ICCJ. Decizia nr. 6692/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6692/2012
Dosar nr. 115/107/2004
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de faţă;
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, la data de 15 septembrie 2004, reclamantul H.A., decedat pe parcursul cauzei în fond, procesul fiind continuat de moştenitoarea sa H.K., s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei Gârbova, să se constate nulitatea absolută a Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă de pârât şi să se dispună restituirea în natură a imobilului casă, curte şi grădină, situat administrativ în comuna Gârbova, înscris în CF Gârbova, precum şi obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată în caz de opoziţie la admiterea acţiunii.
Prin Sentinţa civilă nr. 1227 din 30 septembrie 2009, Tribunalul Alba, secţia civilă, a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul H.A. şi continuată de H.K., şi în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 273/2004 emisă la data de 14 aprilie 2004 de pârât şi restituirea în natură în favoarea reclamantului a suprafeţei de 1.561,1 mp care nu este aferentă construcţiilor, din imobilul înscris actualmente în CF Gârbova - curte în suprafaţă de 1331 mp şi grădină, în suprafaţă de 611 mp. A fost respins capătul de cerere privitor la restituirea în natură a imobilului din CF Gârbova - casă şi a celei din teren aferent acesteia de 380,90 mp. A fost obligat pârâtul să plătească moştenitoarei reclamantului suma de 4.300 RON, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin notificarea înregistrată în 24 iulie 2001, la BEJ B.L., reclamantul a solicitat Prefecturii judeţului Alba, acordarea de despăgubiri băneşti reprezentând diferenţa dintre despăgubirile deja primite şi valoarea reală a imobilului situat administrativ în Gârbova, înscris în CF Gârbova, casă, curte de 1331 mp şi grădină în suprafaţă de 611 mp, care a fost preluat prin Decizia nr. 454/1986 a Consiliului Popular al jud. Alba în baza Decretului nr. 223/1974, acordându-i-se o despăgubire mult inferioară valorii reale a imobilului.
Prin Dispoziţia nr. 273 din 14 aprilie 2004 emisă de Primarul comunei Gârbova, a fost respinsă notificarea reclamantului, deoarece imobilul nu a fost preluat în mod abuziv, fostul proprietar fiind îndestulat rezonabil prin preţul primit pentru imobilul înscris în CF Gârbova.
Din extrasul CF depus la instanţa de fond, în Dosar nr. 3879/2003 al Tribunalului Alba, rezultă că proprietar al imobilului înscris în CF Gârbova, casă şi curte de 1131 mp şi grădină intravilan era proprietar H.A. în cotă de 1/2 părţi. Imobilul a intrat în proprietatea Statului Român în baza Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului Popular al jud. Alba şi a Decretului nr. 223/1974. Ulterior construcţiile au fost înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1996 chiriaşilor de la acea vreme V.N. şi V.S., aceştia intabulându-şi dreptul de proprietate în CF.
Prin Sentinţa civilă nr. 214/2003 pronunţată de Judecătoria Sebeş în Dosarul civil nr. 226/2003, a fost respinsă ca prescrisă acţiunea formulată de reclamantul din prezenta cauză împotriva pârâţilor Statul Român prin Consiliul Local al Comunei Gârbova, Consiliul Judeţean Alba, Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Alba, SC A. SA, V.A., V.S. şi L.M.
Prin Decizia civilă nr. 616/A/2003 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost respins apelul reclamantului şi admis apelul pârâtei L.M., în ceea ce priveşte cheltuielile de judecată.
Prin Decizia civilă nr. 2325/2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, a fost admis recursul reclamantului şi casate cele două hotărâri, numai în ce priveşte nepronunţarea instanţelor asupra capetelor de cerere privind constatarea nulităţii trecerii imobilului în proprietatea statului fără titlu valabil şi nulităţii Deciziei nr. 454/1986 a Consiliului Popular a jud. Alba şi s-a fixat termen pentru judecarea cauzei în apel.
