ICCJ. Decizia nr. 6358/2012. Civil. Rectificare carte funciară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6358/2012
Dosar nr. 1690/35/2004
Şedinţa publică din 18 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 720/2004-A din 21 iunie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a admis ca fondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă P.G.C.C., judeţul Satu Mare în contradictoriu cu intimata pârâtă P.O.C., judeţul Satu Mare împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 23 februarie 2004 pronunţată de Judecătoria Negreşti Oaş, pe care a schimbat-o în totalitate în sensul că a admis acţiunea formulată de reclamanta P.G.C.C. împotriva pârâtei P.O.C. şi în consecinţă:
S-a dispus radierea înscrisului de sub B3 din CF nr. XXX C. privind dreptul de proprietate al intimatei cu privire la nr. top 4551, 7366, 7367, 7368, 7369, 7370, 2941, 2942, 911, 6553, 1792, 1793, 1794, 1795, 6562 şi 914 C.
A fost obligată partea intimată P.O.C. să plătească părţii apelante P.G.C.C. suma de 7.137.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că înscrierea de sub B3 din CF nr. XXX C. privind dreptul de proprietate al pârâtei intimate dobândit cu "titlu de succesiune legală" nu este întemeiată, succesiunea fiind o instituţie specifică persoanelor fizice şi nu celor juridice, iar pe de altă parte la dosar nu s-a depus niciun act încheiat cu respectarea prevederilor art. 37 din Decretul nr. 177 din 04 august 1998, din care să rezulte că bunurile reclamantei intimate, trecută în ilegalitate, au trecut în proprietatea intimatei, pentru a considera că aceasta a dobândit cu bună credinţă dreptul de proprietate - art. 26 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei decizii a formulat la data de 03 iunie 2011 cerere de revizuire intimata P.O.C., solicitând admiterea cererii şi schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul de a respinge apelul declarat de P.G.C.C. împotriva Sentinţei civile nr. 196 din 23 februarie 2004 pronunţată în dosar nr. 2058/2003 a Judecătoriei Negreşti Oaş.
A invocat revizuenta că la data soluţionării apelului nu a putut aduce decât dovada emisă de Ministerul Administraţiei şi Internelor - Agenţia Naţională de cadastru şi Publicitate Imobiliară Satu Mare din 02 februarie 2000, cu nr. 137, din care rezultă că nu le poate furniza încheierea nr. 65/1949 care a stat la baza intabulării în CF XXX C., întrucât nu mai există.
Învederează instanţei că în data de 18 mai 2011, Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, prin Adresa nr. 592/2011, le-a adus la cunoştinţă şi le-a trimis pentru arhivare documentele de arhivă preluate de la Episcopiile Ortodoxe Române de la Oradea şi Suceava privitoare la Parohia Ortodoxă Română C., iar printre documentele primite a găsit acte privitoare la trecerea în 1934 - 1937 a tuturor enoriaşilor P.G.C. la confesiunea ortodoxă.
Examinând cererea de revizuire prin prisma motivelor şi a probelor depuse la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
Revizuenta P.O.C. şi-a fundamentat cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 720/2004 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în apel, pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., invocând o serie de înscrisuri noi, descoperite după pronunţarea hotărârii atacate, deţinute în arhiva Episcopiei Ortodoxe Oradea şi Suceava.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. se poate cere revizuirea unei hotărâri dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Este vorba despre situaţia în care la data pronunţării hotărârii atacate instanţa nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu i-au putut fi înfăţişate de părţi din motive independente de voinţa lor sau care au fost reţinute de partea potrivnică.
În speţă, revizuenta susţine că la data de 18 mai 2011 a intrat în posesia unor acte noi obţinute de la Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, respectiv acte privitoare la trecerea în 1934 - 1937 a tuturor enoriaşilor P.G.C.C. la confesiunea ortodoxă.
Revizuenta nu a invocat şi nici nu a dovedit existenţa vreunui motiv privind imposibilitatea obiectivă de a se prevala de aceste acte la instanţa de fond sau de apel, cu atât mai mult cu cât iniţierea demersului în vederea obţinerii acestora s-a aflat la latitudinea acesteia, în motivarea cererii de revizuire arătându-se că înscrisurile noi depuse în prezenta cale de atac existau în arhiva Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului de unde revizuenta le putea solicita oricând şi le putea prezenta în apărare, nefiind reţinute de partea potrivnică.
Faţă de cele reţinute, în baza art. 326 raportat la art. 322 pct. 5 C. proc. civ. cererea de revizuire formulată va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art. 274 C. proc. civ. revizuenta a fost obligată la plata sumei de 2060 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial.
Împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a declarat recurs revizuenta P.O.C., care a susţinut următoarele motive:
S-a reţinut de către instanţă că nu au invocat şi nu au dovedit existenţa vreunui motiv privind imposibilitatea obiectivă de a se prevala de aceste acte în 2004. Mai mult, că nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului înscris în c.f. XXX C. şi nici că rectificarea în cartea funciară a avut la bază o hotărâre judecătorească aşa cum prevede art. 37 din Decretul nr. 177/1948.
Prin aşezarea arhivelor Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului, au apărut actele pe care le-au depus la Curtea de Apel Oradea, odată cu cererea de revizuire.
În comuna C. abia în 1996 apar primii credincioşi greco-catolici după 1934 - 1937, 1948, la recensământul din 2002 s-au declarat 128 persoane greco catolici şi 2273 ortodocşi.
Analizând recursul declarat prin prisma dispoziţiilor legale incidente şi a motivelor de recurs invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nul, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se sprijină recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea acestuia, dacă încadrarea într-unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 este posibilă.
per a contrario, rezultă că, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs pentru indicarea unuia dintre cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestora în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivele de recurs invocate.
Recurenta recunoaşte, prin apărător, că a omis a indica temeiurile cererii sale de recurs, pe care le indică cu ocazia dezbaterilor pe fond.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv prevăzut de art. 304 C. proc. civ., cu respectarea cerinţelor referitoare la motivarea acestuia, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, conform art. 302 lit. c) coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de revizuenta P.O.C. împotriva Deciziei civile nr. 218/A din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6355/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6361/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
