ICCJ. Decizia nr. 6552/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6552/2012
Dosar nr. 36471/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 octombrie 2012
Asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 24 iulie 2012, executorul judecătoresc M.O.I. a solicitat încuviinţarea executării silite împotriva debitorului SC U.A. SA, în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 7858 din 06 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 26202/211/2010.
Prin încheierea nr. 5931/CC din 01 august 2012, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa iniţial învestită a reţinut că debitorul are domiciliul în circumscripţia Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi nu există elemente în cererea formulată care să indice faptul că executarea s-ar efectua în circumscripţia altei judecătorii decât cea menţionată şi a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 3731 raportat la art. 373 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 10 august 2012, sub nr. 36471/299/2012.
Prin sentința civilă nr. 14367 din 20 august 2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind cererea de încuviinţare a executării silite formulată de BEJ M.O.I., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca; s-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Asupra excepţiei necompetenţei teritoriale, instanţa a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ., soluţionarea cererii de încuviinţare a executării silite este de competenţa instanţei de executare, adică, faţă de art. 373 alin. (2) C. proc. civ., judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea nu dispune altfel.
În cauza de faţă, prin cererea formulată de executorul judecătoresc s-a precizat faptul că se urmăreşte a se efectua executarea silită în raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel că aceasta este instanţa de executare. Totodată, s-a reţinut că în cererea formulată au fost indicate suficiente elemente care să indice faptul că executarea se va face în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca.
Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este competentă să soluţioneze cererea, pentru următoarele considerente:
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea creditorului de încuviinţare a executării silite a unui titlu executoriu - sentinţa civilă nr. 7858 din 06 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în Dosarul nr. 26202/211/2010, privind pe debitoarea SC U.A. SA.
În cuprinsul cererii s-a arătat că executarea silită se va realiza prin poprirea conturilor debitorului la terţii popriţi cu sediul în municipiul Cluj-Napoca şi, totodată, că executarea va purta şi asupra bunurilor ce vor fi identificate în proprietatea debitorului, aflate în municipiul Cluj-Napoca.
Potrivit art. 3711 C. proc. civ. „Cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel”.
Acesta, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare şi titlul respectiv”, iar, potrivit art. 373 (2) C. proc. civ., „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea”.
Or, în speţă, instanţa de executare este judecătoria de la sediul debitorului, respectiv Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pentru că există prezumţia simplă că, acolo unde îşi are domiciliul/sediul, debitorul deţine bunuri urmăribile, câtă vreme creditorul nu a făcut dovada că debitorul ar deţine bunuri urmăribile sau că ar exista terţi popriţi în circumscripţia Judecătoriei Cluj-Napoca, ci doar a indicat în mod generic că executarea se va realiza prin poprirea conturilor debitorului la terţii popriţi cu sediul în municipiul Cluj-Napoca şi asupra bunurilor ce vor fi identificate în proprietatea debitorului, aflate în municipiul Cluj-Napoca.
Prin urmare, este lipsită de relevanţă, sub aspectul competenţei teritoriale de soluţionare a cererii, împrejurarea că prin cererea introductivă a fost învestită Judecătoria Cluj-Napoca cu soluţionarea acesteia.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., instanţa competentă teritorial să judece pricina este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6536/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6562/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
