ICCJ. Decizia nr. 6233/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6233/2012
Dosar nr. 1867/85/2009
Şedinţa publică din 15 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă,constată următoarele:
Reclamanţii T.I. şi T.E., la data de 11 iunie 2009, au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - DRDP Braşov şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, ca prin hotărâre judecătorească să fie obligaţi intimaţii să le lase, în deplină posesie şi proprietate, imobilul dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafaţă de 1636,21 mp, cu cheltuieli de judecată. În subsidiar, au solicitat exproprierea imobilului, cu justă şi prealabilă despăgubire.
În motivare, au arătat că sunt proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafaţă de 1636,21 mp, cu privire la care există suspiciunea încălcării dreptului de către intimaţi.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 C. civ., Legea nr. 33/1994 şi art. 274 C. proc. civ.
Ulterior acţiunea a fost precizată solicitându-se ca prin sentinţă să fie constatată nulitatea Hotărârii Consiliului local al comunei Şelimbăr nr. 56 din 5 iunie 2007 şi a Procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 94 din 25 iunie 2007 al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Primăriei Şelimbăr, susţinându-se că acestea sunt nelegale, emise în condiţii de necompetenţă, nesemnate corect, ambele acte fiind anulate prin sentinţă irevocabilă, respectiv Sentinţa civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu în Dosarul nr. 558/85/2007. Au susţinut că terenul pe care îl aveau în proprietate a fost împărţit în trei loturi: 1. nr. top b/1/1/1 în suprafaţă de 946,34 mp expropriat în condiţii legale prin sentinţa, rămasă irevocabilă, nr. 122 din 28 ianuarie 2008 a Tribunalului Sibiu; 2. nr. top b/1/1/2 vândut Administraţiei Naţionale a Drumurilor RA, prin contractul de dezmembrare şi vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692 din 21 octombrie 2003 la BNP V.S.V. şi 3. nr. top b/1/1/3, care face obiectul prezentului litigiu.
Au arătat că îşi menţin susţinerile, cererile şi motivaţiile din acţiunea principală.
Prin întâmpinare, pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale a solicitat respingerea acţiunii ca, neîntemeiată, şi a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
În susţinerea excepţiei, a arătat că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, expropriator este Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, iar Ministerul nu a fost chemat în judecată.
Pe fond, a arătat că despăgubirea cuvenită pentru suprafaţa notată cu nr. top b/1/1/3 a fost stabilită, potrivit reglementărilor legale, în baza procesului-verbal nr. 93 din 25 mai 2007 şi s-a emis Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 57 din 5 iunie 2007. A arătat că Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 56 din 5 iunie 2007 urmează a fi revocată de către comisia prevăzută de Legea nr. 198/2004, având în vedere că această parcelă cu nr. top a/1/1/1 în suprafaţă de 946,34 mp, a fost expropriată în baza H.G. nr. 169/2006 prin Hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii nr. 6 din 11 octombrie 2006.
În şedinţa din 29 martie 2010 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei, în raport de precizarea formulată de reclamanţi pe acest aspect.
Învestit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Sibiu, prin Sentinţa civilă nr. 341 din 1 aprilie 2011 a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamanţii T.I. şi T.E. în contradictoriu cu pârâţii Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România - DRDP Braşov şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România; a anulat Dispoziţia nr. 56/2007 şi procesul-verbal de acordare a despăgubirilor emise de pârâtă în ce priveşte despăgubirile acordate reclamanţilor. Au fost respinse celelalte cereri. A fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată parţiale de 100 RON, către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Reclamanţii sunt proprietarii imobilului dobândit prin titlul de proprietate nr. 1428/5 Sibiu, tarlaua 16, nr. cadastral a/1/1/3, în suprafaţă de 1636,21 mp.
Prin Hotărârea nr. 6/2006 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004 Şelimbăr s-a dispus exproprierea suprafeţei de 946,0 mp din terenul cu nr. cadastral b/1/1/1, proprietatea reclamanţilor, şi s-au stabilit despăgubiri de 18.497,23 RON, echivalentul a 6.622 dolari SUA, consemnate pe numele acestora la CEC.
Părţile nu au căzut de acord în ce priveşte termenii exproprierii, iar reclamanţii au solicitat ca pârâta să le respecte dreptul de proprietate asupra lotului din imobil, rămas în proprietatea lor şi anularea Dispoziţiei nr. 56, care a fost revocată de emitent prin emiterea Dispoziţiei nr. 57 din 5 iunie 2007.
