ICCJ. Decizia nr. 7073/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7073/2012
Dosar nr. 29086/3/2009
Şedinţa publică din 16 noiembrie 2012
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
La data de 7 iulie 2009 reclamanţii L.D.H. şi L.D.A. au formulat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., contestaţie împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 10 mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Ş.J., Judeţ Ilfov, solicitând anularea în parte a acesteia, respectiv a art. 2, prin care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor ce urma a le fi acordate şi, totodată, obligarea pârâtului la plata sumei de 5.040 RON, cu titlu de despăgubiri.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului ce face obiectul exproprierii, calitate ce rezultă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V2. din 12 decembrie 2007 de B.N.P. S.P.M.
Întrucât s-a dispus exproprierea suprafeţei de 194 m.p., ce face parte integrantă din terenul de 5.001 m.p., situat în extravilanul comunei Ş.J., Judeţ Ilfov, se impunea ca, potrivit Legii nr. 198/2004, modificată, reclamanţii să fie convocaţi la Comisie pentru a-şi exprima în mod nemijlocit poziţia în legătură cu cuantumul despăgubirii.
Deşi în cuprinsul hotărârii atacate se indică faptul că ar fi fost convocaţi, în realitate, reclamanţii nu au primit o adresă în acest sens şi nici cu referire la suma ce urma să li se plătească cu titlu de despăgubire.
Referitor la cuantumul despăgubirilor acordate, reclamanţii au arătat că nu s-a avut în vedere preţul real de circulaţie al terenului expropriat, cu atât mai mult cu cât a fost afectată întreaga suprafaţă de teren pe care o au în proprietate, valoarea intrinsecă a terenului rămas în urma exproprierii scăzând în mod considerabil; de altfel, nu le-a fost prezentat nici raportul de expertiză efectuat în cauză pentru a aprecia asupra justeţei datelor avute în vedere de expertul desemnat de pârâtă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată.
Prin întâmpinare, Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
A fost administrată proba cu înscrisuri şi expertiză tehnică în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 33/1994 de către experţii M.V., C.N. şi B.M., având ca obiectiv stabilirea valorii reale a imobilului în litigiu, precum şi a părţii din imobil rămasă neexpropriată, respectiv diminuarea sau plusul de valoare adus acestei suprafeţe.
Prin sentinţa civilă nr. 585 din 3 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis acţiunea formulată de reclamanţii L.D.H. şi L.D.A. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R.
A anulat hotărârea nr. 212 din 10 mai 2009 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 sub aspectul cuantumului despăgubirii.
A stabilit pentru exproprierea terenului în suprafaţă de 194 m.p., situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, o despăgubire în cuantum de 31.630 RON.
A stabilit termen de plată 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că raportul de expertiză întocmit în cauză de experţii desemnaţi a stabilit mai multe valori ale terenului expropriat, respectiv suma de 31.083 RON prin metoda comparaţiei prin bonitate şi 31.630 RON prin metoda comparaţiei directe.
Tribunalul a apreciat că valoarea reală a terenului expropriat, astfel cum au concluzionat experţii în baza raportului de expertiză pe care instanţa l-a omologat, este cea de 31.630 RON, raportată şi la valoarea inflaţiei din 10 mai 2009.
Prima instanţă nu a considerat că prin expropriere s-a adus o sporire de valoare sau o diminuare a valorii restului terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 1315 din 19 octombrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis cererea de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 585 din 3 mai 2010, a completat dispozitivul acestei hotărâri, în sensul obligării pârâtului Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 31.630 RON, cuvenite în urma exproprierii terenului în suprafaţă de 194 m.p. situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov.
Instanţa de fond a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, deşi a stabilit cuantumul despăgubirilor şi termenul de plată, nu a dispus, în conformitate cu limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, asupra obligării pârâtului la plata sumei stabilită cu titlu de despăgubire în urma anulării hotărârii contestate.
În termen legal, a declarat apel pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinţei apelate şi, pe fondul cauzei, respingerea cererii reclamanţilor, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că terenul agricol situat în comuna Ş.J., Judeţul Ilfov, extravilan - categoria de folosinţă arabil, în suprafaţă totală de 5.000 m.p., proprietatea reclamanţilor, este afectat de construcţia tronsonului de autostradă Bucureşti - Ploieşti. Conform proiectului autostrăzii, din suprafaţa totală de 5000 m.p. sunt necesare a fi expropriate suprafeţele de 194 m.p., 661 m.p. şi 30 m.p.
