. 9128/99/2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6166/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6186/2012. Civil → |
|---|
