ICCJ. Decizia nr. 6896/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6896/2012
Dosar nr. 9820/99/2011
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă,constată următoarele:
La data de 30 iunie 2011, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Iaşi, sub nr. 9820/99/2011, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii I.V., I.C., I.I.C., I.S.G. şi I.C.O.
În motivarea cererii de revizuire, petenta a arătat că hotărârea judecătorească sus-menţionată este potrivnică în raport cu decizia civilă nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curţii de Apel Iaşi.
Prin decizia nr. 785/1994, Curtea de Apel Iaşi a admis recursul introdus de reclamantul I.C. împotriva sentinţei civile nr. 518 din 9 septembrie 1994 a Tribunalului Iaşi, în contradictoriu cu Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 S.P., a casat hotărârea atacată şi în fond, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a dispus obligarea pârâtei să efectueze, în favoarea reclamantului şi a celorlalte persoane îndreptăţite, punerea în posesie pentru suprafaţa de 8,64 ha teren, situat pe raza comunei S.P. şi să-i elibereze actul constatator al acestei operaţiuni, respectiv procesul verbal, a obligat Comisia să plătească 20.000 RON cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul întregului proces.
Revizuenta, alături de fraţii săi, I.V. şi I.C., în prezent decedat, sunt moştenitorii lui I.I.C., cel care a solicitat în anul 1953 trecerea suprafeţei de teren de 8,64 ha în proprietatea statului.
I.C. s-a adresat C.E.D.O. cu cerere de acordare despăgubiri pentru neexecutarea deciziei din 1994, iar prin hotărârea din 17 iunie 2008, Curtea a hotărât că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, in termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, executarea deciziei din 18 noiembrie 1994 a Curţii de Apel Iaşi, în caz contrar să plătească reclamantului, în acelaşi termen de 3 luni, suma de 20.000 euro, a mai dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000 euro daune morale.
Prin sentinţa civilă nr. 344 din 9 februarie 2010, Judecătoria Paşcani a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul I.V. în contradictoriu cu pârâţii I.C. şi B.C., a constatat că fiecăreia dintre părţi îi revine o cotă de 1/3 din suma de 20.000 de euro obţinută prin hotărârea pronunţată de C.E.D.O. în data de 17 iunie 2008 în cauza Irimia vs. România, l-a obligat pe pârâtul I.C. să înmâneze reclamantului şi celeilalte pârâte suma de 6.666,66 euro pentru fiecare, reprezentând cota de 1/3 din suma 20.000 euro şi la 1.420 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs moştenitorii lui I.C., decedat pe parcursul procesului, care a fost admis prin decizia nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iaşi, a fost modificată sentinţa atacată, în sensul că s-a respins acţiunea formulată de reclamantul I.V., ca neîntemeiată. Motivele de recurs au vizat includerea, în mod greşit, a sumei de 20.000 euro în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului I.I.C., ca urmare a interpretării eronate a hotărârii C.E.D.O., întrucât această sumă ar reprezenta sancţiunea aplicată statului în raport de valoarea terenului.
Or, hotărârea C.E.D.O. nu vizează o sancţiune aplicată statului pentru nerespectarea unei hotărâri judecătoreşti, ci punerea în aplicare a deciziei din 18 noiembrie 1994, suma de 20.000 de euro reprezentând o sumă corespunzătoare valorii curente a terenului de 8,64 ha.
Cele două hotărâri potrivnice se referă la aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, respectiv de moştenitori ai defunctului I.I.C.
Revizuenta mai susţine că există contrarietate între cele două hotărâri atât timp cât Curtea de Apel Iaşii a stabilit irevocabil că reclamantul şi celelalte persoane îndreptăţite vor fi puse în posesie cu suprafaţa de teren de 8,64 ha, iar prin decizia a cărei revizuire se solicită, s-a stabilit că petenta şi fratele său, I.V., nu pot primi cota de 1/3 din suma de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului.
A solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iaşi, în sensul respingerii recursului declarat de moştenitorii lui I.C.
În dosar au depus întâmpinare intimatul I.V., care a solicitat admiterea cererii de revizuire, şi intimaţii I.C., I.I.C., I.S.G. şi I.C.O., care au solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condiţiei triplei identităţi, de părţi, obiect şi cauză între cele două litigii.
Prin decizia civilă nr. 150 din 20 ianuarie 2012, Tribunalul Iaşi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe, în raport de motivul de revizuire invocat şi de dispoziţiile art. 323 alin. (2) C. proc. civ.
