ICCJ. Decizia nr. 6884/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6884/2012
Dosar nr. 8902/59/2005
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, secţia civilă, la data de 6 ianuarie 2004, sub nr. 360/C/2004, reclamantul T.I. a solicitat anularea Dispoziţiei din 2 octombrie 2003 emisă de Primăria comunei Giarmata prin primar, prin care i s-a respins notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, privind restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Giarmata, compus din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1302 mp, înscris în CF nr. top. X Giarmata.
Prin Sentinţa civilă nr. 349/PI din 8 martie 2005, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a respins contestaţia, pentru următoarele considerente:
Imobilul situat în localitatea Giarmata, compus din casă, curte şi gradină în suprafaţă de 1302 mp, înscris în CF Giarmata nr. top X a fost proprietatea antecesorilor reclamantului, numiţii T.I., decedat în Walldorf şi T.E., decedată în localitatea Giarmata, jud. Timiş.
Imobilul a trecut în proprietatea Statului prin Decizia nr. 1095 din 28 octombrie 1986, emisă de Consiliul Popular al judeţului Timiş în baza Decretului nr. 223/1974, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 12.056 RON, contravaloarea construcţiilor, terenul înscris în CF Giarmata nr. top Y, în suprafaţă totală de 1302 mp, trecând în proprietatea Statului fără plată şi în administrarea operativă a Consiliului Popular al comunei Giarmata.
Din copia dosarului administrativ depus la dosar rezultă că există neconcordanţe între actele de stare civilă depuse de reclamat şi situaţia de carte funciară.
Astfel, în CF numele antecesoarei reclamantului de la care a fost preluat imobilul în litigiu este T.E., fiind modificat ulterior în E., în timp ce în certificatul de naştere al reclamantului numele este E., acest nume regăsindu-se şi în certificatul de deces, reclamantul nedepunând înscrisuri din care să rezulte identitatea de persoane între E. şi E.
Mai mult, în notificarea expediată prin BEJ D.J., sub nr. 1090din 2 noiembrie 2001, s-a arătat de către reclamant că mama sa a decedat în Germania şi s-a obligat să depună acte în acest sens, în timp ce din copia certificatului de deces depus la dosar, pe numele T.E., rezultă că aceasta a decedat la data de 30 decembrie 1953 în localitatea Giarmata, jud. Timiş.
Faţă de cele astfel reţinute, urmează a se aprecia că nu s-a făcut dovada de către reclamant, prin actele de stare civilă depuse la dosar, a calităţii de persoană îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte obligaţia reclamantului de a depune la dosar declaraţie autentificată din care să rezulte că pentru imobilul în litigiu antecesorii nu au încasat despăgubiri de la Statul German, nici această obligaţie nu a fost respectată, în acord cu prevederile art. 5 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Astfel, din declaraţia depusă de reclamant la dosar, rezultă că acesta personal nu a primit nicio despăgubite pentru imobilul în litigiu, nefăcând referire în mod expres, în declaraţia dată, dacă antecesorii săi au primit despăgubiri de la Statul German, pentru imobilul în litigiu, ca urmare a emigrării în Germania.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, reclamantul.
Prin Decizia nr. 10 din 31 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că: a admis contestaţia; a anulat Dispoziţia din 2 octombrie 2003 emisă de Primarul comunei Giarmata; a obligat-o pe pârâtă să restituie în natură şi în integralitate reclamantului imobilul înscris în CF (nr. CF vechi Z) Giarmata, nr. top. X, compus din casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1302 mp, cu obligaţia restituirii despăgubirii actualizate în sumă de 12.056 RON, primită de părinţii reclamantului de la stat.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut următoarele:
Imobilul înscris în CF nr. top X Giarmata a aparţinut numiţilor T.I. şi T.E. şi a trecut în proprietatea statului în anul 1986, în baza Decretului nr. 223/1974, transfer pentru care aceştia au primit suma de 12.000 RON. Terenul a fost preluat în mod gratuit.
Conform situaţiei de CF, astfel cum rezultă la data înregistrării acţiunii - 6 ianuarie 2004, şi cum rezultă, de altfel, şi din înscrisurile depuse în apel pentru termenul din 24 ianuarie 2012, imobilul se află încă în proprietatea statului, fiind închiriat în baza contractului de închiriere din 1 mai 2004 familiei terţului G.V.
