ICCJ. Decizia nr. 6365/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6365/2012
Dosar nr. 519/1/2012
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 5820 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de reclamanţii B.E. şi E.M. împotriva Deciziei nr. 313 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi a modificat decizia în sensul că a respins apelurile declarate de pârâţii F.C. şi F.D. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva Sentinţei civile nr. 259 din 10 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că prin acţiunea formulată reclamanţii B.E. şi E.M., au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi pe pârâţii F.C. şi F.D. solicitând obligarea acestora să lase în deplină proprietate imobilul situat în Bucureşti str. S. nr. 24, ap. 3 sector 1.
Tribunalul Bucureşti, prin Sentinţa civilă nr. 259 din 10 martie 2000 a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul.
După un prim ciclu procesual, învestită cu rejudecarea apelurilor, prin Decizia civilă nr. 313 din 20 iunie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelurile declarate de pârâţi, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea în contradictoriu cu pârâţii F.C. şi D.; a respins cererea de chemare în judecată a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în baza excepţiei privind autoritatea de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii susţinând în esenţă că:
- nelegal, în al doilea ciclu procesual instanţa a rejudecat apelul declarat de C.G.M.B., apel care fusese respins anterior, de aceeaşi instanţă, ca nemotivat.
De altfel, greşit s-a reţinut existenţa autorităţii lucrului judecat, în litigiul anterior în discuţie fiind constatarea faptului că imobilul a fost trecut la stat prin aplicarea abuzivă a decretului de naţionalizare, în timp ce, obiectul şi cauza acţiunii de faţă se referă la nulitatea înstrăinării apartamentului către chiriaşii pârâţi-apelanţi.
Cum prin hotărârea de casare cu trimitere pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, instanţa de apel a fost învestită numai să verifice efectele Sentinţei civile nr. 2940/1998 (depusă în recurs), greşit s-a apreciat asupra acesteia, devreme ce, s-a stabilit că sentinţa a fost desfiinţată în calea de atac, acţiunea promovată de F.C. privind constatarea faptului că a fost cumpărătoare de bună credinţă fiind astfel respinsă.
Acţiunea fiind formulată anterior Legii nr. 10/2001, eronat instanţa a aplicat prevederile art. 18 lit. d) şi art. 46 alin. (2) din lege, în ce priveşte buna credinţă.
De altfel, pretinsa bună-credinţă nu există câtă vreme, vânzarea s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 1 din Legea 112/1995. Recursul a fost apreciat ca fondat potrivit celor ce urmează:
Reclamanţii au formulat la 26 iulie 1996 cerere pentru restituirea imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995 arătând că au solicitat la 23 iulie 1996 Consiliului General al Municipiului Bucureşti, să nu efectueze operaţiuni juridice în legătură cu acest imobil întrucât fac demersuri pentru retrocedarea în proprietate, că au încunoştinţat în acelaşi mod Primăria Municipiului Bucureşti - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995, să nu înstrăineze imobilul.
Nu mai puţin, din Sentinţa civilă nr. 44/1999 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rezultă că pe această cale s-a stabilit că imobilul a trecut la stat ca urmare aplicării abuzive a decretului de naţionalizare, deci fără titlu legal, situaţie în care, raportat la prevederile art. 1 din Legea nr. 112/1995, imobilul nu putea fi supus înstrăinării în condiţiile acestei legi.
Aşa fiind, cel puţin pentru aceste considerente, apar ca lipsite de temei aprecierile instanţei de apel, făcute de altfel, eronat, prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în legătură cu existenţa bunei credinţe fondată pe aparenţa de drept în favoarea statului şi atitudinea reclamanţilor în alte procese, ce ar fi determinat convingerea pârâţilor că acţionează în deplină legalitate.
Împotriva deciziei a formulat cerere de revizuire numitul F.D. care a susţinut următoarele motive:
Conform rezoluţiei din 21 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti în Dosar nr. 452/P/2007, comunicată la data de 22 decembrie 2011, în mod indubitabil, D.M. nu şi-a exprimat niciodată în mod expres voinţa de a fi reprezentat de avocatul A.C.
Prin urmare, Parchetul, în urma cercetărilor stabileşte ca A.C. este cel care a formulat acţiunea în revendicare în numele lui D.M., fără a avea vreun mandat din partea acestuia din urmă.
Aşadar, împuternicirile avocaţiale depuse de A.C. în numele lui D.M. atât la prezentul dosar cât şi la fondul cauzei sunt nişte falsuri.
Se constată că, în aceste condiţii, întreaga acţiune în revendicare este în mod nelegal formulată şi este inadmisibilă, deoarece lipseşte consimţământul unuia dintre presupuşii coproprietari ai imobilului, respectiv al lui D.M., fiind încălcat principiul indivizibilităţii acţiunii în revendicare.
În drept, se invocă dispoziţiile art. 322, pct. 4 şi art. 325 C. proc. civ.
Analizând excepţia tardivităţii cererii de revizuire prin prisma dispoziţiilor art. 324 C. proc. civ., instanţa constată că aceasta nu poate fi primită, dat fiind faptul că cererea de revizuire a fost formulată la data de 23 ianuarie 2012, în termenul reglementat de dispoziţiile legale şi anume, de la data comunicării înscrisului considerat hotărâtor.
Pe fondul cererii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea nu poate fi primită pentru considerentele ce succed.
Dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. prevăd că "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, poate fi primită "dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii, ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză".
Revizuentul solicită revizuirea Deciziei civile nr. 5820 din 22 octombrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 4728/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul, s-a modificat Decizia nr. 313/2003 a Curţii de Apel Bucureşti şi s-au menţinut apelurile, menţinând soluţia de la fond.
Această decizie nu evocă fondul cauzei, ceea ce înseamnă examinarea raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză.
Pe de altă parte, prin rezoluţia din 21 aprilie 2009 din Dosarul nr. 452/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăriri penale faţă de numitul A.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii. Astfel, nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ. pentru a se dispune revizuirea hotărârii, deoarece, pentru a putea fi admisă revizuirea, înscrisul trebuie să fi fost determinant în darea hotărârii, în sensul că în lipsa lui soluţia ar fi fost alta.
Pentru aceste considerente, se va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul F.D. împotriva Deciziei nr. 5820 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii cererii de revizuire.
Respinge cererea de revizuire a Deciziei nr. 5820 din 22 octombrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de revizuentul F.D.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6363/2012. Civil. Contestaţie decizie de... | ICCJ. Decizia nr. 6387/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
