ICCJ. Decizia nr. 6791/2012. Civil. Excepţie de neconstituţionalitate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6791/2012
Dosar nr. 6066/1/2012
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 111A/2012 pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost admis apelul promovat de apelanta reclamantă A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1018/2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dispunându-se schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada 01 septembrie 2006 - 02 octombrie 2006, cu consecinţa stabilirii cuantumului sumei pe care pârâta o va plăti reclamantului cu titlu de remuneraţie (pentru perioada 02 octombrie 2006 - 13 mai 2010) la valoarea de 10.599.186,3 RON.
A fost respins apelul declarat de aceeaşi apelantă împotriva încheierii din data de 20 septembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, ca neîntemeiat.
Totodată, instanţa de apel a dispus în sensul păstrării celorlalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin cererea înregistrată la data de 02 august 2012, apelanta - reclamantă a solicitat instanţei de apel să procedeze la completarea deciziei din data de 05 iulie 2012 a acestei instanţe.
În susţinerea cererii s-a arătat, în esenţă, că suma de 10.599.186,3 RON menţionată în dispozitiv cu titlu de remuneraţie, la care a fost obligat reclamanta, este diferită de penalităţi şi TVA, penalităţile fiind stabilite în plus faţă de remuneraţie.
Apelanta - reclamantă a solicitat completarea dispozitivului deciziei cu următoarele elemente ale obligaţiei: care este cuantumul taxei pe valoarea adăugată, raportat la suma de 10.599.186,3 RON, astfel cum a fost solicitată de reclamanta intimată în motivarea cererii de chemare în judecată; care este cuantumul penalităţilor, în conformitate cu pct. 13 din Titlul II al Metodologiei publicate prin Decizia O.R.D.A. nr. 365/2006, astfel cum a fost solicitată de reclamantă prin capătul 3 de cerere.
În cursul judecăţii cererii de completare a dispozitivului deciziei menţionate, la data de 20 septembrie 2012, petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului Bucureşti a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe precum şi o cerere prin care a invocat excepţia nelegalităţii Metodologiei stabilite prin Decizia nr. 365 din 10 octombrie 2006 emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor şi publicată în M. Of. nr. 857 din 19 octombrie 2006, precum şi a deciziei aferente.
Prin încheierea de şedinţă din data de 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-au respins, ca inadmisibile, solicitările de sesizare a Curţii Constituţionale şi, respectiv, a instanţei de contencios administrativ, cu motivarea că instanţa era învestită a se pronunţa în legătură cu cererea de completare a hotărârii instanţei de apel.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei Municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta consideră că instanţa de apel a apreciat în mod greşit faptul că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are relevanţă în cadrul procesual în care se află litigiul, deoarece această excepţie poate fi ridicată în orice moment al unui litigiu şi în orice stare s-ar afla acesta.
Invocă lipsa temeiului legal al respingerii excepţiei invocate, precum şi faptul că însăşi hotărârea instanţei în acest sens a fost viciată, bazându-se pe aprecierea subiectivă a acesteia privitoare la momentul procesual al depunerii excepţiei de neconstituţionalitate, fără a analiza oportunitatea cererii de sesizare a instanţei de contencios constituţional.
Arată că soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate are menirea de a da interpretarea corectă a actului dedus judecăţii, prin stabilirea drepturilor şi obligaţiilor autorilor în ceea ce priveşte comunicarea operelor proprii şi, mai mult decât atât, asupra gestiunii efective a acestor drepturi de către aceştia.
Solicită admiterea în principiu a excepţiei de neconstituţionalitate, cu privire la art. 123 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 întrucât, în opinia sa acest articol încalcă art. 44 şi 41 din Constituţia României, precum şi dreptul de proprietate intelectuală al autorilor, iar acest aspect influenţează soluţia pronunţată în cauză.
Soluţia este diferită dacă se constată ca U.C.M.R. - A.D.A. nu poate gestiona dreptul de comunicare publică decât pentru operele pentru care a primit mandat expres de la autori.
Susţine că prin lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu drepturi de proprietate intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate în sine, aspect ce contravine Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Protocolului 1 şi Constituţiei României.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea hotărârii judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Încheierea atacată cuprinde motive de fapt şi drept pe care se sprijină, conform cerinţelor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., context în care nu pot fi primite criticile referitoare la nemotivarea încheierii atacate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă rară dubiu natura actului juridic dedus judecăţii, ori înţelesul lui, instanţa de apel prin interpretarea greşită dată acestuia, îi alterează, în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic.
Recurenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Primăriei municipiului Bucureşti, invocând acest motiv, l-a asociat greşitei interpretări a soluţionării excepţiilor de neconstituţionalitate invocate, rară a formula nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acest motiv o reglementează.
Nemulţumirile recurentei vizează modul în care instanţa a reţinut inadmisibilitatea solicitărilor privind excepţiile de neconstituţionalitate invocate, raportat la cadrul procesual în care se află litigiul, ceea ce atrage încadrarea criticii în cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Referitor la admisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate se constată că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia; potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, excepţia poate fi ridicată de părţi, de instanţă din oficiu sau de procuror, iar potrivit alin. (3) nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.
În speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de parte în cadrul unei cereri de completare a dispozitivului, formulată în temeiul dispoziţiilor art. 281 din C. proc. civ., referitoare la ipoteza în care prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Excepţia priveşte dispoziţiile art. 1231 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, conform cărora „pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă şi pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat."
Prin urmare, în mod corect instanţa a constatat că nu este îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate pentru sesizarea Curţii Constituţionale, respectiv legătura cu soluţionarea cauzei, deoarece dispoziţiile legale invocate vizează fondul pricinii şi nu dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
De aceea, respingând sesizarea Curţii Constituţionale pe motiv că aspectele invocate nu au legătură cu soluţionarea cauzei, instanţa în faţa căreia s-a invocat excepţia a procedat corect.
Susţinerile petentei conform cărora prin lipsirea autorilor de dreptul de a gestiona în nume propriu drepturi de proprietate intelectuală se aduce o restrângere nejustificată a dreptului de proprietate în sine, aspect ce contravine Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, Protocolului 1 şi Constituţiei României, privesc fondul cauzei şi nu pot fi analizate în cadrul procesual al acestui recurs.
Pentru considerentele arătate, criticile fiind găsite nefondate, recursul va fi respins în consecinţă.
Se va face aplicarea art. 274 C. proc. civ., în sensul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.R.C.U.B. - Centrul de Proiecte Culturale al Municipiului Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de munca şi asigurări sociale.
Obligă pe recurent la plata sumei de 3100 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata U.C.M.R. - A.D.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6824/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7067/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
