ICCJ. Decizia nr. 6894/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6894/2012
Dosar nr. 7168/86/2010
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava, la data de 5 iulie 2010, sub nr. 7168/86/2010, cerere trimisă prin poştă la data de 29 iunie 2010 (conform ştampilei poştei de pe plicul de la fila X dosar), P.O. şi P.G.C. au solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, pe motiv că este potrivnică Deciziei civile nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuenţii au arătat că sunt moştenitorii defunctului P.T., sens în care au obţinut certificatul de moştenitor din 16 decembrie 1999, în care a fost cuprinsă casa de locuit - corp construcţie C2, situată în comuna Mălini, jud. Suceava şi terenul în suprafaţa de 1.800 mp aferent acestei construcţii.
Imobilul casă identificat în certificatul de moştenitor a fost edificat prin contribuţia exclusivă a defunctului P.T.
La data de 15 septembrie 2000, P.D., mama defunctului P.T., i-a chemat în judecată, solicitând a se scoate din certificatul de moştenitor atât suprafaţa de teren de 1.800 mp, cât şi construcţia edificată de defunct în perioada 1986 - 1989.
Acţiunea reclamantei P.D., continuată după decesul acesteia de moştenitori, a fost admisă doar în parte, instanţa dispunând scoaterea din certificatul de moştenitor numai a suprafeţei de 1800 mp teren intravilan, iar cu privire la imobilul construcţie a statuat definitiv şi irevocabil că acesta a fost edificat prin aportul exclusiv al defunctului P.T.
Prin Decizia nr. 1297 din 19 octombrie 2004, Curtea de Apel Suceava a statuat în mod clar că s-a făcut dovada contribuţiei exclusive a lui P.T. la edificarea imobilului construcţie C2. A mai specificat instanţa că, în cazul în care reclamanta sau moştenitorii acesteia apreciază că imobilul - casă este un bun propriu, au la dispoziţie fie o acţiune în revendicare, fie o acţiune de partaj, în condiţiile în care se recunoaşte vreo contribuţie a lui P.T. la edificarea imobilului.
În anul 2010, la data de 14 iunie, în Dosarul nr. 8573/86/2009, având ca obiect anulare act şi partaj succesoral, se pronunţă o altă decizie definitivă şi irevocabilă, respectiv Decizia nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care moştenitorilor defunctului P.T. le este, practic, luat orice drept asupra construcţiei C2, edificată exclusiv de defunct.
Deşi acţiunea ce a făcut obiectul ultimei judecaţi nu a fost o acţiune în revendicare, aşa cum recomandase Curtea de Apel Suceava prin Decizia nr. 1297 din 19 octombrie 2004, ci o acţiune de partaj în care nu se recunoştea nicio contribuţie a defunctului P.T., Tribunalul Suceava pronunţă la 14 iunie 2010 o hotărâre total contrară faţă de cea pronunţată de Curtea de Apel Suceava la nivelul anului 2004.
În concluzie, revizuenţii au arătat că, întrucât litigiile s-au purtat între aceleaşi părţi, iar obiectul l-a constituit acelaşi imobil, precum şi apartenenţa dreptului de proprietate asupra acestuia, sunt întrunite condiţiile cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 180 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reţinând că aceasta este instanţa mai mare în grad faţă de instanţele care au pronunţat hotărârile pretins potrivnice şi, prin urmare, instanţa competentă să judece cererea de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
În urma declinării, cererea de revizuire s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 5 ianuarie 2011, sub nr. 7168/86/2010.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Raţiunea reglementării acestui motiv de revizuire o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi; aşadar, este necesar ca hotărârile pretins potrivnice să conţină elementele caracteristice pentru existenţa autorităţii de lucru judecat, respectiv tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, cerută art. 1201 C. civ.
În speţă, nu este întrunită cerinţa triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză, între procesele în care s-au pronunţat hotărârile pretins potrivnice, respectiv Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava şi Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava.
Astfel, primul proces a fost pornit de reclamanta P.D. şi continuat de moştenitorii acesteia, P.V., L.A., G.A., N.J., P.G., P.P. şi I.M. în contradictoriu cu pârâţii P.O. şi P.G.C., solicitându-se instanţei anularea parţială a certificatul de moştenitor emis de pe urma defunctului P.T., în sensul excluderii din masa succesorală a suprafeţei de teren de 1.800 mp teren şi a casei de locuit situată în sat Pâraie, comuna Mălini, judeţul Suceava.
Acest proces a fost soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, pronunţată în recurs, prin care s-a menţinut Sentinţa de fond nr. 2103 din 10 septembrie 2001 a Judecătoriei Fălticeni, conform căreia acţiunea a fost admisă în parte, dispunându-se anularea parţială a certificatului de moştenitor, în sensul excluderii din masa succesorală a defunctului P.T. a suprafeţei de teren de 1.800 mp.