În baza Legii nr. 198/2004, astfel modificată şi completată, au fost emise Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeţei de 194 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C1., suma de 8834 RON, Hotărârea de stabilirea a despăgubirilor nr. 207 din 10 mai 2008, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeţei de 651 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C2., suma de 29644 RON şi Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 213 din 10 mai 2009, prin care Statul Român a oferit pentru exproprierea suprafeţei de 30 m.p., identificată cu număr cadastral provizoriu C3., suma de 1366 RON.
Nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor oferite, reclamanţii au formulat contestaţii împotriva celor trei hotărâri şi au solicitat stabilirea despăgubirilor de către instanţa de judecată prin aplicarea dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publică.
Pe rolul Tribunalului Bucureşti s-au înregistrat trei dosare, ce se judecă în mod separat, unul fiind cel de faţă, cu referire la Hotărârea nr. 212/2009.
În cauza de faţă, prin propunerea de către experţi şi însuşirea de către instanţă a valorii terenului expropriat de 194 m.p. a sumei de 31.630 RON (7410 euro sau 38,2 euro/m.p.) s-au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în sensul că la stabilirea despăgubirilor nici instanţa şi nici experţii nu s-au raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
Or, dispoziţiile legale sunt în sensul că experţii, precum şi instanţa, „vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială respectivă, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în consideraţie şi dovezile prezentate de aceştia”.
În speţă, valoarea terenului expropriat are la bază metoda comparaţiei directe cu ofertele de vânzare a terenurile postate pe internet, astfel încât este evident că s-au încălcat prevederile legale deja citate.
Prin sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele”, utilizată de legiuitor în art. 26 din Legea nr. 33/1994, are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare-cumpărare, neputând reprezenta oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţuri de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate, aspecte reliefate în practica judiciară.
Pârâtul a mai susţinut că, raportat la unele contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenurile vecine celui în cauză, în tarlaua 3, parcela arabilă 10, precum şi din imediata apropiere, dacă s-ar compara preţurile de tranzacţionare efectivă cu despăgubirea oferită de către stat, de 45,54 RON/m.p. sau 10,84 euro/m.p., la cursul de 4,20 RON pentru 1 euro, este evident că despăgubirea acordată este una reală în acord cu normele în materie. A ataşat cererii de apel contracte de vânzare-cumpărare autentificate în perioada 2007 - 2008.
În apel au fost încuviinţate proba cu înscrisuri şi proba cu expertiză tehnică evaluatoare, în condiţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în raport de actele noi prezentate în dovedirea preţurilor de tranzacţionare pentru imobile similare celui expropriat.
Expertiza a avut ca obiectiv evaluarea terenului supus exproprierii la data la care s-a adoptat hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată, în suprafaţă de 194 m.p., situat pe teritoriul comunei Ş.J., judeţul Ilfov, extravilan - categoria de folosinţă arabil, evaluarea prejudiciului suferit de către reclamanţi ca urmare a diminuării valorii restului proprietăţii rămase în urma exproprierii ori a plusului de valoare obţinut prin expropriere, conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, la momentul adoptării hotărârii contestate, precum şi aceeaşi evaluare la momentul efectuării expertizei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauzei cu minori şi de familie, prin decizia nr. 3A din 10 ianuarie 2012 a respins ca nefondat apelul pârâtului Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 10 mai 2009 a fost emisă Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 212 de către C.N.A.D.N.R. - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004, judeţul Ilfov, Consiliul Local Ş.J., contestată de reclamanţii L.D.H. şi L.D.A.
Potrivit acestei hotărâri, s-a dispus exproprierea şi acordarea de despăgubiri pentru terenul în suprafaţă de 194 m.p. situat în comuna Ş.J., tarlaua 3, parcela A 10/8, judeţul Ilfov, lot 1, cu număr cadastra C1., teren ce aparţine expropriaţilor L.D.H. şi L.D.A.
Despăgubirea a fost stabilită în conformitate cu art. 6 din Legea nr. 198/2004 în cuantum total de 8.834 RON, conform raportului de evaluare dispus de expropriator.
Prin sentinţa civilă nr. 585 din 3 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în urma contestării hotărârii menţionate, instanţa a anulat măsura dispusă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 şi a obligat pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. la plata de despăgubiri în cuantum de 36.630 RON cuvenite în urma exproprierii terenului menţionat anterior.