În rejudecarea apelului, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunţată de Curtea de Apel în Dosarul nr. 5959/2003, a fost admis apelul reclamantului şi admisă în parte acţiunea, în sensul constatării trecerii în proprietatea statului fără titlu valabil a imobilului înscris în CF Gârbova, în suprafaţă de 1342 mp, situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a fostului Consiliu Popular al jud. Alba este nulă şi s-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. x/1986 a notariatului de Stat Alba.
Recursurile declarate de moştenitoarea reclamantului H.K., Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P Alba împotriva Deciziei civile nr. 75/A/2004 s-au constatat perimate prin Decizia civilă nr. 228/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Faţă de aceste hotărâri judecătoreşti şi de dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. i) din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reţinut că reclamantul are calitatea de fost proprietar deposedat prin actul abuziv al naţionalizării şi, prin urmare, are calitatea de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr. 10/2001.
Valabilitatea titlului de proprietate al chiriaşilor cumpărători, a fost de asemenea cercetată pe calea unei acţiuni în constatarea nulităţii contractelor de cumpărare, pe care reclamantul a promovat-o separat, soluţionată printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă.
Faţă de art. 37 din H.G. nr. 20/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995, republicată şi art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, instanţa a reţinut că întinderea dreptului de proprietate care este exclusă de la restituire în natură prin efectul legii, este limitată la suprafaţa aferentă construcţiilor, restul terenului rămânând în proprietatea statului şi poate fi retrocedată fostului proprietar. În cauza de faţă, pe nr. top. x sunt amplasate construcţiile în suprafaţă de 380,90 mp care nu se pot retroceda reclamantului în natură. Repunerea în situaţia anterioară preluării abuzive s-a dispus numai pentru suprafaţa de 1561 mp care nu este aferentă construcţiilor din curte de 1331 mp şi grădină.
Tribunalul a reţinut că reclamantul nu a solicitat măsuri reparatorii prin, ci doar restituirea în natură a imobilului, astfel că, a apreciat că nu poate constata că reclamantul beneficiază de despăgubiri în conformitate cu art. 1 alin. (1), (2), (3) coroborat cu art. 7 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. De aceea, nu s-au acordat despăgubiri pentru partea din imobil care nu poate fi restituită în natură şi a fost admisă în parte acţiunea. Cheltuielile de judecată care au fost acordate reprezintă onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi.
Prin Decizia civilă nr. 158 din 24 noiembrie 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta H.K., în calitate de moştenitoare a defunctului H.A., împotriva Sentinţei civile nr. 1227 din 30 septembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Alba, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:
A obligat pârâtul Primarul comunei Gârbova să emită dispoziţie de restituire prin echivalent bănesc în sumă de 312.929,5 RON reprezentând contravaloarea terenului de 380,90 mp şi a construcţiilor care nu pot fi restituite în natură.
A menţinut în rest sentinţa atacată.
A respins apelul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova împotriva aceleiaşi sentinţe şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5.651 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel a reţinut următoarele considerente:
În apel s-a completat probaţiunea efectuată la instanţa de fond, prin administrarea a două expertize tehnice, una de evaluare a imobilului şi una de identificare topografică.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/1996 R.A., A.S. a vândut soţilor V.A. şi S. locuinţa situată în Gârbova, care a fost ocupată de cumpărător în baza contractului de închiriere nr. x/1992, compusă din 5 camere de locuit cu o suprafaţă utilă de 122,53 mp. Odată cu locuinţa au fost vândute şi următoarele: şură, grajd, magazie, şopron, bucătărie, cămară, coteţ, afumătoare, WC, pivniţă, împrejmuiri, iar terenul aferent construcţiei în suprafaţă de 380,90 mp înscris în CF a fost atribuit în folosinţă cumpărătorului pe durata existenţei construcţiei.
Prin dispoziţia atacată a fost respinsă notificarea formulată de H.A., cu motivarea că acesta a fost despăgubit rezonabil prin preţul primit pentru imobilul înscris în CF Gârbova, preluat legal de Statul Român în baza Decretului nr. 223/1974.