A fost efectuată în cauză expertiză tehnică de specialitate ale cărei concluzii au fost acceptate de reclamanţi şi au fost criticate de pârâtă, considerate ca fiind excesive în stabilirea despăgubirii pe unitatea de măsură şi incorecte în ce priveşte lotul expropriat, care este în realitate doar de 1271,83 mp, prin acţiune tinzându-se la modificarea suprafeţelor imobilului şi a celei expropriate.
Tribunalul, în aplicarea prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, a apreciat că exproprierea respectă limitele convenite de părţi, nerealizându-se condiţiile de admisibilitate ale acţiunii în revendicare, promovată de reclamanţi. Ca urmare acest petit, întemeiat pe prevederile art. 480 C. civ., a fost respins ca nefondat.
În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică de către experţii P.M., M.D. şi B.P., care a statuat că, pe imobilul supus exproprierii, s-au efectuat deja lucrări, fiind afectată suprafaţa de 5294 mp, iar imobilul reclamantei a fost împărţit în 3 loturi. Ulterior, în rejudecare (aşa se reţine în sentinţă) a fost efectuată o lucrare de către experţii L.V., V.O. şi I.S., care au apreciat că valoarea de referinţă a terenurilor în zona supusă exproprierii este de 22,5 euro pe mp. Terenul, fiind extravilan şi având utilităţi în apropiere - curent, gaz, telefonie - s-au acordat despăgubiri de 22,5 euro pe mp, în RON, la data plăţii efective (valoarea despăgubirilor pentru cei 5294 mp afectaţi de lucrări fiind de 5294 x 22,5 = 119.115 euro).
Pârâta a contestat această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o contraprobă cu relevanţă în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziţia ei nefondată nu a fost luată în seamă.
Faţă de concluziile expertizelor efectuate în cauză, având în vedere şi schiţele aferente, tribunalul a reţinut faptul că Dispoziţia nr. 56/2007 şi procesul-verbal emis în consecinţă sunt lipsite de efecte juridice, căci s-a emis Dispoziţia nr. 57/2007 cu referire la reclamanţi şi la acelaşi lot de teren, primele acte fiind revocate implicit. Ca urmare, fiind lipsit de interes, acest petit a fost respins.
Deşi a fost întocmit un raport de expertiză, prin care a fost evaluat terenul în litigiu, cum reclamanţii nu au emis o cerere pe despăgubiri, instanţa a apreciat că nu se poate pronunţa asupra pretenţiilor de despăgubiri mai mari, neexistând o învestire a instanţei în acest sens, astfel că s-a admis, în parte, cererea, s-a anulat Hotărârea nr. 56/2007 şi procesul-verbal privind acordarea de despăgubiri.
Pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată parţiale de 100 RON, corespunzător măsurii admiterii acţiunii.
Prin încheierea civilă pronunţată la data de 14 iunie 2011, Tribunalul Sibiu, în Dosarul nr. 1867/85/2009/a1, a admis cererea de rectificare a erorilor materiale strecurate în considerentele Sentinţei civile nr. 341 din 1 aprilie 2011 a aceleiaşi instanţe, cerere promovată de Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România şi, în consecinţă, a dispus îndreptarea erorilor materiale din sentinţă astfel: cauza s-a judecat în primă instanţă şi nu la rejudecare (cum s-a consemnat); a fost exclus din considerentele sentinţei parag. 13 (de la "În cauză a fost efectuată o expertiză tehnică (…)) şi s-a înlocuit acest paragraf cu următoarele:
"În cauză a fost efectuată expertiză tehnică de către experţii F.I.D., G.A. şi P.M. care au apreciat că valoarea de referinţă a terenurilor în zona supusă exproprierii este de 22,0 euro pe mp, pentru suprafaţa afectată de 1271,83 mp.
Intimata a contestat această valoare, invocând deprecierea valorilor imobiliare, fără însă a oferi o contraprobă cu relevanţă în cauză, astfel că, în termenii art. 1163 C. civ., opoziţia ei nefondată nu a fost luată în seamă".
Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel ambele părţi.
Reclamanţii au solicitat admiterea apelului şi, în rejudecare, să se dispună admiterea acţiunii şi a completării de acţiune, stabilindu-se preţul în conformitate cu actele depuse la dosar.
