ICCJ. Decizia nr. 6536/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6536/2012
Dosar nr. 1293/1/2012
Şedinţa publică din 25 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 615 din 03 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC I.F.C.A. SRL împotriva deciziei nr. 162/A din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, şi a fost obligată recurenta-pârâtă SC I.F.C.A. SRL la plata sumei de 6.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii-reclamanţi C.M., V.M., F.D., V.P. şi V.N.N.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut, în ceea ce priveşte critica referitoare la competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, că Judecătoria Sibiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Cum împotriva hotărârii de declinare a competenţei de soluţionare a cauzei nu s-a formulat recurs, cale de atac prevăzută de art. 158 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, s-a constatat că acest incident procedural nu poate fi supus cenzurii în această etapă procesuală.
Instanţa de recurs a mai reţinut că în cauză s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 480 şi urm. C. civ. în soluţionarea acţiunii în revendicare.
Astfel, s-a arătat că hotărârea judecătorească invocată drept titlu de către reclamanţi îi este opozabilă recurentei-pârâte, deşi nu a fost parte decât în dosarul de recurs, prin intervenţia accesorie în favoarea vânzătorului, procedura Legii nr. 10/2001 în care s-a pronunţat neconferindu-i vreo calitate de a sta în procesul respectiv.
În mod corect s-a acordat preferabilitate în operaţiunea de comparare a titlurilor celui deţinut de reclamanţi, în condiţiile în care acesta este cel al fostului proprietar, preluat în mod abuziv de stat, reconstituit iniţial în procedura Legii nr. 10/2001 şi ulterior în procedura Legii nr. 18/1991, iar cel al autorului pârâtei-recurente provine de la un neproprietar. Provenienţa titlurilor înlătură analiza priorităţii de înscriere în cartea funciară în soluţionarea acţiunii în revendicare.
Chiar dacă recurenta pârâtă deţine un act de adjudecare în favoarea sa datat 19 iulie 2005, aceasta, cu minime diligenţe, ar fi putut cunoaşte că la data respectivă fusese deja pronunţată o hotărâre judecătorească în procedura Legii nr. 10/2001, prin care vânzătorul era obligat să le restituie în natură reclamanţilor imobilul. Minimele demersuri ale unui cumpărător diligent se impuneau în condiţiile în care trebuia stabilit regimul juridic al imobilului, Legea nr. 10/2001 care reglementa regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat fiind în vigoare.
Instanţa de recurs a mai reţinut că posesia imobilului invocată nu reprezintă un criteriu de preferabilitate în compararea de titluri, iar criticile recurentei reclamante referitoare la îndreptăţirea reclamanţilor de a primi măsuri reparatorii în echivalent şi nu în natură în procedura Legii nr. 10/2001 nu poate fi analizată în litigiul de faţă, aceasta afectând puterea de lucru judecat a modului de soluţionare a procesului declanşat în baza acestei legi.
Prin cererea înregistrată la data de 20 februarie 2012 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, revizuenta SC I.F.C.A. SRL a solicitat revizuirea deciziei nr. 615 din 03 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. 5657/318/2007, fără a indica temeiul juridic al cererii, respectiv cazurile de revizuire şi nici motivele de fapt pe care se întemeiază.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ., se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.
Hotărârile instanţelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanţele admit recursul şi, rejudecând cauza dedusă judecăţii, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.
Cu alte cuvinte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea care fusese dată până la cel moment.
Or, în speţă, prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâta SC I.F.C.A. SRL, astfel că cererea de revizuire este inadmisibilă, întrucât, respingând recursul, instanţa nu a pronunţat ea însăşi o hotărâre asupra fondului pricinii, ci numai a analizat motivele de nelegalitate invocate de recurentă.
Aşa fiind, se constată că nu este îndeplinită o condiţie generală de admisibilitate a cererii de revizuire impusă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ. şi anume aceea ca hotărârea dată în recurs să evoce fondul, situaţie în raport de care analizarea altor condiţii specifice reglementate de cazurile de revizuire ar deveni inutilă.
Cum însă cererea de revizuire a fost formulată fără indicarea vreuneia din situaţiile prevăzute la cele 10 pct. ale art. 322 C. proc. civ. şi această împrejurare determină inadmisibilitatea cererii, raportat la prevederile art. 326 C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC I.F.C.A. SRL este inadmisibilă şi se va respinge în consecinţă.
Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe revizuentă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.500 RON către intimaţii C.M., V.M., F.D., V.P. şi V.N.N., reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei doveditoare depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei nr. 615 din 03 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de revizuenta SC I.F.C.A. SRL.
Obligă pe revizuenta SC I.F.C.A. SRL la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimaţii C.M., V.M., F.D., V.P. şi V.N.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6534/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6552/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
