ICCJ. Decizia nr. 6792/2012. Civil. întoarcere executare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6792/2012
Dosar nr. 7542/1/2011
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra contestaţiei în anulare de faţă, reţine următoarele:
Prin decizia nr. 6135 din 19 septembrie 2011, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în Dosarul nr. 6113/2/2010, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta R.E. împotriva deciziei nr. 1355/R din 28 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte a reţinut că prin decizia nr. 1355/R din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a deciziei din 28 iunie 2010 a aceleiaşi Curţi de Apel, formulată de revizuenta R.E. în contradictoriu cu intimata M.F.
Instanţa a arătat că, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează obiectul recursului, acesta poate fi declarat împotriva hotărârilor date fără drept de apel, celor date în apel şi, în condiţiile prevăzute de lege, împotriva hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicţională.
Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 377 alin. (5) din acelaşi cod rezultă că decizia nr. 1355R din 28 octombrie 2010 nu este susceptibilă de exercitarea controlului judiciar extraordinar al recursului, având caracter irevocabil.
Înalta Curte a reţinut că această soluţie se impune în respectarea principiilor legalităţii şi unicităţii căilor de atac şi presupune asigurarea unui cadrul procesual determinat de reguli stricte în desfăşurarea procedurii de judecată, în diferite faze procesuale, cu respectarea ierarhiei acestora.
Împotriva deciziei nr. 6135 din 19 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea R.E., invocând dispoziţiile art. 317 alin. (2) şi art. 318 C. proc. civ.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea arată ca a depus la dosar începând din 2005 - 2010 toate dovezile prin care a dovedit instanţelor că este în drept să solicite „repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar şi scoaterea din cauză a celor ce se menţin încă", fără nici un rezultat favorabil.
Contestatoarea susţine că instanţa nu a verificat dovezile şi nu a aplicat dispoziţiile art. 129 pct. 4, 5 şi 6 C. proc. civ. privind încadrarea juridică, precum şi faptul că nu i s-a permis să-şi susţină cauza, deşi nu a avut apărător pe tot parcursul procesului.
Contestatoarea solicită admiterea acţiunii ce are ca obiect repunerea în toate drepturile avute anterior ca unic proprietar şi anularea ilegalităţilor, prin aplicarea prevederilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ. şi art. 1800 C. civ., modificarea în parte a sentinţei nr. 5442/2005 pronunţată în Dosarul nr. 7549/2005 de Judecătoria sectorului 6, în sensul admiterii reînscrierii sale în C.F. pe rolul cadastral S.VL, precum şi admiterea despăgubirilor în valoare de 100.000 RON pentru daune materiale şi morale.
La termenul de judecată din data de 6 noiembrie 2012 Înalta Curte a pus în discuţie inadmisibilitatea contestaţiei în anulare prin raportare la decizia ce se solicită a fi retractată.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii contestaţiei în anulare în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., o găseşte incidenţă speţei pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Potrivit art. 317 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în aşulare poate fi primită şi în cazul în care au fost invocate prin cererea de reciirs motivele prevăzute la alin. (1) al aceluiaşi articol, dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Deşi a invocat dispoziţiile legale sus menţionate, contestatoarea nu-şi motivează cererea în sensul prevederilor art. 317 C. proc. civ., nici sub aspectul neîndeplinirii potrivit cu cerinţele legii a procedurii de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina şi nici sub aspectul necompetenţei instanţei.
Art. 318 C. proc. civ. dispune că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Art. 318 teza (I) C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestaţie în anulare specială săvârşirea unei greşeli materiale la dezlegarea recursului.
Textul are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
Intră în această categorie şi neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată şi care a determinat soluţia pronunţată. Când instanţa a cunoscut existenţa şi conţinutul actului şi a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greşeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre o eventuală greşeală de judecată, care nu intră sub incidenţa art. de lege menţionat, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestaţiei în anulare.
În speţă, contestatoarea invocă pretinse greşeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. Astfel de critici, care presupun o verificare şi reevaluare a probatoriiîor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente raportului juridic dedus judecăţii, se circumscriu sferei greşelilor de judecată şi nu erorilor materiale, în înţelesul dispoziţiei art. 318 C. proc. civ., caz în care nu pot fi verificate pe calea contestaţiei în anulare.
Din motivaţia expusă de contestatoare în cuprinsul contestaţiei sale rezultă că acesta este nemulţumită de modul în care au fost analizate şi apreciate dovezile prezentate de ea în susţinerea dreptului său de proprietate.
Aceste susţineri nu sunt susceptibile de încadrare în prevederile art. 318 C. proc. civ., ci privesc nemulţumiri generice referitoare la litigiul iniţial din această cauză. Contestatoarea solicită reanalizarea pe fond a cauzei, prin reconsiderarea probatoriului şi reinterpretarea dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
Faţă de cele ce preced, contestaţia în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.E. împotriva deciziei nr. 6135 din data de 19 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6793/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 6822/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