Pârâtul Statul Român, prin CNADNR S.A., a solicitat modificarea, în parte, a sentinţei, arătând, în esenţă, că, în cuprinsul considerentelor se regăsesc mai multe erori cu privire la numele experţilor; referirea la rejudecarea dosarului (deşi nu a exista decât un ciclu procesual); faptul că s-a menţionat că se calculează o valoare a despăgubirilor în cuantum de 119.115 euro pentru suprafaţa de 5294 mp, avându-se în vedere valoarea de 22,5 euro/mp, conform expertizei (deşi terenul expropriat şi evaluat are suprafaţa de 1271,83 mp, iar valoarea stabilită de experţi a fost de 22 euro/mp).
Prin întâmpinare, CNADNR a solicitat respingerea apelului declarat de către reclamanţi, ca nefondat.
În apel nu s-a solicitat încuviinţarea şi administrarea de probe noi.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, prin Decizia civilă nr. 155 din 11 noiembrie 2011, a admis apelul declarat de reclamanţii T.E. şi T.I., pe care a schimbat-o în parte, a obligat pe pârâtul Statul Român, prin CNADNR, să plătească reclamanţilor 22,5 euro/mp cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa expropriată de 1638,21 mp, echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii, urmând a se scădea despăgubirile deja consemnate la CEC pe numele reclamanţilor, a obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 300 RON cheltuieli de judecată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A respins apelul declarat de reclamanţi împotriva încheierii din 14 iunie 2011 a Tribunalului Sibiu, a respins apelul declarat de către pârâtul Statul Român, prin CNADNR, împotriva aceleiaşi Sentinţe nr. 341/2011 a Tribunalului Sibiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 14 iunie 2011, s-a admis cererea de rectificare a erorilor strecurate în considerentele sentinţei şi s-a dispus îndreptarea erorilor materiale.
Astfel, criticile pârâtului referitoare la erorile din considerentele sentinţei atacate referitoare la numele experţilor şi suprafaţa expropriată au rămas fără obiect, apelul urmând a fi respins.
Cu referire la apelul declarat de către reclamanţi, a reţinut că aceştia au învestit instanţa de judecată cu o acţiune având ca obiect principal revendicarea suprafeţei de teren de 1636,21 mp, nr. cad. a/1/1/3, imobil din aproprierea liniei trasate pentru centura ocolitoare a Municipiului Sibiu şi, în subsidiar, să fie expropriaţi după o justă şi prealabilă despăgubire, în condiţiile Legii nr. 33/1994.
Prin precizarea de acţiune reclamanţii au solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii nr. 56 din 12 iunie 2007 şi a procesului-verbal nr. 94/2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, arătându-se că se menţin susţinerile, cererile şi motivaţiile din acţiunea principală.
Prin urmare, critica reclamanţilor referitoare la cererea din acţiunea principală, de a fi despăgubiţi în condiţiile Legii nr. 33/1994, este fondată.
Prin H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 a fost declanşată procedura de expropriere pentru utilitate publică a terenurilor afectate de obiectivul de investiţii Varianta Ocolitoare a Municipiului Sibiu - Tronson I de la Km 0-00 (DN 1 Km 302+150) la Km 15+00 şi Tronson II de la Km 15+00 la Km 23+800.
Prin actul de dezmembrare şi contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692 din 21 octombrie 2003 terenul proprietatea reclamanţilor identificat cu nr. top b/1/1 de 3000 mp, respectiv 3364,38 mp, suprafaţa rezultată din măsurători, a fost dezmembrat în 3 corpuri funciare distincte, din care nr. top b/1/1/2 de 781,83 mp a fost înstrăinat Companiei Naţionale - Drumul SA pentru artera ocolitoare a Municipiului Sibiu.
De asemenea, nr. top. b/1/1/1 teren arabil de 946,36 mp a fost expropriat, iar prin Sentinţa civilă nr. 122/2008 a Tribunalului Sibiu s-au stabilit definitiv despăgubiri de 20,40 euro/mp.
În proprietatea reclamanţilor a rămas nr. cadastral b/1/1/3, în suprafaţă de 1636,21 mp, teren ce formează obiectul prezentului litigiu.
Şi acest imobil, prin hotărârile nr. 56 şi nr. 57/2007 a CNADNR - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2008, în temeiul Legii nr. 198/2004, şi a H.G. nr. 1682/2006, a fost expropriat şi s-au propus despăgubiri în cuantum total de 32.224 RON, câte 16.112 RON pentru fiecare reclamant.
