ICCJ. Decizia nr. 6762/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6762/2012
Dosar nr. 3827/117/2009*
Şedinţa de la 6 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamanta M.E., precum şi cea formulată de reclamanta S.D.E., din Dosarul conexat cu nr. 3956/117/2009, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 3155 din 2 iunie 2009 a Primarului municipiului Cluj-Napoca de respingere a notificării din 21 iunie 2001, formulată de reclamanta M.E. şi d-nul L.A.O. şi din 14 octombrie 2001, formulată de reclamanta S.D.E. constatându-se calitatea de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii în sensul prevăzut de art. 4 din Legea nr. 10/2001, respectiv în calitate de nepoţi de frate şi soră după proprietara tabulară din CF Cluj-Napoca - văduva lui S.E., în cotă de 1/3 parte fiecare.
Pârâtul a fost obligat la emiterea unei noi decizii cu propunere de acordare de despăgubiri cu privire la imobilul situat în Cluj-Napoca, înscris în CF Cluj-Napoca, în condiţiile Titlului VII din Legea 247/2005 şi în sensul sus arătat.
Pârâtul a fost obligat la 2.500 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei S.D.E.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin Decizia nr. 34/A din 17 februarie 2010, a admis apelul declarat de reclamanta M.E. împotriva Sentinţei civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. 3827/117/2009, pe care a schimbat-o parţial, în sensul că a respins plângerea formulată de reclamanta S.D.E. împotriva Dispoziţiei nr. 3155 din 2 iunie 2009 a Primarului mun. Cluj-Napoca.
A fost obligat pârâtul la emiterea unei dispoziţii doar în favoarea reclamantei M.E. şi a numitului L.A.O. şi au fost înlăturate dispoziţiile privind emiterea dispoziţiei în favoarea reclamantei S.D.E. şi cheltuielile de judecată în favoarea acesteia.
A fost respins ca nefondat apelul declarat de Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva aceleiaşi sentinţe.
Prin Decizia civilă nr. 6046 din 12 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanta S.D.E. şi de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 34 din 17 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, care a fost casată şi au fost trimise apelurile spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecarea după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin Decizia nr. 318/A din 8 decembrie 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta M.E., precum şi apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Sentinţei civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 a Tribunalului Cluj, care a fost menţinută, şi a obligat pe apelanţi să-i plătească intimatei S.D.E. suma de 7.564 RON, cheltuieli de judecată în toate instanţele, câte 3.782 RON fiecare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel, în temeiul art. 315 C. proc. civ., având în vedere îndrumările instanţei de recurs, a procedat la verificarea de scripte, în sensul art. 177 din C. proc. civ., cele două categorii de reclamanţi contestând testamentul olograf invocat de cealaltă parte.
S-a dispus efectuarea unei expertize a scrisului, raportat la dispoziţiile art. 179 C. proc. civ., având ca obiective stabilirea împrejurării dacă, în testamentul din data de 13 martie 1957, invocat de reclamanta M.E., scrisul din cuprinsul, data şi semnătura acestuia aparţin aceleiaşi persoane şi dacă acest scris este al defunctei raportat la singurul script de comparaţie necontestat de părţi, care este semnătura acesteia din cuprinsul registrului de stare civilă de la dosar. În ceea ce priveşte testamentul din 12 iulie 1957, s-a solicitat stabilirea împrejurării dacă acesta a fost scris datat şi semnat de aceeaşi defunctă raportat la acelaşi script de declaraţie necontestat.
Expertiza scrisului a stabilit că niciunul dintre cele două testamente nu a fost scris, datat şi semnat de defuncta proprietară tabulară, astfel că instanţa de apel a înlăturat aceste înscrisuri din probaţiune.
În condiţiile în care nu s-a făcut dovada existenţei unui testament valabil, s-a reţinut că succesiunea defunctei trebuie să urmeze regulile devoluţiunii succesorale legale, aşa cum a stabilit prima instanţă.