În cel de-al doilea proces, reclamantul P.C.G. a chemat în judecată pe pârâţii L.A., N.J., G.A., P.G., P.P. şi I.M. (moştenitori ai defunctei P.D.), solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. Y din 14 martie 2002 încheiat între P.D. şi pârâta L.A. şi să se dispună partajarea averii succesorale a defunctei P.D., în cote de 1/7 pentru fiecare dintre părţi; pârâta L.A. a formulat cerere reconvenţională, solicitând să se constate că imobilele casă de locuit C2 şi şură C4, aşa cum sunt ele individualizate în contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate s-a cerut a se constata prin acţiunea principală, au fost proprietatea exclusivă a defunctei vânzătoare P.D. şi că aceasta a dobândit prin accesiune imobiliară artificială dreptul de proprietate asupra construcţiilor casă C1 şi magazie C3, edificate pe terenul proprietatea sa exclusivă de autorul reclamantului, defunctul P.T., şi soţia acestuia, P.O.
Acest din urmă proces a fost soluţionat irevocabil prin Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia civilă, pronunţată în recurs, dispunându-se modificarea în parte a Sentinţei de fond nr. 133 din 18 ianuarie 2008 a Judecătoriei Fălticeni, sens în care s-a admis şi capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate al defunctei P.D. cu privire la construcţia casă de locuit C2, situată în sat Pâraie, comuna Mălini, judeţul Suceava.
Din analiza comparativă a elementelor acţiunilor din cele două procese, rezultă că obiectul acestora este diferit, primul proces vizând anularea certificatului de moştenitor emis de pe urma defunctului P.T., iar cel de-al doilea anularea unui contract de vânzare-cumpărare, partajul succesoral al defunctei P.D. şi constatarea dreptului de proprietate al acestei din urmă defuncte asupra imobilelor înstrăinate prin contractul de vânzare-cumpărare atacat.
Nefiind îndeplinită cerinţa triplei identităţi caracteristică autorităţii de lucru judecat, mai precis în ceea ce priveşte obiectul, cererea de revizuire formulată în cauză este neîntemeiată.
Fundamentul cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă puterea de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile şi care nu poate fi contrazisă printr-o altă hotărâre, dată însă într-un litigiu în care sunt aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.
Nefiind vorba despre identitate de obiect între litigiile în discuţie, în speţă nu se poate reţine că prin Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, prin care s-a constatat dreptul de proprietate al defunctei P.D. cu privire la construcţia casă de locuit C2, s-ar fi încălcat puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 1297/2004 a Curţii de Apel Suceava, în sensul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., de natură să determine anularea primei hotărâri dintre cele enunţate.
În realitate, revizuenţii invocă faptul că în ultimul litigiu, finalizat cu Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, nu au fost respectate cele statuate în considerentele hotărârii irevocabile date în primul proces, în sensul că autorul lor, defunctul P.T., a edificat prin contribuţie exclusivă construcţia casă de locuit C2, fiind astfel proprietarul respectivei construcţii.
Or, încălcarea autorităţii de lucru judecat trebuie să rezulte din dispozitivele hotărârilor invocate, întrucât acestea dobândesc autoritate de lucru judecat, iar nu din considerente.
Prin urmare, este lipsit de relevanţă din perspectiva cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. dacă hotărârea dată în primul proces ar cuprinde considerente contrarii celor statuate prin dispozitivul ultimei hotărâri, relevant fiind că prin dispozitivul primei hotărâri nu se constată un drept potrivnic celui stabilit prin dispozitivul ultimei hotărâri, referitor la calitatea de proprietar asupra construcţiei casă de locuit C2.
De altfel, contrar susţinerilor revizuenţilor, nici considerentele hotărârii irevocabile date în primul proces nu statuează în sensul dreptului de proprietate al defunctului P.T. asupra construcţiei în discuţie.
Astfel, conform celor ce rezultă din considerentele Deciziei civile nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, motivarea instanţei de fond în sensul că excluderea casei din masa succesorală stabilită prin certificatul de moştenitor atacat nu se justifică întrucât defunctul P.T. a edificat-o prin contribuţie proprie, a fost substituită de instanţa de recurs. Argumentele pentru care instanţa de recurs a confirmat soluţia fondului de respingere a acţiunii reclamantei P.D. în anularea certificatului de moştenitor emis după fiul său P.T., în sensul excluderii din masa succesorală a defunctului a construcţiei C2, au fost că certificatul de moştenitor nu constituie titlu de proprietate între cei care au consimţit la eliberarea lui şi nici faţă de terţele persoane şi deci nu face dovada dreptului de proprietate al moştenitorului asupra bunurilor înscrise în masa succesorală; că dacă reclamanta apreciază că imobilul casă este bunul său propriu are la dispoziţie o acţiune în revendicare sau o acţiune de partaj, în ipoteza recunoaşterii unei contribuţii a defunctului P.T. la edificarea casei; că numai în cadrul unei asemenea acţiuni se poate stabili natura juridică a imobilului respectiv, precum şi eventualele drepturi de creanţă în raport de contribuţia efectivă a fiecăruia. Prin urmare, problema titularului dreptului de proprietate asupra construcţiei C2 nu a fost tranşată în primul proces.
În concluzie, din perspectiva condiţiilor reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., după cum deja s-a arătat, acestea nu sunt întrunite, astfel că cererea de revizuire privind Decizia civilă nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava şi Decizia civilă nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii P.G.C. şi P.O. împotriva Deciziei nr. 1297 din 19 octombrie 2004 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă şi a Deciziei nr. 941 din 14 iunie 2010 a Tribunalului Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6884/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7003/2012. Civil. Uzucapiune. Recurs → |
|---|