De această hotărâre de expropriere şi de procesul-verbal de stabilire a cuantumul despăgubirilor reclamanţii au luat la cunoştinţă după sesizarea instanţei de judecată.
Or, reclamanţii chiar prin cererea iniţială au arătat că, dacă se impune exproprierea, aceasta să fie realizată după o justă şi prealabilă despăgubire, în conformitate cu cerinţele legii.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 198/2004 modificată prin Legea nr. 35/2009 (aşa cum era în vigoare la data emiterii hotărârii de expropriere, cât şi a introducerii acţiunii) expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanţei judecătoreşti competente. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile acestui text legal se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirilor.
În cauză, a fost efectuată o expertiză tehnică în conformitate cu dispoziţiile art. 25 din Legea nr. 33/1994 de către o comisie formată din trei experţi tehnici judiciari.
Potrivit acestui raport de expertiză, astfel cum a fost completat prin suplimentul la raport, suprafaţa totală expropriată este de 1636 mp, cum, de altfel, este consemnată şi în actul notarial de dezmembrare şi vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 692, iar valoarea a fost stabilită prin metoda comparaţiei la 30 euro/mp.
Urmare a obiecţiunilor formulate prin suplimentul la raportul de expertiză, experţii tehnici judiciari au arătat că valoarea de circulaţie a terenului este de 22,5 euro/mp, întrucât se impune o diminuare de 25% ce se aplică valorii unitare determinată prin metoda comparaţiei. Astfel, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri de 22,5 euro/mp pentru suprafaţa de 1637 mp, nr. top b/1/1/3, în condiţiile art. 27 alin 2 din Legea nr. 33/1994.
Critica referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 33/1994 nu a fost primită întrucât acest text legal nu este aplicabil în speţă, ci dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 (aşa cum erau în vigoare şi la data încuviinţării probei cu expertiza tehnică) potrivit cărora "cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii, în cazul litigiului prevăzut la alin. (1), vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun".
Curtea a apreciat că, faţă de soluţia dată acţiunii reclamantului, acesta este îndreptăţit la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate atât în faţa instanţei de fond, cât şi în faţa instanţei de apel, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ.
Criticile reclamanţilor referitoare la încheierea de îndreptare a erorilor materiale sunt nefondate, întrucât erorile îndreptate din considerente erau evidente greşeli materiale în sensul art. 281 C. proc. civ., text legal arătat expres în hotărârea atacată, contrar susţinerilor apelanţilor.
Solicitarea reprezentantului Parchetului (de respingere a acţiunii reclamanţilor, ca lipsită de interes, având în vedere că Hotărârea nr. 56/2006 a fost revocată prin Hotărârea nr. 57/2007) nu poate fi primită, întrucât, pe de o parte, nu a formulat apel în cauză, iar, pe de altă parte, apelul pârâtului Statul Român, prin CNADNR, este fără obiect, întrucât vizează erorile materiale deja îndreptate de instanţa de fond.
Mai mult, în apelul reclamanţilor nu li se poate acestora înrăutăţi situaţia conform principiului "non reformation in pejus" înscris în dispoziţiile finale din art. 296 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, care, după expunerea în rezumat a situaţiei de fapt, a formulat următoarele critici:
1. instanţa de apel a apreciat în mod greşit că, în baza precizării de acţiune a reclamanţilor, se impune acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1683,21 mp, deoarece nu a existat un astfel de petit în acţiune. Precizarea de acţiune se referă doar la Hotărârea nr. 56/2007, deci nu se pot acorda despăgubiri pentru suprafaţa expropriată în temeiul Hotărârii nr. 57/2007;
2. instanţa de apel a apreciat eronat că suprafaţa de teren pentru care s-ar impune acordarea de despăgubiri este de 1636,21 mp întrucât, din documentaţia de dezmembrare, rezultă doar suprafaţa de 1271,83 mp, conform actelor de proprietate;
3. instanţa de apel a apreciat greşit valoarea despăgubirilor, valoarea corectă fiind aceea de 20,40 euro/mp.