Aşa cum corect a reţinut tribunalul, prin Decizia civilă nr. 75/A/2004 pronunţată de Curtea de Apel în Dosar nr. 5959/2003, s-a constatat trecerea în proprietatea statului fără titlu valabil a imobilului înscris în CF Gârbova, în suprafaţă de 1342 mp, situat administrativ în comuna Gârbova. S-a constatat că Decizia nr. 454/1986 a fostului Consiliu Popular al jud. Alba este nulă şi s-a dispus anularea încheierii de intabulare nr. x/1986 a Notariatului de Stat Alba. În aceste condiţii, imobilul a revenit în proprietatea lui H.A..
Trebuie menţionat că prin Sentinţa civilă nr. 214 din 4 aprilie 2003 pronunţată de Judecătoria Sebeş în Dosarul nr. 226/2003, s-a constatat irevocabil că este prescrisă acţiunea promovată de reclamant pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. x/1996 prin care R.A. A. a vândut familiei V. locuinţa în litigiu.
Aşadar, faţă de cele două hotărâri judecătoreşti, se reţine că în discuţie, în ce priveşte restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul, întrucât construcţia înscrisă în CF Gârbova, a devenit proprietatea familiei V., în baza contractului de vânzare-cumpărare, confirmat de instanţa de judecată.
Dispoziţia atacată a fost emisă înainte de modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, astfel că potrivit art. 20 alin. (1) din lege, imobilele preluate abuziv, indiferent de destinaţie, deţinute de o autoritate a administraţiei publice locale, vor fi restituite în natură. Faţă de aceste prevederi legale, în mod corect tribunalul a dispus restituirea în natură a imobilului preluat abuziv de stat, iar alin. (3) din textul legal obligă primăriile să emită dispoziţie legală în acest sens.
Prin raport de expertiză tehnică de evaluare a fost stabilită valoarea de circulaţie a imobilului, atât pentru construcţii cât şi pentru terenul în suprafaţă de 318 mp, care nu poate fi restituit în natură, în sumă de 312.929,5 RON. Terenul înscris în CF Gârbova are suprafaţă tabulară de 1.942 mp (cât a predat reclamantul în 1986 Statului Român potrivit declaraţiei sale), însă în realitate are 2.623 mp (vol. I a dosarului apel). Valoarea terenului a fost stabilită prin expertiza tehnică G.L. la 72.719 RON, însă cum din acest teren este exclusă de la restituire doar suprafaţa de 380 m.p., despăgubirile aferentei acestei suprafeţe şi care vor fi plătite reclamantei sunt de 14.229 RON (vol. II dosar de apel). La această sumă se adaugă despăgubirile pentru construcţiile preluate abuziv de la defunctul H.A. şi care nu mai pot fi restituite în natură, evaluate la 298.700 RON (vol. II dosar de apel). Aceste construcţii constau în casa de locuit (vol. II dosar apel) care are o suprafaţă de 131 mp, iar restul anexelor (care au fost vândute prin contractul de vânzare-cumpărare, fără a se menţiona suprafaţa) au o întindere de 249 mp. În această a doua suprafaţă sunt incluse pivniţa, şura şi grajd, anexă şi casa 2, iar valoarea acestor construcţii s-a stabilit la 298.000 RON. La stabilirea acestor valori s-a avut în vedere şi raportul de identificare tehnică topografică. În ceea ce priveşte valoarea de circulaţie a acestor imobile s-a luat în considerare expertiza tehnică efectuată de experta G.L., pentru că este mai documentată, valorile indicate fiind mai apropiate de piaţa imobiliară actuală.
Susţinerea apelantului Primarul comunei Gârbova că nu se poate restitui întregul imobil reclamantului pe considerentul că ar constitui o gospodărie ţărănească, a familiei V., este lipsită de suport legal. Faptul că aceste persoane folosesc terenul şi cultivă grădina nu este un motiv legal şi nici măcar întemeiat pentru a li se constitui un drept de proprietate asupra acestui imobil în detrimentul fostului proprietar căruia i s-a preluat abuziv imobilul. Deţinătorii terenului îl folosesc fără a avea vreun titlu, astfel că în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, instanţa a dispus restituirea în natură a imobilului fostului proprietar, sintagma de "gospodărie ţărănească" fiind lipsită de semnificaţie juridică în cauza de faţă.
