ICCJ. Decizia nr. 6787/2012. Civil. Dizolvare persoana juridică. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6787/2012
Dosar nr. 3081/30/2006
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiş la data de revizuenfii Municipiul Timişoara, reprezentat prin primarul municipiului Timişoara şi Consiliul Local al municipiului Timişoara au solicitat în contradictoriu cu intimata Asociaţia V.A.F.R. revizuirea sentinţei civile nr. 740/PI din 13 octombrie 1998 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 7247/C/1998, schimbarea în întregime a acesteia şi respingerea cererii formulată de reclamantă.
Prin cererea înregistrată la aceeaşi instanţă sub nr. 3085/30/2006, revizuentul T.V. a solicitat desfiinţarea aceleiaşi sentinţe, în temeiul art. 322 pct. 4 şi 5 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimata, motivat pe faptul că sunt false atât tabelul cuprinzând numele membrilor din comitetul de Direcţie al Asociaţiei cât şi cel în care s-au consemnat reprezentanţii membrilor participanţi la Adunarea Generală din 25 aprilie 1998, pe care s-a întemeiat pronunţarea acestei sentinţe.
Revizuentul a susţinut că justifică un interes în promovarea căii extraordinare de atac, întrucât este proprietarul unui apartament situat într-unui din imobilele revendicate, cumpărat de la Statul Român.
La termenul de judecată din 03 octombrie 2006 Dosarul nr. 3085/30/2006 a fost conexat la Dosar nr. 3081/30/2006 în temeiul art. 164 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se că între cele două pricini există o strânsă legătură, căci ele vizează revizuirea aceleiaşi sentinţe a Tribunalului Timiş.
În cauză au formulat cerere de intervenţie în interesul revizuenţilor S.G. şi C.V. care au invocat calitatea lor de proprietari ai unor apartamente situate în imobilele revendicate de intimată precum şi faptul că aceasta s-a folosit de înscrisuri false, valorificate de Tribunalul Timiş la soluţionarea cererii de înregistrare a acesteia.
Cererea de intervenţie accesorie a fost admisă în principiu la termenul de judecată din 12 decembrie 2006, motivele acestei soluţii fiind expuse în şedinţa publică din acea dată.
Prin sentinţa civilă nr. 3303/PI din 12 decembrie 2006 Tribunalul Timiş a respins cererile de revizuire şi cererile de intervenţie.
Prin decizia civilă nr. 313 din 7 iunie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelurile declarate de revizuenţii municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al municipiului Timişoara şi T.V. împotriva sentinţei civile nr. 3303/PI din 12 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Timiş; a luat act de renunţarea intimatei Asociaţia V.A.F.R. la judecarea apelului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Instanţa de apel a constatat că susţinerile revizuenţilor referitoare la faptul că instanţa a dat mai mult decât s-a cerut nu sunt întemeiate, instanţa dispunând înscrierea modificărilor la vechiul statut şi înregistrarea vechii asociaţii (având statutul modificat) în registrul persoanelor juridice.
Susţinerile revizuentului T.V. din apel vizând acordarea a mai mult decât s-a cerut, nefiind invocate pe calea revizuirii, au natura unei cereri noi în sensul art. 294 alin. (1) C. proc. civ., cerere care nu este permisă de lege.
S-a reţinut că înscrisurile apreciate ca fiind falsificate prin rezoluţia din 30 august 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara sunt semnăturile de pe tabele întocmite de Asociaţie, iar aceste semnături au fost pe larg analizate de prima instanţă.
S-a mai arătat că în mod corect s-a reţinut că persoanele nominalizate pe tabel ca participanţi la Adunarea generală din 25 aprilie 1998 au confirmat că şi-au exprimat acordul la adoptarea hotărârii de modificare a statutului, indiferent dacă au semnat sau nu lista, astfel că semnăturile date în numele lor nu au un caracter determinant în sensul admiterii cererilor de revizuire.