Prin urmare, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică, raportat la starea de fapt stabilită în urma administrării probelor dispuse de instanţa de recurs, în temeiul art. 296 C. proc. civ., ambele apeluri au fost respinse ca nefondate, singurul motiv pentru care s-a dispus casarea fiind acela al verificării veridicităţii testamentelor de care s-au prevalat cele două categorii de reclamanţi.
În ceea ce priveşte motivele din apelul pârâtului referitoare la cheltuielile de judecată, s-a constatat că, aşa cum rezultă din considerentele deciziei pronunţate prima dată în apel, acestea nu au fost analizate pe fond. Faţă de împrejurarea că apelul acestui pârât a fost respins raportat la fondul cauzei, s-a apreciat că în mod corect a reţinut prima instanţă culpa sa procesuală, actele privind dovada calităţii de persoană îndreptăţită fiind depuse anterior soluţionării notificării.
Instanţa de apel a constatat că nu se impune diminuarea cuantumului acestora, fiind vorba de onorariu avocaţial de 2.500 RON, care este pe măsura valorii litigiului şi muncii depuse de avocatul acestei reclamante, conform criteriilor rezultând din dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Constatând culpa procesuală, în temeiul art. 298 raportat la art. 274 alin. (1) C. proc. civ., curtea de apel i-a obligat pe apelanţi să-i plătească intimatei S.D.E. suma de 7.564 RON, cheltuieli de judecată în toate instanţele, respectiv în ambele apeluri şi în recurs, câte 3.782 RON fiecare, reprezentând onorariu avocaţial şi contravaloarea transportului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a criticat hotărârea recurată sub aspectul cheltuielilor de judecată, arătând că în mod greşit s-a reţinut culpa sa procesuală.
Astfel, a susţinut că reclamanţii nu au depus la dosar actele solicitate în temeiul dispoziţiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 şi că, raportat la actele existente la momentul soluţionării notificării prin emiterea dispoziţiei, soluţia de respingere a fost corectă.
Prin urmare, recurentul-pârât Primarul municipiului Cluj-Napoca a arătat că nu se află în culpă procesuală şi că se impune exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., "partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Aşadar, din momentul în care se angajează un raport procesual, partea care a avut câştig de cauză şi care a fost pusă în situaţia de a face cheltuieli de judecată are dreptul, la cerere, la restituirea acelor cheltuieli.
Totodată, se constată că, într-adevăr, temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală.
Cum în rejudecarea după casare, pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca a căzut în pretenţii, în sensul că apelul său a fost respins, fiind menţinută sentinţa tribunalului, prin care fusese admisă acţiunea formulată împotriva sa, se justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată aferente căilor de atac ale apelului şi recursului, efectuate de intimata S.D.E.
Aceasta deoarece rejudecarea cauzei presupune şi reanalizarea cererilor privitoare la cheltuielile de judecată, întrucât numai după soluţionarea pretenţiilor deduse judecăţii se poate stabili care este partea care datorează celeilalte cheltuielile de judecată, ca fiind partea căzută în pretenţii în înţelesul art. 274 C. proc. civ.
Cât priveşte susţinerea recurentului-pârât în sensul că soluţia dată notificării era corectă la acea dată, faţă de actele doveditoare ataşate, aceasta nu este întemeiată, atâta timp cât instanţa de apel a constatat culpa sa procesuală, apelul său fiind respins raportat la fondul cauzei, precum şi faptul că actele privind dovada calităţii de persoană îndreptăţită au fost depuse anterior soluţionării notificării.
Ca atare, nu există niciun temei pentru a se reţine că s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurentul.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Totodată, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul recurs, în cuantum de 500 RON, către intimata M.E., reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 318/A din 8 decembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Obligă recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la plata sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata M.E.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6743/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6766/2012. Civil. Anulare act. Contestaţie... → |
|---|
