ICCJ. Decizia nr. 6701/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6701/2012
Dosar nr. 41521/1/2004*
Şedinţa publică din 1 noiembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 20 noiembrie 2001 pe rolul Tribunalului Hunedoara, reclamanta P.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.B. S.R.L. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 1332 mp situat în Geoagiu - Băi.
Ulterior, reclamanta a solicitat introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
Prin Sentinţa civilă nr. 37 din 22 ianuarie 2003, Tribunalul Hunedoara a admis în parte acţiunea, a stabilit că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile art. 9 alin. (2) din Legea 10/2001 pentru terenul în litigiu, a obligat pârâta să emită o decizie motivată în baza căreia reclamanta să primească titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, cu acordul reclamantei, corespunzătoare valorii terenului de 1.330.569.708 RON şi a respins acţiunea faţă de Statul Român.
Prin Decizia civilă nr. 1031/A din 23 iunie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamanta P.N. împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, a admis apelul formulat de pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator, şi a modificat sentinţa apelată, în sensul că a acordat despăgubiri reclamantei în sumă de 964.124.000 RON.
Prin Decizia nr. 5928 din 16 august 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanta P.N. şi de pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L., împotriva Deciziei civile nr. 1031/A din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Reînvestită cu soluţionarea apelurilor declarate împotriva Sentinţei civile nr. 37 din 22 ianuarie 2003 a Tribunalului Hunedoara, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 3 iunie 2010, Curtea de Apel Alba Iulia a suspendat judecarea cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., reţinând în considerentele încheierii că niciuna dintre părţi nu s-a prezentat şi că este posibilă încheierea unei tranzacţii cu privire la imobilul în litigiu.
La data de 16 iunie 2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere respinsă de instanţa de apel prin încheierea de la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2010, cu motivarea că există în continuare posibilitatea încheierii unei tranzacţii între părţi. Prin aceeaşi încheiere a fost menţinută măsura suspendării judecării cauzei.
La data de 8 noiembrie 2010, pârâta S.C. I.B. S.R.L., prin lichidator S.C. Q.L. S.R.L. a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei. Această cerere a fost admisă, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 9 decembrie 2010.
Prin încheierea de la termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, cauza a fost din nou suspendată, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., instanţa reţinând că părţile au formulat această solicitare în vederea încheierii unei tranzacţii.
La data de 31 ianuarie 2012, reclamanta P.N. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei. Cererea a fost respinsă de Curtea de Apel, prin încheierea de la termenul de judecată din data de 16 februarie 2012, cu motivarea că motivul suspendării cauzei a fost încheierea unei tranzacţii între părţi, iar această tranzacţie nu a fost finalizată.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta P.N. a declarat recurs.
Prin motivele de recurs, se formulează următoarele critici de nelegalitate, întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.:
Litigiul cauzei, aflat pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civila, a fost de mai multe ori suspendat pentru ca părţile să poată încheia o tranzacţie în privinţa terenului revendicat, ultima încheiere de suspendare fiind pronunţată la data de 10 februarie 2011, când instanţa a suspendat cauza în baza art. 242 pct. 1 C. proc. civ., la cererea părţilor.
Reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol pentru a nu se perima apelul. Prin urmare, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., judecata trebuia să reînceapă în apel, fiind suficientă cererea de redeschidere a judecăţii, formulată de una din părţi.
Aplicând greşit acest text de lege, Curtea de Apel Alba Iulia a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, faţă de faptul că părţile nu au reuşit să încheie tranzacţia nici în perioada suspendării.
Instanţa de apel era datoare să continue judecata, chiar dacă părţile nu s-au înţeles cu privire la tranzacţie, administrând probe şi soluţionând cauza în funcţie de probele administrate.
Analizând încheierea recurată în limita criticilor formulate prin recursul declarat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii date la termenul de judecată din data de 10 februarie 2011, cursului judecăţii a fost oprit, ca urmare a intervenirii unui caz de suspendare voluntară. În temeiul prevederilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ambele părţi au solicitat suspendarea cursului judecăţii, învederând instanţei că este posibilă încheierea unei tranzacţii.
Potrivit art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în caz de suspendare voluntară, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una din părţi.
În cauză, o astfel de cerere a fost formulată de reclamantă. Ea a fost respinsă de Curtea de Apel, prin încheierea recurată.
Faţă de dispoziţiile art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsura de respingere a cererii de redeschidere a judecăţii făcută de una dintre părţi în urma unei suspendări voluntare, este nelegală.
Posibilitatea părţilor, recunoscută de legiuitor, de a suspenda voluntar cursul judecăţii în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este expresia dreptului părţilor de a dispune de soarta procesului, ca o consecinţă a principiului disponibilităţii. În egală măsură, în aplicarea aceluiaşi drept şi în respectarea aceluiaşi principiu, rămâne la latitudinea părţilor posibilitatea de a solicita redeschiderea procesului suspendat prin învoiala lor.
De aceea, cererea formulată de una dintre părţi în temeiul art. 245 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., de redeschidere a procesului în urma suspendării cursului acestuia în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., obligă instanţa la repunerea pe rol a cauzei şi la continuare judecăţii.
Faptul că, în cauză, părţile au solicitat suspendarea judecăţii cu motivarea că este posibilă încheierea unei tranzacţii, nu face ca suspendarea dispusă de instanţă să se transforme dintr-o suspendare voluntară în una legală, cu consecinţe asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.
Numai în condiţiile art. 243 - 244 C. proc. civ., suspendarea dobândeşte caracter legal, obligatoriu, respectiv facultativ.
În cauză, însă, natura împrejurării care a determinat suspendarea cauzei a rămas voinţa părţilor, independent de motivul care a stat la baza opţiunii lor în acest sens - posibila încheierii a unei tranzacţii - şi care, oricum nu ar putea fi calificat ca un caz de suspendare legală judecătorească circumscris art. 244 alin. (1) C. proc. civ., aşa cum ar rezultă din considerentele încheierii recurate.
Încheierea unei tranzacţii reprezintă un caz de stingere a litigiului care nu ar putea fi calificat drept "o judecată de care să atârne dezlegarea pricinii", aşa cum prevede art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi care, nefiind finalizată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 244 alin. (2) C. proc. civ., să împiedice repunerea pe rol a cauzei, astfel cum a reţinut instanţa de apel prin încheierea recurată.
Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat, iar în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 245 C. proc. civ., va casa încheierea recurată şi va trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva Încheierii din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Casează încheierea recurată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6700/2012. Civil. Legea 10/2001. Grăniţuire,... | ICCJ. Decizia nr. 6697/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