Prin Sentinţa civilă nr. 122 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Sibiu a stabilit pentru o parcelă de teren provenită din acelaşi lot, aparţinând reclamanţilor, o valoare de 20,40 euro/mp. Cum, în acea perioadă, piaţa imobiliară era în trend ascendent este greu de conceput ca în prezent, faţă de curba în scădere a pieţei imobiliare, preţul să fie mai mare.
Analiza instanţei de recurs:
Obiectul prezentului litigiu, a constatat instanţa de apel, este imobilul cu nr. cadastral b/1/1/3 în suprafaţă de 1636,21 mp, expropriat prin Hotărârea nr. 57/2007 a CNADNR în temeiul H.G. nr. 1682/2006.
Nu poate fi primită prima critică formulată de pârâtă, întrucât, prin cererea introductivă, reclamanţii au solicitat în subsidiar să primească o justă şi prealabilă despăgubire pentru suprafaţa totală de 1636,21 mp teren aflat în aproprierea liniei trasate pentru centura ocolitoare a Sibiului, aferent nr. top anterior menţionat. De asemenea, cum s-a arătat deja, prin cererea precizatoare depusă la dosar fond, au arătat că îşi "menţin în rest susţinerile, cererile şi motivaţiile din acţiunea principală". Ca atare, a fost formulată cererea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 1636 mp, aferent nr. top b/1/1/3, astfel încât nu se poate reţine că instanţa de apel s-a pronunţat "extra petita" ("pentru ceea ce nu s-a cerut") şi că, în aceste condiţii ar fi încălcat principiul disponibilităţii părţilor, reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care impun obligaţia instanţei de a se pronunţa în limitele de învestire prin cererea de chemare în judecată.
Indicarea, prin precizarea de acţiune, a Hotărârii nr. 56/2007, cu privire la care s-a solicitat nulitatea absolută, ca fiind corespunzătoare măsurii de expropriere a terenului în litigiu, reprezintă o simplă eroare materială. În realitate este vorba despre Hotărârea nr. 57/2007, niciun document de la dosar emis de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 nepurtând nr. 56/2007. O hotărâre cu acest număr nu există pe numele reclamanţilor.
Cât priveşte celelalte critici formulate, se reţine că acestea nu vizează greşita interpretare şi aplicare de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce priveşte respectarea criteriilor pentru stabilirea despăgubirilor, context care ar fi permis instanţei de recurs cenzurarea hotărârii pronunţate din perspectiva modului în care instanţa de apel a apreciat asupra cuantumului despăgubirilor pentru suprafaţa expropriată de 1636 mp, astfel cum a fost menţionată în anexa 2 a H.G. nr. 1682 din 29 noiembrie 2006 publicat în M. Of. nr. 983/8.12.2006, respectiv de a verifica dacă această măsură a fost dispusă în raport de situaţia reală a imobilului.
Prin criticile astfel formulate recurenta tinde, în realitate, la reconfigurarea situaţiei de fapt prin reevaluarea probelor sub aspectul întinderii suprafeţei de teren expropriate şi a valorii despăgubirilor cuvenite reclamanţilor, ceea ce nu este permis instanţei de recurs.
Situaţia de fapt stabilită în fazele procesuale anterioare, rezultată din dovezile administrate, nu mai poate fi reapreciată în calea de atac a recursului deoarece, aşa cum deja s-a arătat, în condiţiile art. 304 C. proc. civ., recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce ţin de legalitatea hotărârii supuse controlului judiciar.
Prin urmare, atâta timp cât instanţa de apel a constatat, pe baza probelor administrate, că suprafaţa totală expropriată este de 1636, 21 mp, iar valoarea de circulaţie a terenului este de 22,5 euro/mp, valoare rezultată prin aplicarea unui coeficient de diminuare la valoarea unitară determinat de caracteristicile terenului şi de faptul că este traversat de o linie electrică de înaltă tensiune ce determină anumite restricţii din punct de vedere urbanistic, Înalta Curte nu poate reevalua aceste aspecte de fapt, în urma abrogării motivului de casare ce permitea o astfel de examinare, motiv prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ. şi abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000.
Având în vedere considerentele prezentate, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat şi îl va respinge ca atare, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În baza art. 316 cu referire la art. 298 şi 274 din acelaşi cod, îl va obliga pe recurent, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 2.300 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi, reprezentând onorariu avocat şi cheltuieli transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale împotriva Deciziei civile nr. 155 din 11 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Obligă pe recurenta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale la plata sumei de 2300 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi T.I. şi T.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6232/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6236/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
