ICCJ. Decizia nr. 657/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.657/2012
Dosar nr.6234/3/2010
Şedinţa publică din 6 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 6234/3/2010, reclamantul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei Snagov, ca, pe calea contestaţiei prevăzute de Legea nr. 10/2001, să fie pronunţată o hotărâre prin care să se anuleze dispoziţia nr. 363/2009 şi să fie obligată pârâta să înainteze dosarul constituit, compus din notificare şi înscrisuri, către Comisia Locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991, în vederea soluţionării notificării.
Prin sentinţa civilă nr. 290 din 04 martie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis cererea formulată de reclamant; a anulat dispoziţia nr. 363/2009, emisă de pârâtă; a obligat pârâta să înainteze dosarul întocmit în baza notificării nr. 110/2002, formulată de reclamant, către comisia locală Snagov de aplicare a legii fondului funciar, în vederea soluţionării notificării.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, prin notificarea nr. 110/2002, reclamantul, împreună cu mama sa, B.L.E., au solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 36,27 ha, ce constituie cuva bălţii Tâncăbeşti.
Prin dispoziţia nr. 363/2009, emisă de pârâtă, a fost respinsă notificarea reclamantului, cu motivarea că imobilul nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, regimul său juridic fiind reglementat de Legea nr. 18/1991.
Tribunalul a apreciat că această dispoziţiei este nelegală potrivit art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Articolul V din Titlul I al Legii nr. 247/2005 se aplică în mod corespunzător şi pentru terenurile prevăzute la art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Potrivit art. 8.1. din Normele metodologice la Legea 10/2001 şi art. 8.2. din aceleaşi norme, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
În caz contrar, reclamantul ar fi decăzut din termenul de formulare a cererii de reconstituire, inclusiv în baza Legii nr. 18/1991, cu consecinţa că nu ar mai putea pretinde calitatea de persoană îndreptăţită la reconstituire, tribunalul a apreciat că, în mod nelegal, notificarea formulată a fost respinsă, deşi aceasta trebuia redirecţionată către altă instituţie în vederea soluţionării.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta Primăria Comunei Snagov, solicitând admiterea recursului şi, pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 561/ A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă Primăria Comunei Snagov.
În motivarea acestei soluţii, prin prisma motivelor de apel formulate, care fixează limitele devoluţiunii în cauză, conform art. 295 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a apreciat că, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, nu intră sub incidenţa acestei legi speciale terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 8.2. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, în cazul în care s-au depus notificări cu privire la imobilele prevăzute la alin. (1) al art. 8 din lege, acestea, în temeiul art. V alin. (2) din Titlul I din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, urmează a fi înaintate, în vederea soluţionării, comisiilor comunale, orăşeneşti şi municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Interpretând sistematic aceste dispoziţii legale, instanţa de apel a apreciat că apelanta-pârâta Primăria comunei Snagov, judeţul Ilfov nu avea atributul conferit prin lege de a se pronunţa asupra notificării formulate de intimatul B.I., prin care acesta a declanşat procedura administrativă privind restituirea în natură a unui teren ce constituie cuva bălţii Tâncăbeşti, situat în comuna Snagov, sat Tâncăbeşti, judeţul Ilfov, ci avea obligaţia de a înainta această notificare organului competent, respectiv comisiei locale Snagov de aplicare a legii fondului funciar.
Împotriva menţionatei decizii a formulat şi motivat recurs, în termen legal, apelanta - pârâtă Primăria Comunei Snagov pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestora s-a arătat că, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel în mod greşit au soluţionat cererea de faţă întrucât, Dispoziţia nr. 363/2009 a fost emisă în conformitate cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că „aşa cum recunoaşte si reclamantul prin însăşi cererea de chemare în judecată", nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001 terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi Legii nr. 1/2000 solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi Legii nr. 169/1997, cu modificările si completările ulterioare, în speţă cuva bălţii Tâncăbesti.