Analizând excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, în raport de susţinerile din întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. reglementează motivul de revizuire determinat de existenţa unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă autoritatea de lucru judecat şi presupune îndeplinirea mai multor condiţii cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină, deci, să existe tripla identitate de elemente - părţi, obiect şi cauză, hotărârile să fie pronunţate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.
După cum s-a arătat mai sus, una dintre condiţiile existenţei cazului de revizuire în discuţie vizează tripla identitate, de părţi, obiect şi cauză, între litigiile în care s-au pronunţat hotărârile pretins contradictorii.
În speţă, revizuenta nu invocă pronunţarea unor hotărâri contradictorii în litigii care să privească aceleaşi părţi şi acelaşi obiect şi temei juridic. În realitate, partea critică decizia nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iaşi, în esenţă, motivat de faptul că a fost pronunţată fără ca instanţa să ţină seama de cele statuate prin decizia nr. 785 din 18 noiembrie 1994 a Curţii de Apel Iaşi în legătură cu punerea în posesie asupra terenului de 8,64 ha în persoana tuturor celor trei moştenitori ai proprietarului deposedat şi prin hotărârea C.E.D.O. pronunţată în cauza „Irimia vs. România” privind modalitatea cea mai potrivită pentru punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti menţionate, iar, în cazul imposibilităţii punerii în aplicare, să se plătească tuturor persoanelor îndreptăţite sume de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în discuţie.
Or, în raport de criticile formulate, revizuenta a formulat, în realitate, „un recurs la recurs”, ceea ce nu este admisibil faţă de caracterul irevocabil al deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 şi de puterea de lucru judecat de care se bucură o asemenea hotărâre în condiţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Cât priveşte cerinţa triplei identităţi, cum s-a arătat deja, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleaşi părţi, obiect şi cauză, cerinţe care nu sunt întrunite în speţă.
Referitor la identitatea de părţi, această condiţie nu este îndeplinită, în primul proces figurând I.C. şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei S.P., iar în cel de-al doilea proces, moştenitorii lui I.C., I.C., I.I.C., I.S.G., I.C.O., precum şi revizuenta B.C. şi I.V. Prin urmare, identitatea de părţi poate fi reţinută doar în ceea ce priveşte pe moştenitorii lui I.C. Interesul revizuentei B.C., de a invoca decizia nr. 785/1994, chiar dacă aceasta nu a fost parte în procesul respectiv, nu interesează în cazul revizuirii de faţă, deoarece reprezintă o împrejurare care are legătură cu puterea de lucru judecat a hotărârii menţionate, iar nu cu autoritatea de lucru judecat a aceleiaşi hotărâri, care implică, printre altele, identitatea de părţi.
Nici condiţia identităţii de obiect nu este întrunită. Litigiul iniţial a avut ca obiect obligarea autorităţii locale să efectueze punerea în posesie pentru suprafaţa de 8,64 ha teren proprietatea autorului părţilor din procesul de faţă şi să întocmească proces-verbal în acest sens. Cel de-al doilea litigiu a avut ca obiect partajul sumei de 20.000 euro reprezentând contravaloarea terenului în discuţie, obţinută ca urmare a hotărârii C.E.D.O., şi obligarea pârâtului I.C., în contul căruia s-a virat această sumă, la plata către fiecare dintre ceilalţi doi moştenitori ai proprietarului deposedat a sumei de bani cuvenite în raport de cota succesorală de 1/3.
Nici temeiul juridic al celor două pricini nu este acelaşi.
În primul proces, temeiul juridic l-a constituit dreptul de proprietate al autorului deposedat, I.I.C., asupra terenului sus-menţionat, precum şi dreptul moştenitorilor acestuia de a beneficia de reconstituire în condiţiile legii speciale, Legea nr. 18/1991.
În cel de-al doilea proces, temeiul juridic îl reprezintă calitatea succesorală a moştenitorilor proprietarului deposedat în raport de terenul în discuţie, asupra căruia se stabilise dreptul de proprietate în procesul anterior.
Prin urmare, nu este îndeplinită condiţia identităţii din perspectiva niciunuia dintre elementele care configurează autoritatea de lucru judecat, părţi, obiect şi cauză, între hotărârile irevocabile pronunţate în dosarele indicate în cererea de revizuire, în condiţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ceea ce va determina respingerea căii extraordinare de atac, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B.C. împotriva deciziei nr. 1590 din 31 mai 2011 a Tribunalului Iaşi, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6787/2012. Civil. Dizolvare persoana... | ICCJ. Decizia nr. 6895/2012. Civil. Restituire metale... → |
|---|
