ICCJ. Decizia nr. 6913/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs

R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 6913/2012

Dosar nr. 5966/33/2005

Şedinţa publică de la 13 noiembrie 2012

Asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin sentinţa civilă nr. 494 din 9 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 1974/2004 s-a respins cererea de suspendare a soluţionării prezentului dosar până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 1145/2005 al Tribunalului Cluj.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor G.M.V. şi G.F.E., raportat la cota ce se cuvine numitului G.M.E.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantele sus menţionate împotriva Primarului municipiului Cluj Napoca şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, ca fiind introdusă de persoane lipsite de calitate procesuală activă, raportat la cota ce se cuvine numitului G.M.E., respectiv, ca nefondată, în ceea ce priveşte cota ce se cuvine reclamantelor, în dosarele conexate nr. 1974/2004 şi 2294/2004 ale Tribunalului Cluj.

S-a respins acţiunea formulată de reclamantul G.M.E., în Dosarul nr. 2294/2004, ca nefondată.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele G.V., A.M.C. şi B.M.L. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca.

S-a dispus anularea parţială a dispoziţiei nr. 151 din 26 ianuarie 2004 emisă de Primarul municipiului Cluj Napoca, doar sub raportul referirii la cota de 1/2 din cota de 11/528 parte din apartamentele X1. şi X2., respectiv din restul imobilului şi al respingerii cererii reclamantelor A.M.C. şi B.M.L.

S-a dispus restituirea în natură a întregii cote de 11/528 parte din apartamentele X1. şi X2. şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru cota de 11/528 parte din restul imobilului, situat pe Calea D., în favoarea celor trei reclamante.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta M.E., ca nefondată, în Dosarul nr. 2124/2004 al Tribunalului Cluj, dosar conexat.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta F.V. împotriva pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, înregistrată sub nr. 2125/2004, dosar conexat, şi în consecinţă: s-a anulat parţial dispoziţia Primarului mun. Cluj Napoca nr. 150 din 26 ianuarie 2004, doar în ceea ce priveşte referirea la cota de 1/3 parte din cota de 6/528 parte din apartamentele X1. şi X2., respectiv din restul imobilului.

S-a dispus restituirea în natură a întregii cote de 6/528 parte din apartamentele X1. şi X2., respectiv acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 6/528 parte din restul imobilului situat în Cluj-Napoca, Calea D.

S-a dispus înscrierea în CF în favoarea reclamantei F.V. a dreptului de proprietate asupra cotei de 6/528 parte din apartamentele X1. şi X2.

S-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.E.E. împotriva pârâţilor Primarul mun. Cluj Napoca şi Consiliul Local al mun. Cluj Napoca, înregistrată sub nr. 2167/2004, dosar conexat.

S-a anulat parţial dispoziţia nr. 152/2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca, doar în ceea ce priveşte respingerea notificării raportat la drepturile reclamantei după defuncţii R.C.E. şi F.S.

S-a dispus restituirea în natură a cotei de 77/528 parte din apartamentele X1. şi X2. şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de 77/528 parte din restul imobilului, situat pe Calea D.

S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamantei S.E.E. asupra cotei de 77/528 parte din apartamentele X1. şi X2.

S-au respins restul capetelor de cerere.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele G.V., A.M.C., B.M.L., S.E.E., G.M.E., M.E., G.O.F.E. şi G.M.V., acestea din urmă, promovând un apel incident.

Reclamantele G.V., A.M.C., B.M.L. au solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei nr. 494/2005 a Tribunalului Cluj, în sensul că restituirea în natură şi respectiv, acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, vizează întreaga cotă de 11/264.

În motivarea apelului, reclamantele au arătat că în amplasamentul imobilului sunt două corpuri de clădire, dar acestea aveau proprietari diferiţi şi moştenirea revenea după defunctul dr. F.O., cota fiind de 11/264 parte. Actul care demonstrează şi întemeiază dreptul de proprietate al moştenitorilor imobilului a cărui restituire s-a cerut, conform Legii nr. 10/2001 este procesul-verbal, perfectat după citirea testamentului defunctului unchi F.O.

Acest proces-verbal constituie şi obiectul încheierii Judecătoriei cu nr. C.627/1946, de predare a averii succesorale, conform partajului cuprins în procesul-verbal, întabulat în CF. În aceste condiţii s-a arătat că există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a dispus partajarea, conform procesului-verbal, deci a cotei de 264 şi, operând autoritatea de lucru judecat, nu se mai poate modifica cota de 262/264 parte.

Au susţinut reclamantele că nu s-a oferit de către pârâtă nicio explicaţie a raţiunii prin care s-a extins cota de la 264 la 528, fiind în cauză aceeaşi moştenitori şi, acestora, însumat la revin doar 264 părţi, astfel că se solicită clarificarea acestei modificări făcută, fără temei.