Cu privire la noţiunea de "teren aferent", la care se face referire în Decizia Curţii Constituţionale nr. 56/2009, Curtea apreciază că aceasta se referă la terenul necesar utilizării în condiţii normale a construcţiilor achiziţionate, respectiv posibilitatea de a intra în curte.
În apel, intimatul Primarul comunei Gârbova invocă imposibilitatea punerii în executare a sentinţei atacate, pentru că nu s-a indicat concret suprafaţa şi nici coordonate pentru identificare. Întregul imobil este delimitat prin garduri de cele învecinate şi cu ocazia punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită şi cea care rămâne în folosinţă familiei V.
Antecesorul apelantei a cerut prin notificare restituirea în natură a imobilului înscris în CF Gârbova, iar dacă instanţa a apreciat că nu poate restitui întregul teren fostului proprietar, trebuia să acorde despăgubiri pentru suprafaţa care nu poate fi restituită în natură. Aceasta nu înseamnă acordarea unui plus petita reclamantului, ci soluţionarea cererii cu care a fost învestită instanţa, în întregime, în conformitate cu prevederile legale.
De aceea, Curtea a admis apelul declarat de moştenitoarea reclamantului în temeiul art. 296 C. proc. civ., şi a schimbat sentinţa atacată doar în sensul de a obliga pârâtul să emită dispoziţie de restituire în echivalent bănesc a imobilelor ce nu pot fi restituite în natură, potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001 în forma avută la data promovării contestaţiei. În baza aceluiaşi temei legal a fost respins apelul pârâtului. S-a menţinut în rest sentinţa atacată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. a fost obligat pârâtul intimat să plătească reclamantei apelante cheltuieli de judecată de 5.651 RON reprezentând onorariu de avocat şi onorarii pentru experţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta H.K. şi pârâtul Primarul comunei Gârbova de Sebeş.
1. Primarul comunei Gârbova de Sebeş critică hotărârea atacată, invocând incidenţa motivului reglementat art. 304 pct. 8 C. proc. civ..
În acest sens arată că, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au reţinut valabilitatea titlului de proprietate al chiriaşilor cumpărători, însă, au restrâns dreptul acestora de a utiliza doar o suprafaţă de teren nedelimitată pe care se află construcţiile şi anexele gospodăreşti dobândite ca urmare a cumpărării imobilului sub efectul Legii nr. 112/1995.
Soluţia oferită de Curtea de Apel Alba în considerentele deciziei atacate şi anume, că în momentul punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită reclamantei şi cea care rămâne în folosinţa actualilor proprietari ai imobilului este nejustificată.
Urmează să se aibă în vedere şi că imobilul reprezintă o "gospodărie ţărănească", concepută şi organizată ca atare, astfel că suprafaţa de teren aferentă gospodăriei nu se rezumă doar la terenul pe care se găseşte casa de locuit, ci aceasta înglobează atât curtea, cât şi grădina aferentă gospodăriei, ca anexe fără de care exploatarea eficientă a gospodăriei ar fi imposibilă.
Curtea de apel a motivat în mod superficial această susţinere invocând faptul că deţinătorii terenului (actualii proprietari ai gospodăriei) folosesc terenul fără a avea vreun titlu, considerând că în mod justificat instanţa de fond a dispus restituirea în natură a terenului, ignorând faptul că terenul aferent gospodăriei a fost dat în folosinţă actualilor proprietari prin contractul de închiriere încheiat anterior vânzării către aceştia a imobilului prin efectul Legii nr. 112/1995.
Un alt motiv de recurs este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii", sens în care se arată că instanţa de apel a abordat cauza fără să ţină seama de modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 1/2009, de asemenea, nu a ţinut seama de prevederile Legii nr. 247/2005.
2. În subsidiar, recurentul pârât solicită casarea cu trimitere spre o nouă judecată a apelului în vederea suplimentării materialului probator.