În ce priveşte inexistenţa la dosarul instanţei de fond la data pronunţării a adresei nr. A1. din 12 octombrie 1998 emisă de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, fiind depusă ulterior, s-a apreciat că pronunţarea unei hotărâri în lipsa unui înscris aflat la dosar nu constituie un temei de revizuire în sensul art. 322 C. proc. civ.
La fel, nici susţinerile vizând inexistenţa actului adiţional la dosarul cauzei şi nici susţinerile vizând efectele recunoaşterii calităţii Asociaţiei de continuatoare a persoanei juridice anterioare, nu se constituie în temeiuri de revizuire în sensul art. 322 C. proc. civ.
Cu privire la criticile vizând cererilor de intervenţie accesorie formulate în cauză, instanţa a reţinut că interesul criticării sub acest aspect a sentinţei aparţine intervenienţilor înşişi, ori aceştia nu au declarat apel împotriva hotărârii primei instanţe şi că, respingând cererile principale, instanţa a făcut
Incorecta aplicare a dispoziţiilor art. 55 C. proc. civ., respingând, pe cale de consecinţă, şi cererile de intervenţie accesorii.
Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanţii municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al municipiului Timişoara şi T.V.
Prin încheierea de şedinţă din data de 29 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata recursurilor formulate de reclamanţi până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. 2518/P/2006 în care s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la intimata S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.
Prin încheierile de şedinţă din data de 7 octombrie 2008 şi, respectiv 7 septembrie 2010 au fost respinse cererile de repunere pe rol formulate de intimata V.A.F.R. motivat de faptul că dosarul penal nu a fost soluţionat în mod definitiv, fiind menţinută măsura suspendării recursurilor.
La data de 26 septembrie 2012, recurenţii municipiul Timişoara, prin primar şi Consiliul Local al municipiului Timişoara au transmis prin fax o cerere de repunere pe rol a cauzei (depusă prin poştă la data de 1 octombrie 2012, conform plicului), arătând că dosarul penal a fost soluţionat în mod definitiv. La data de 2 noiembrie 2012 au transmis, tot prin fax, o copie a ordonanţei pronunţate la data de 13 mai 2011 în dosarul penal nr. 2518/P/2006 şi a adresei de comunicare a acestei ordonanţe.
Prin rezoluţia din data de 27 septembrie 2012, s-a acordat termen în vederea discutării cererii de repunere pe rol şi pentru judecarea recursului.
În şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2012, instanţa a repus cauza pe rol şi a rămas în pronunţare asupra excepţiei perimării recursurilor.
Analizând excepţia perimării recursurilor, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cauzele de întrerupere şi suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 şi 250 din C. proc. civ.
În situaţia în care suspendarea a fost dispusă în temeiul art. 244 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă, conform alin. (2) al aceluiaşi articol.
În speţă, judecata recursurilor a fost suspendată, aşa cum s-a arătat, la data de 29 ianuarie 2008, iar cauza care a determinat suspendarea s-a finalizat prin emiterea de către Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara a ordonanţei din data de 13 mai 2011. Prin această ordonanţă s-a soluţionat definitiv dosarul penal nr. 2518/P/2006 dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual a învinuitei SC M. SRL.
Perimarea se întemeiază pe neglijenţa părţii care a lăsat în nelucrare acţiunea sau calea de atac, fiind creată de legiuitor în interesul public de a nu se lăsa judecăţile nedezlegate la infinit.
Dosarul penal nr. 2518/P/2006, în temeiul căruia s-a dispus suspendarea prezentei judecăţi a fost soluţionat definitiv la data de 13 mai 2011, dată de la care a început să curgă termenul de un an pentru perimare.
Deoarece procesul a rămas în nelucrare mult peste termenul prevăzut de lege, timp în care nu s-a îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării recursurilor şi observând şi faptul că nu a operat nici unul dintre motivele de întrerupere a perimării, Înalta Curte va constata perimate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimate recursurile declarate de reclamantul T.V. şi de reclamanţii Municipiul Timişoara prin Primar, Consiliul Local al Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 313 din data de 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6913/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6896/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... → |
|---|