Totodată, notificarea reclamantului a fost înaintată din oficiu la Comisia locală Snagov pentru aplicarea legilor fondului funciar încă din anul 2006, reclamantul fiind inclus in Anexa nr. 24 b) care reprezintă „Tabelul nominal cuprinzând persoanele fizice şi juridice, inclusiv cooperativele piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (1) ale căror terenuri au trecut în proprietatea statului în mod abuziv şi se află amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, care au solicitat prin cereri reconstituirea dreptului de proprietate prevăzut de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 cu modificările şi completările ulterioare".
Aceasta anexă 24 b) a fost înaintată Comisiei judeţene Ilfov prin adresa din 10 martie 2006 şi adresa din 06 iulie 2006 în vederea validării.
În concluzie, nu trebuia anulată Dispoziţia nr. 363/2009 care este emisă în conformitate cu prevederile legale în vigoare, deoarece Primăria comunei Snagov a ţinut cont de faptul că reclamantul şi-a îndreptat în mod eronat cererea şi a anulat-o în baza altei legi.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Curtea apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Notificarea formulată în prezenta cauză priveşte 36 de ha care constituie cuva bălţii Tâncăbeşti, teren care, prin destinaţia sa, intră sub incidenţa Legii nr. 18/1991, fiind teren situat în extravilanul localităţii la data notificării.
Susţinerea recurentei că dispoziţia contestată a fost corect emisă, în conformitate cu art. 8 alin. (1) al Legii nr. 10/2001, nu poate fi primită pentru că, astfel cum a motivat instanţa de apel, competenţa de soluţionare a notificării aparţinea comisiei constituite potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar nu Primăriei comunei Snagov, în conformitate cu dispoziţiile art. V alin. (2) din titlul I al Legii nr. 247/2005, dispoziţii incidente şi în raport de art. 8 al Legii nr. 10/2001.
De altfel, art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 prevăd expres, printr-o normă de competenţă cu caracter exclusiv, care este autoritatea competentă să soluţioneze notificarea privind cele 36 de ha care constituie cuva bălţii Tâncăbeşti, respectiv comisia comunală,orăşenească sau municipală constituită potrivit legii fondului funciar nr. 18/1991.
Pe de altă parte, Înalta Curte observă că apărarea recurentei, în sensul că notificarea a fost înaintată la Comisia locală Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991, încă din anul 2006, iar contestatorul a fost inclus în anexa nr. 24 b) care a fost trimisă Comisiei judeţene Ilfov pentru validare, constituie tocmai un argument în susţinerea necompetenţei sale în soluţionarea notificării, iar nu un argument de legalitate a dispoziţiei.
Demersul recurentei de a soluţiona notificarea prin respingere, motivată de împrejurarea că nu intră în domeniul de aplicare al Legii nr. 10/2001, urmat de trimiterea acestei spre soluţionare către Comisia locală Snagov, este nelegal, soluţia corectă pe care recurenta trebuia să o dea notificării fiind aceea de declinare a competenţei de soluţionare în favoarea Comisiei locale Snagov de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Prin urmare, dispoziţia contestată a fost emisă cu încălcarea normelor legale referitoare la competenţă, competenţă care are caracter exclusiv, deci de la care părţile nu pot deroga, ceea ce atrage sancţiunea nulităţii dispoziţiei emise în aceste condiţii.
Apare astfel ca nelegală soluţia instanţei de apel de a menţine hotărârea primei instanţe prin care a fost anulată dispoziţia nr. 363/2009 şi obligată pârâta să înainteze dosarul constituit către Comisia locală de aplicare a Legii fondului funciar nr. 18/1991 în vederea soluţionării notificării.
Împrejurarea că dosarul a fost deja înaintat acestei comisii nu constituie decât un aspect de executare a dispoziţiilor instanţei, iar nu de nelegalitate a deciziei recurate.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază că nu este incident în cauză motivul de recurs invocat, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., acesta va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei Snagov împotriva deciziei nr. 561/ A din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 6 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 665/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 652/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