Se invocă incidenţa motivului de recurs reglementat de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., susţinând că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti stabilind contrar prevederilor Legii nr. 247/2005 valoarea despăgubirilor care să fie cuprinse în dispoziţia primarului. Instanţa poate doar să oblige primarul să emită o dispoziţie prin care să propună despăgubiri. Cuantumul acestor despăgubiri urmează a fi stabilite de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, chiar şi valoarea stabilită şi asumată de instanţa de apel nu corespunde valorii de piaţă şi nu are nici un fundament fiind o apreciere subiectivă şi părtinitoare.
Un alt motiv de casare îl reprezintă faptul că pentru soluţionarea cauzei se impun probe noi.
În cuprinsul deciziei atacate instanţa de apel afirmă faptul că în momentul punerii în posesie al reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită şi cea care rămâne în folosinţa actualilor proprietari ai imobilului. Reţinând aceste considerente se constată că nu a fost finalizată cauza, atâta timp cât instanţa obliga la iniţierea unui alt litigiu pentru a stabili modul de restituire în natură.
Se solicită, totodată, obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
2. Reclamanta H.K. critică hotărârea atacată sub două aspecte:
Un prim aspect vizează modalitatea de restituire a imobilelor înscrise în CF Gârbova, în sensul că instanţa de apel trebuia să restituie o parte din imobile, deoarece prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995 s-a achiziţionat doar o parte din imobilele preluate abuziv de stat.
Un al doilea aspect vizează suprafaţa de teren atribuită în natură, în sensul că instanţa de fond a acordat 1.561 mp, iar instanţa de apel trebuia să modifice această suprafaţă la 2342 mp, în condiţiile în care, conform expertizelor administrate în cauză, terenul măsurat în realitate este în suprafaţă de 2623 mp, faţă de 1942 mp. Atât din probele dosarului, cât şi în motivarea deciziei pronunţate de instanţa de apel se face referire la suprafaţa de 2643 mp existentă în realitate, fără a fi cuprinsă şi în dispozitivul deciziei.
În consecinţă, se solicită admiterea recursului şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând recursurile, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine că sunt fondate pentru considerentele următoare:
1. În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Primarul comunei Gârbova de Sebeş, Înalta Curte constată că principala critică adusă hotărârii atacate, pentru care se solicită, atât modificarea cât şi casarea în vederea administrării de probe noi, se referă la soluţia oferită de Curtea de Apel Alba Iulia, anume, că în momentul punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele, respectiv cea restituită reclamantei şi cea care rămâne în folosinţa actualilor proprietari ai imobilului, soluţie nejustificată şi care nu oferă o finalitate cauzei, atâta timp cât instanţa obligă la iniţierea unui alt litigiu pentru a stabili modul de restituire în natură a imobilului.
În contextul arătat, Înalta Curte apreciază că, întradevăr, instanţa de apel nu a lămurit pe deplin situaţia imobilului în litigiu, în condiţiile în care a reţinut expres în considerente, referitor la individualizarea imobilului şi posibilitatea punerii în executare a sentinţei tribunalului, că numai "cu ocazia punerii în posesie a reclamantei, se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele."
Reţinând, prin urmare, că individualizarea fizică, respectiv identificarea suprafeţei de teren care se restituie în natură reclamantei, în raport cu cea care rămâne în folosinţa familiei V., nu este posibilă la momentul pronunţării, instanţa de apel a dat o hotărâre nesusceptibilă de executare, nefăcând posibilă nici îndeplinirea ulterioară a formalităţilor de publicitate imobiliară.
Dacă instanţa de apel a constatat în considerente că în procedura punerii în executare a hotărârii "se va efectua o expertiză tehnică topografică care să stabilească întinderea celor două parcele", atunci nu se înţelege de ce o asemenea expertiză nu este posibilă în procedura judiciară, desfăşurată în faţa instanţei, aceasta fiind la îndemâna instanţei de apel datorită caracterului devolutiv al căii de atac.
Pentru a nu mai fi necesară iniţierea unui alt litigiu în scopul de a stabili modul de restituire în natură, în cadrul procedurii execuţionale, instanţa de apel, în procedura judiciară, trebuie să identifice în baza unei expertize tehnice topografice parcela sau parcelele care pot să fie retrocedate moştenitorului fostului proprietar sau ceea ce consideră instanţa că se impune pentru a determina posibilitatea de a crea entităţi funciare distincte care să permită un acces, care să nu afecteze entitatea gospodăriei existente în prezent.
