ICCJ. Decizia nr. 6186/2012. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6186/2012
Dosar nr. 931/119/2009*
Şedinţa publică din 11 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 909 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Covasna, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului şi a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei C.S. formulată împotriva pârâţilor M.A., V.I.V., SC T.A.O. SA Sf. Gheorghe, Comuna Vâlcele, prin Primar, şi SC G.C. SA Sf. Gheorghe, respectiv ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă aceeaşi acţiune formulată împotriva pârâţilor Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară şi Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, având ca obiect rectificarea cărţii funciare Vâlcele şi revendicarea cotei părţi de 1/2 din imobilul înscris în această carte funciară, aşa cum a fost completată şi precizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta C.S., calea de atac astfel exercitată fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov la data de 10 august 2011 ca recurs.
Prin încheierea din 04 octombrie 2011, pronunţată în recurs de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 1551 C. proc. civ., reţinându-se că la termenul din 13 septembrie 2011 i s-a pus în vedere recurentei-reclamante să indice adresele intimaţilor-pârâţi M.A. şi V.I.V., iar aceasta nu a făcut dovada că a făcut demersuri pentru aflarea adreselor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta C.S., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe în vederea continuării judecăţii.
Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece cei doi intimaţi-pârâţi au acelaşi domiciliu, unde s-au îndeplinit anterior toate actele procedurale, iar aceste aspecte au fost învederate instanţei prin notele scrise depuse la termenul de judecată când s-a dispus suspendarea judecăţii.
La termenul de judecată din data de 11 octombrie 2012, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce succed:
Împotriva hotărârilor judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Conform art. 2441 alin. (1) C. proc. civ., „Asupra suspendării judecării procesului, instanţa se va pronunţa prin încheiere care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepţia celor pronunţate în recurs”.
În speţă, recursul declarat de reclamanta C.S. vizează o încheiere de suspendare a judecăţii care a fost pronunţată de curtea de apel în recurs.
Prin urmare, sunt incidente dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., care reglementează o situaţie de excepţie, în sensul că nu sunt supuse recursului încheierile de suspendare a judecării cauzei pronunţate în faza procesuală a recursului.
De altfel, prin Decizia nr. 1019/2008 a Curţii Constituţionale, s-a constatat că, potrivit art. 282 alin. (2) şi art. 299 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., împotriva încheierii susceptibile de a fi atacată separat poate fi exercitată aceeaşi cale de atac, precum împotriva hotărârii pronunţate pe fondul cauzei.
Totodată, s-a arătat că împrejurarea că încheierea prin care se dispune suspendarea judecării procesului este pronunţată în faza procesuală a recursului justifică pe deplin opţiunea legiuitorului în sensul exceptării ei de la posibilitatea exercitării căii de atac prevăzute de lege pentru celelalte situaţii.
Astfel, întrucât stadiul procesual este recursul, iar hotărârea care soluţionează cauza are caracter irevocabil, şi încheierea prin care se dispune suspendarea judecăţii îşi însuşeşte acest caracter, urmând soarta hotărârii finale.
În consecinţă, faţă de caracterul irevocabil al hotărârii atacate şi de dispoziţiile art. 2441 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., recursul exercitat împotriva încheierii va fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta C.S. împotriva încheierii din 04 octombrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. 931/119/2009*.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 octombrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 6185/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6187/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
---|