În concluzie, imobilul litigios face obiectul Legii nr. 10/2001 şi, nefiind legal înstrăinat până în prezent, poate fi restituit în natură.
Solicitarea formulată de reclamant în acest sens, prin notificarea din 2 noiembrie 2001, a fost respinsă de Primarul comunei Giarmata prin dispoziţia din 2 octombrie 2003, pe motiv că nu s-ar fi completat dosarul administrativ cu copile legalizate ale actului de naştere al reclamantului şi ale actelor de deces ale părinţilor săi.
Deşi aceste copii conforme au fost depuse în dosarul tribunalului, această instanţă a respins contestaţia pentru faptul că ar fi o lipsă de corespondenţă între prenumele E. (al fostei proprietare) înscris în CF şi în actul de naştere al reclamantului şi cel înscris ca E. în alte acte (decizia de preluare a imobilului de către stat, notificare de retrocedare formulată de reclamant).
Această diferenţă între cele două forme diferite de scriere a prenumelui fostei proprietare se datorează însă faptului că mama reclamantului s-a integrat după 1986 într-o altă cultură, în care folosirea prenumelui E. era mai adecvată (respectiv, ca şi soţul ei au emigrat în Germania).
O altă cauză pentru care a fost respinsă contestaţia reclamantului a fost şi aceea că în notificare el a menţionat faptul că mama sa a decedat în Germania, în timp ce din copia actului de deces al acesteia a rezultat că a decedat în România - Giarmata, jud. Timiş, la data de 30 decembrie 1953.
Din copiile actelor de stare civilă depuse la dosar rezultă că reclamantul este fiul foştilor proprietari tabulari T.I. (sau I. în unele acte) şi T.E. (E. sau E. în unele acte), că tatăl său a decedat la 1 aprilie 1998 în Waldorf - Germania, iar mama sa a decedat la 30 decembrie 1953 în Giarmata - România, menţionarea în notificare a unui alt loc de deces al acesteia fiind o eroare de redactare lipsită de consecinţe juridice.
Fiind astfel dovedit că imobilul în litigiu, preluat de stat de la foştii proprietari, face obiectul Legii nr. 10/2001, că reclamantul este moştenitorul legal al acestora, în calitate de fiu, că el a formulat notificarea în termenul prevăzut de lege, că imobilul se mai află încă în proprietatea statului şi că art. 1 alin. (1), art. 7 alin. (1), art. 9 din Legea nr. 10/2001 privilegiază în acest caz măsura retrocedării lui, se impune admiterea contestaţiei, anularea dispoziţiei atacate şi restituirea în natură a imobilului solicitat, condiţionat de obligaţia reclamantului de a restitui despăgubirile actualizate primite de părinţi pentru construcţia preluată, conform art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 250/2007.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către Primarul comunei Giarmata şi Primăria comunei Giarmata, care au formulat următoarele critici:
1. În cauză, judecata nu trebuia făcută în contradictoriu cu Primăria comunei Giarmata, ci cu Primarul comunei Giarmata, deoarece este contestată dispoziţia acestuia, iar nu dispoziţia Primăriei.
Conform art. 68 alin. (1) teza I din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, cu modificările şi completările ulterioare, "În exercitarea atribuţiilor sale primarul emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual". Aşa fiind, în mod corect reclamantul a indicat pârâtul care avea calitate procesuală pasivă de a sta în cauză, şi anume Primarul comunei Giarmata, iar nu Primăria comunei Giarmata, reţinută ca pârâtă de instanţe.
2. Prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu prevederile Legii nr. 1/2009 şi în concordanţă cu prevederile Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligă, într-adevăr, instituţiile deţinătoare la restituirea în natură şi integral a bunurilor (construcţiile şi terenul aferent) ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, care nu sunt legal înstrăinate şi care se mai găsesc în patrimoniul acestora, însă ar trebui avută în vedere şi situaţia chiriaşilor.
Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, care fac posibilă încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
1. Critica vizând lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria comunei Giarmata nu este fondată.
Contrar susţinerilor recurenţilor, faţă de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001, entitatea care are obligaţia de a răspunde în raportul juridic dedus judecăţii este Primăria comunei Giarmata.
Astfel, art. 21 din Legea nr. 10/2001 prevede în alin. (1) că imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare. Acelaşi articol prevede în alin. (4) că, în cazul imobilelor deţinute de unităţile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti, ori, după caz, a preşedintelui consiliului judeţean.
În Cap. 2 al Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr. 250/2007 este explicitată semnificaţia sintagmei de "unitate deţinătoare" la care se referă dispoziţiile legale sus-menţionate, arătându-se că "unitate deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituţia prefectului sau orice altă instituţie publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat, bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital de stat, organizaţii cooperatiste)".
Prin urmare, raportat la normele legale enunţate, primăria, ca "unitate deţinătoare a imobilului", are calitate procesuală pasivă în litigii de natura celui de faţă, justificându-se astfel legitimarea procesuală pasivă în cauză a pârâtei Primăria comunei Giarmata.
Primarul este cel care reprezintă în justiţie unitatea administrativ-teritorială, conform art. 21 alin. (2) şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală.
Nu acesta din urmă exercită, în numele statului, dreptul de proprietate cu privire la imobilul ce cade sub incidenţa legii speciale de reparaţie, el având doar atribuţia de a dispune cu privire la măsurile reparatorii cuvenite persoanei îndreptăţite, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Această obligaţie legală stabilită în sarcina sa nu îl transformă în "unitate deţinătoare" şi nici în substitut al statului în exerciţiul dreptului respectiv.
Participarea în proces a primarului, ca reprezentant legal al unităţii administrativ-teritoriale, iar nu în nume propriu, rezultă din aplicarea Legii nr. 215/2001, iar nu din aceea că, îndeplinind în mod concret o atribuţie legală stabilită în sarcina sa, este cel care emite dispoziţie motivată în soluţionarea notificării.
De altfel, în speţă, interesul direct în legătură cu persoana ce are calitate procesuală pasivă nici nu se justifică atâta timp cât Primarul comunei Giarmata a participat în proces, în calitate de reprezentant legal al pârâtei Primăria comunei Giarmata, aşa încât el a beneficiat de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege şi a avut posibilitatea legală de a uza de toate mijloacele procesuale pe care a înţeles să le folosească în sprijinul susţinerilor sale şi în exercitarea unui drept de apărare corespunzător.
2. Recurenţii susţin că, deşi prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001 obligă instituţiile deţinătoare la restituirea în natură a bunurilor care nu au fost înstrăinate şi care se găsesc în patrimoniul lor, trebuie avută în vedere şi situaţia chiriaşilor.
Raportat chiar la prevederile legale invocate de recurenţi, situaţia chiriaşilor nu se constituie într-un impediment la restituirea în natură a imobilelor ce fac obiectul Legii nr. 10/2001, critica în acest sens nefiind fondată.
Astfel, potrivit art. 18 lit. c) din actul normativ în discuţie, numai imobilele înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 nu pot fi restituite în natură, în acest caz măsurile reparatorii stabilindu-se exclusiv în echivalent.
per a contrario, imobilele care se găsesc în patrimoniul unităţii deţinătoare, cum este şi situaţia celor închiriate, se restituie în natură. În acest sens sunt şi prevederile exprese ale art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, imobilele preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar sau asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptăţite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.
Faţă de considerentele prezentate, reţinând că nu sunt întrunite cerinţele cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul exercitat în cauză, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Întrucât prin respingerea recursului, recurenţii au căzut în pretenţii faţă de intimatul-reclamant, urmează ca în baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurenţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor de judecată către intimat, în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat aferent fazei procesuale a recursului, dovedit cu chitanţa de la dosar recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Primarul comunei Giarmata şi Primăria comunei Giarmata împotriva Deciziei nr. 10 din 31 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Timişoara, secţia I civilă.
Obligă recurenţii la plata sumei de 2000 RON către intimatul-reclamant T.I., reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6850/2012. Civil . Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6894/2012. Civil. Anulare act. Revizuire - Fond → |
|---|