Reclamantele S.E.E., G.M. şi M.E., prin apeluri separate, dar cu critici identice şi prin motivele comune depuse ulterior au solicitat admiterea apelului, restituirea întregii proprietăţi, moştenită după antecesorul F.O., instanţa acordând câte o cotă, din întregul care, în tot, trebuia restituit în natură.

Apelantele-reclamante susţin că instanţa de fond nu a avut în vedere că imobilul ce formează obiectul acestui proces nu cuprinde şi corpul de clădire situat în Cluj Napoca, str. D., pe care antecesorul lor, F.O. l-a înstrăinat, cu act autentic.

S-au adus critici potrivit cărora, instanţa trebuia să se refere la corpul unic de clădire, situat în str. D. şi să-l restituie în întregime, deoarece acesta nu a fost naţionalizat şi s-a dispus restituirea lui.

Apelantele-reclamante G.M.V., G.O.F.E. au solicitat modificarea sentinţei, în sensul restituirii în natură către reclamante a cotei de 33/528 parte din apartamentul nr. X3. situat în imobilul din Cluj-Napoca str. D., înscris în CF nr. C1., CF colectiv nr. C2. cu nr. T1.

Prin decizia nr. 7/A din 27 ianuarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a admis excepţia tardivităţii şi a respins, ca tardiv, apelul formulat de reclamantele G.M.V. şi G.O.F.E.

A respins ca inadmisibilă cererea de precizare a apelului formulată de G.I.M., C.M.I., G.L., S.M.M., G.I., A.M.C. şi B.M.L., în ceea ce priveşte anularea parţială a dispoziţiei nr. 5144 din 21 octombrie 2011 şi repunerea în termenul pentru atacarea acestei dispoziţii.

A respins apelul declarat de reclamantul G.M. împotriva sentinţei civile nr. 494 din 09 martie 2005 a Tribunalului Cluj.

A admis în întregime apelul declarat şi precizat de reclamanta S.E.E. împotriva aceleiaşi sentinţe.

A admis în parte apelul declarat de reclamanta M.E. şi de reclamanţii A.M.C., B.M.L., G.V. (decedată), moştenitori fiind G.L., G.I.M. şi C.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 494/2005 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamanta M.E., în Dosarul nr. 2124/2004 al Tribunalului Cluj, conexat la Dosarul nr. 1974/2004 al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj Napoca şi Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca şi, în consecinţă;

A anulat în parte dispoziţia nr. 149 din 26 ianuarie 2004, respectiv a modificat art. 1 şi 5, în ceea ce priveşte restituirea în natură a apartamentului nr. X3.

A menţinut restul menţiunilor din dispoziţia nr. 149 din 26 ianuarie 2004.

A dispus restituirea în natură a cotei de 6/528 parte din apartamentul nr. X3. situat în Cluj Napoca, Calea D., în favoarea reclamantei M.E.

A dispus restituirea în natură a apartamentul X3., în cotele indicate în sentinţa instanţei de fond către reclamantele S.E.E., A.M.C. şi B.M.L. şi către moştenitorii lui G.V. (decedată în cursul procesului), G.L., G.I.M., S.M.M. şi C.M.I.

A dispus înscrierea în CF a drepturilor de proprietate ale reclamanţilor asupra apartamentului nr. 1, situat în Cluj Napoca, Calea D., în cotele sus menţionate şi în sentinţă.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

A dispus obligarea pârâtului Primarul municipiului Cluj Napoca să plătească reclamantei S.E.E., suma de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel, (conform considerentelor reţinute din decizie).

Împotriva deciziei nr. 7/A din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a declarat recurs, Municipiul Cluj-Napoca prin primar, solicitând admiterea căii de atac, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul exonerării Primarului municipiului Cluj-Napoca de la plata cheltuielilor de judecată, stabilite în sarcina sa.

În motivarea recursului, pârâtul susţine că nu sunt incidente prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., întrucât acordarea cheltuielilor de judecată sunt în sarcina părţii care cade în pretenţii, iar acesta nu are culpă procesuală, cu atât mai mult cu cât, a dat curs notificării reclamanţilor emiţând dispoziţia/decizia prin care a soluţionat demersul administrativ al acestora, în temeiul Legii nr. 10/2001, aşa încât, îndeplinindu-şi obligaţiile stipulate de lege, nu datorează cheltuieli de judecată.

Recurentul-pârât arată că, respectarea normelor imperative instituite prin legea specială de reparaţie, ce a constat în emiterea dispoziţiei, precum şi poziţia procesuală a acestuia, în faza de judecată „nu echivalează cu declanşarea activităţii judiciare, respectiv cu o culpă procesuală”, în baza căreia să fie stabilite de instanţă cheltuieli de judecată, la care să fie obligat.

