ICCJ. Decizia nr. 6562/2012. Civil. Contestaţie decizie de concediere. Poprire asiguratorie. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6562/2012
Dosar nr. 20874/3/2011
Şedinţa publică din 29 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 7745 din 19 septembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, ca neîntemeiată; a respins excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată; a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul M.V. în contradictoriu cu pârâta SC I.R. SA, ca neîntemeiată; a respins cererea reconvenţională a pârâtei, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 1094 din 08 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei sus-menţionate.
Reclamantul a declarat recurs şi împotriva acestei din urmă decizii.
În şedinţa publică din 29 octombrie 2012, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului, faţă de faptul că acesta a fost exercitat împotriva unei hotărâri irevocabile.
Excepţia este întemeiată şi va fi admisă pentru următoarele considerente:
Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti pronunţate în apel şi cele pronunţate în primă instanţă fără drept de apel.
Aşadar, căii de atac a recursului îi sunt supuse numai hotărârile judecătoreşti definitive, nu şi cele irevocabile.
Din coroborarea dispoziţiilor art. 377 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la hotărârile judecătoreşti irevocabile, cu cele ale art. 299 din acelaşi Cod, rezultă că sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare. Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
Or, recurentul-reclamant a declarat un nou recurs împotriva unei decizii prin care un alt recurs declarat de aceeaşi parte a fost respins.
În concluzie, reţinând că hotărârea recurată, ca hotărâre dată în recurs, este irevocabilă în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. şi, ca atare, nesusceptibilă de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil şi îl va respinge în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul M.V. împotriva deciziei nr. 1094 din 08 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 octombrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 6552/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 66/2012. Civil → |
---|