De asemenea, instanţa urmează să ţină seama şi de noţiunea de "gospodărie ţărănească", deoarece în practica de specialitate există accepţiunea conform căreia "în cazul gospodăriilor ţărăneşti organizate pe structura şi în vederea exploatării unui imobil, trebuie să se ţină seama de modul în care a fost concepută şi organizată gospodăria, iar pentru aprecierea corectă a posibilităţii unei împărţeli în natură ... trebuie să se aibă în vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adică pe de o parte casa şi anexele gospodăreşti, iar pe de altă parte terenul, care în mediul rural are o semnificaţie majoră, fiind o condiţie a existenţei şi supravieţuirii gospodăriei."
Este atributul instanţei de judecată să stabilească în mod concret şi corect, şi să acorde de o manieră care să facă posibilă executarea hotărârii, măsurile reparatorii la care este îndreptăţită reclamanta în baza Legii nr. 10/2001, republicată.
2. În ceea ce priveşte recursul declarat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că este fondat, deoarece, deşi s-a criticat şi în apel faptul că nu s-au identificat părţile din imobil care nu au făcut obiectul contractului de închiriere şi, deci, nu s-au identificat părţile din imobil care nu au fost înstrăinate chiriaşilor şi care s-ar fi putut restitui în natură reclamantei, instanţa de apel a concluzionat că, faţă de cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în litigiile purtate anterior între părţi, în discuţie, în ce priveşte restituirea imobilului preluat abuziv de stat, este doar terenul, întrucât construcţia înscrisă în CF Gârbova, a devenit proprietatea familiei V., în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, confirmat de instanţa de judecată.
Prin urmare, instanţa de apel nu a identificat construcţiile preluate în mod abuziv de la defunctul H.A. şi nu a stabilit dacă acestea au făcut în întregime obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, respectiv, care dintre acestea ar mai putea fi restituite în natură reclamantei, conform susţinerilor acesteia.
Critica privind suprafaţa de teren stabilită de instanţa de apel din acte, în condiţiile în care, conform expertizelor administrate în cauză, terenul măsurat în realitate este mai mare, este pe de o parte, o critică omisso medio, nefiind formulată şi în apel, iar pe de altă parte, vizează probele administrate, încercând o reapreciere a acestora, ceea ce implică şi reanalizarea situaţiei de fapt stabilite, practic, un control de netemeinicie a hotărârii ce excede limitelor presupuse de art. 304 C. proc. civ. şi nu intră în atribuţiile instanţei de recurs.
Pentru a se putea lămuri pe deplin situaţia imobilului în litigiu sunt utile cauzei efectuarea unor expertize de specialitate, care să aibă ca şi obiective toate aspectele identificate de instanţa de recurs în considerentele de mai sus, aspecte care nu au fost pe deplin lămurite sau tranşate de instanţa de apel.
Cum asemenea probe nu se pot administra în recurs, în raport de dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., Înalta Curte, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile părţilor, va casa hotărârea atacată în limitele mai sus arătate, va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi Curte de Apel, urmând ca în baza efectului devolutiv al apelului, să stabilească pe deplin care este situaţia de fapt şi regimul juridic al imobilului în litigiu, cu trimitere la probatoriile şi la dispoziţiile legale apreciate a fi relevante în cauză.
Fiind în culpă procesuală ambele părţi, urmare admiterii recursurilor acestora, în conformitate cu art. 276 C. proc. civ., Înalta Curte va compensa cheltuielile de judecată şi va obliga recurentul pârât la plata către recurenta reclamantă a sumei de 2.078 RON, reprezentând diferenţa rezultată în urma compensării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de reclamanta H.K. şi de pârâtul Primarul comunei Gârbova de Sebeş împotriva Deciziei civile nr. 158 din 24 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Compensează cheltuielile de judecată ale părţilor şi obligă pe recurentul pârât la plata sumei de 2.078 RON către recurenta reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 6727/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 6633/2012. Civil. Revocare donaţie. Recurs → |
|---|