În subsidiar, în măsura în care instanţa de recurs va aprecia ca legală obligaţia pârâtului privind plata cheltuielilor de judecată, recurentul-pârât solicită diminuarea acestora, cuantumul de 500 RON fiind, în opinia sa, prea mare şi în raport de dispoziţiile Curţii Constituţionale, precum şi de faptul că onorariul avocatului trebuie să reflecte munca efectiv depusă de avocat.

Aşadar, susţinând că suma la care a fost obligat, nu reflectă noţiunea de culpă procesuală şi cuantumul stabilit de instanţa de apel este disproporţionat de mare, recurentul-pârât face trimitere la jurisprudenţa C.E.D.O., care, învestită cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate, numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil.

Recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 274 (1) din C. proc. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Această obligaţie incumbă, prin efectul legii procedurale, părţii care cade în pretenţii, deci care a pierdut procesul, în speţă, suma stabilită de instanţa de apel, de 500 RON reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei de la dosar apel.

Aşa fiind, nu se poate susţine cu temei, lipsa culpei procesuale a recurentului, întrucât reclamanţii au solicitat instanţei chemarea în judecată a Municipiului Cluj Napoca prin primar, în calitate de pârât pentru a se verifica legalitatea deciziei/dispoziţiei emisă de acesta, în temeiul Legii nr. 10/2001.

Admiterea apelului declarat de reclamanta S.E.E. a determinat „căderea în pretenţii a pârâtului”, fiind evidentă culpa procesuală, deoarece, în calea ordinară de atac s-a dispus anularea în parte a dispoziţiei nr. 149 din 26 ianuarie 2004 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi restituirea în natură a apartamentului nr. X3. din imobilul situat în Cluj-Napoca, Calea D.

Cât priveşte cuantumul exagerat de mare al sumei acordată de instanţa de apel cu titlu de cheltuieli de judecată, criticile recurentului-pârât nu sunt fondate, 500 RON reprezentând un onorariu proporţional cu valorea pricinii şi munca îndeplinită de avocat şi faţă de împrejurarea că există mai multe pricini, conexate, iar în Dosarul nr. 2167/2004 reclamanta S.E.E. a formulat contestaţie împotriva deciziilor nr. 149 şi 152/2004, acţiunea având mai multe capete de cerere: anularea deciziilor emise de pârât în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea cotei de proprietate de 77/264 din imobil, etc.

Soluţia instanţei de apel este - contrar susţinerilor recurentului- conformă şi practicii C.E.D.O.

În acest sens este şi jurisprudenţa C.E.D.O., care, învestită fiind cu soluţionarea pretenţiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse şi onorariile avocaţiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate, numai în măsura în care cheltuielile de judecată sunt dovedite (Cauza Croitoru contra României-Hotărârea din 9 noiembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 422 din 13 mai 2006. Conform art. 60 alin. (2) din Regulamentul Curţii, „reclamantul trebuie să transmită pretenţiile sale, cuantificate şi însoţite de documentele doveditoare aferente, fără de care se poate respinge cererea total sau în parte”; Cauza Iacob contra României) şi constituie cheltuieli necesare, cele care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil (Cauza Costin contra României).

În Cauza Costin contra României-Hotărârea din 26 mai 2005 publicată în M. Of. nr. 367 din 27 aprilie 2006 s-a stabilit că, în conformitate cu jurispurdenţa Curţii, „un reclamant nu poate obţine rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabileşte realitatea, necesitatea şi caracterul rezonabil al cuantumului lor “.

Or, în cazul concret, suma stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat a fost dovedită, conform chitanţei de la dosar, pentru suma de 500 RON, sumă ce are un caracter rezonabil.

Aşa fiind, obligaţia părţii aflate în culpă procesuală de a suporta onorariul avocatului angajat de partea care a câştigat procesul, nu contravine nici prevederilor Constituţionale.

Deşi cu privire la textul art. 274 (1) din C. proc. civ. s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate, pe considerentul că acesta contravine art. 1 alin. (3) şi art. 53 din Constituţie, deoarece instituie o excepţie de la principiul de drept, consacrat de art. 973 C. civ., conform căruia convenţiile nu produc efecte decât între părţile contractante, prin obligarea părţii aflate în culpă procesuală de a suporta şi onorariile avocaţilor angajaţi de partea care a câştigat procesul, examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională a reţinut că obligativitatea plăţii cheltuielilor de judecată, incluzând taxele de timbru şi onorariile avocaţilor, de către partea, ale cărei pretenţii nu au fost admise de instanţa de judecată are la bază ideea de culpă procesuală a acesteia şi, nu contravine acestor prevederi constituţionale. (Curtea Constituţională decizia nr. 367 din 20 martie 2008 publicată în M. Of. nr. 272 din 7 aprilie 2008).

Faţă de considerentele redate, Înalta Curte va respinge recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj-Napoca prin primar împotriva deciziei nr. 7/A din 27 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 6913/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs