ICCJ. Decizia nr. 6823/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6823/2012
Dosar nr. 47220/3/2010
Şedinţa publică de la 7 noiembrie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1096 din 3 iunie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins contestaţia formulată de reclamanţii N.L.L. şi N.M.D. în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primar general - Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 şi D.V.
Tribunalul a reţinut că, prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 150 din 2 septembrie 2010, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul municipiului Bucureşti a acordat despăgubiri în favoarea reclamanţilor şi a pârâtei D.V. în cuantum de 148.944 RON, ca urmare a exproprierii imobilului situat în Bucureşti, str. B., sector 2.
Reclamanţii au dobândit nuda proprietate cu privire la imobilul expropriat în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1624 din 27 iulie 2001 la BNP M.V., vânzătorii D.V. şi D.M. rezervându-şi dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Prin urmare, în mod corect în hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost trecută şi D.V., în calitate de uzufructuar.
Prin decizia nr. 50A din 7 februarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi.
A respins ca neavenit apelul declarat de I.I.D. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A obligat pe apelanţi la plata cheltuielilor de judecată către pârâta D.V.
Instanţa de apel a reţinut că I.I.D. a formulat în fata instanţei de fond cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti, care nu a formulat apel împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond. În această situaţie, fată de dispoziţiile art. 56 din C. proc. civ., apelul declarat de intervenient este neavenit.
În ceea ce priveşte apelul declarat de reclamanţi, instanţa de apel a reţinut că, prin efectul exproprierii, s-a stins dreptul de uzufruct al pârâtei D.V., astfel încât aceasta este îndreptăţită la despăgubiri alături de nudul proprietar, chiar dacă nu a formulat cererea reglementată de dispoziţiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 198/2004.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs intervenientul I.I.D.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 6, 8 şi 9 din C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia instanţei de apel este nelegală, pentru că a denaturat natura deciziei nr. 2349 din 24 noiembrie 1981, emisă de Direcţia de impozite şi taxe locale a sectorului 1 Bucureşti şi a nesocotit prevederile art. 17 din C. proc. civ., refuzând conexarea Dosarului nr. 24664/3/2011 al Tribunalului Bucureşti.
Recurentul a mai arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere referitor la anularea parţială a contractului de vânzare cumpărare nr. 1624 din 7 iulie 2001 privind înstrăinarea suprafeţei de teren de 72 m.p. ce aparţine Statului Român şi a construcţiilor care sunt proprietatea sa şi pentru care plăteşte taxe şi impozite.
De asemenea, recurentul a mai susţinut că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a materialului probator administrat în cauză.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Dezvoltarea motivelor de recurs presupune prezentarea tuturor argumentelor de drept de care înţelege să se folosească partea pentru a demonstra că hotărârea atacată este nelegală şi pentru a combate argumentele de drept invocate de instanţă în susţinerea soluţiei pronunţate, nefiind suficientă simpla menţionare a motivelor de recurs reglementate de art. 304 din C. proc. civ.
De asemenea, motivarea în drept a recursului, înseamnă abordarea punctuală a tuturor elementelor de drept reţinute prin hotărârea atacată şi combaterea acestora cu argumente care au legătură cu rezolvările în drept date de instanţă.
Se constată, însă, că susţinerile recurentului sunt străine de cauză.
Astfel, problema de drept pusă în discuţie şi dezlegată de instanţa de apel în ceea ce-1 priveşte pe recurent a purtat asupra faptului că apelul declarat este neavenit, în condiţiile în care partea în interesul căreia a intervenit în proces nu a declarat apel.
Recurentul nu a formulat critici asupra acestui aspect, ci asupra modului în care a fost rezolvat fondul raportului juridic dedus judecăţii şi a decurs judecata, ceea ce face ca susţinerile sale să fie străine de cauză.
Faţă de cele arătate şi constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe parcursul judecăţii recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de instanţa de recurs, se va constata nul recursul declarat de acesta, în aplicarea dispoziţiilor art. 302] alin. (1) lit. c) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de intervenientul I.I.D. împotriva deciziei nr. 50/A din 7 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6822/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6856/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