Critica pârâtului Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. a vizat modalitatea în care a fost întocmit raportul de expertiză în faza procesuală a fondului, întrucât nu au fost avute în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Raportat la acest motiv de apel, instanţa de apel a dispus, în condiţiile legii, efectuarea unei noi expertize în apel, care a concluzionat următoarele:
Comparând preţurile de tranzacţionare efectuate în perioada 2010 - 2011, ce rezultă din relaţiile obţinute de la Primăria Ş.J., prin adresa din 29 martie 2011, respectiv terenul extravilan arabil situat în S = 1544 m.p., vândut la preţul de 123.520 euro (80 euro/m.p.), terenul extravilan agricol în suprafaţă de 5.500 m.p., vândut prin contractul de vânzare-cumpărare din 1 noiembrie 2010 cu suma de 165.000 euro (30 euro/m.p.), teren situat în extravilanul comunei Ş.J., judeţul Ilfov, intabulat în C.F., în suprafaţă de 8750 m.p., preţ de vânzare 382.000 euro (44 euro/m.p.), experţii au arătat că media rezultată este de 51 euro/m.p., astfel încât valoarea de piaţă a terenului expropriat de 194 m.p., la un curs de 4,30 RON/euro, este de 42.486 RON.
Aceste valori au fost stabilite de experţi la momentul efectuării expertizei în apel, respectiv la 18 octombrie 2011.
Experţii au mai arătat că, prin realizarea lucrărilor de extindere a autostrăzii Bucureşti - Braşov, se realizează un spor de valoare pentru toate proprietăţile adiacente autostrăzii, ce încă nu poate fi cuantificat în lipsa finalizării lucrărilor menţionate; în prezent, nu se înregistrează nici un prejudiciu pentru terenul neexpropriat.
Conform obiectivelor încuviinţate de instanţă la efectuarea expertizei, experţii au efectuat şi un calcul al valorii despăgubirilor la momentul la care s-a adoptat hotărârea prin care s-au stabilit despăgubirile contestate prin cererea de chemare în judecată, rezultând un prejudiciu de 45.590 RON la data exproprierii.
La aprecierea valorii cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor în urma exproprierii suprafeţei de 194 m.p. din proprietatea acestora de 5001 m.p., instanţa de apel a avut în vedere evaluarea determinată de experţi la momentul efectuării expertizei, iar nu la momentul adoptării hotărârii contestate, dat fiind că dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sunt în sensul că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia”.
Instanţa de apel a constatat, totodată, că valoarea rezultată din expertiză, determinată în apel, cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa de teren expropriată de 194 m.p., este de 42.486 RON, mult mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond, respectiv 36.630 RON.
Instanţa de apel, având în vedere prevederile art. 296 teza a II-a C. proc. civ., conform cărora pârâtului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai grea decât aceea din hotărârea atacată şi pentru a nu se înfrânge principiul non reformatio in pejus, a respins apelul declarat de Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R., ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinţei tribunalului cu consecinţa desfiinţării sentinţei civile nr. 585 din 03 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, ambele pronunţate în Dosarul nr. 29086/3/2009 în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţi ca neîntemeiată iar în subsidiar, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a susţinut următoarele:
Atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială”, adică în localitatea Ş.J.
Aplicarea şi interpretarea greşită a legii în soluţiile date până acum de instanţa de fond şi cea de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ţinut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind preţul de tranzacţionare al terenurilor similare cu cel expropriat.
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” nu poate indica decât „preţul de tranzacţionare” al acestor imobile, menţionat în contractele de vânzare - cumpărare.
Nici experţii şi nici instanţa de judecată nu au ţinut cont de preţurile de tranzacţionare ale terenurilor similare celui expropriat şi s-au raportat, fie la oferte de vânzare cum este în cazul primei expertize, fie la contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate în alte locaţii faţă de cel expropriat.
Terenul agricol în suprafaţă de 194 mp, expropriat, era o parte din trenul în suprafaţă totală, de 5000 mp, identificat prin numărul cadastral 1522/1, situat pe teritoriul administrativ al comunei Ş.J., judeţul Ilfov, extravilan categoria de folosinţă arabil.
Conform contractelor de vânzare-cumpărare ale terenurilor vecine în aceeaşi tarla, parcela arabil X şi a celor din imediata apropiere, preţurile de tranzacţionare se prezintă astfel;
- 12,66 euro/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V1. din 09 octombrie 2007;
- 15 RON/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. V2. din 12 decembrie 2007 (actul de proprietate al expropriaţilor); 14,88 RON/mp conform contract de vânzare cumpărare autentificat nr. V3. din 13 decembrie 2007;
- 15 RON/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V4. din 19 martie 2007;
- 5,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. nr. V5. din 18 decembrie 2007;
- 23,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V6. din 31 iulie 2008;
- 23,5 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V7. din 31 iulie 2008;
- 1 euro/mp conform contract de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. V8. din 20 martie 2009.
Dacă s-ar compara preţurile de tranzacţionare efective cu despăgubirea oferită de către stat de 45,54 RON/mp sau 10,84 euro/mp l a cursul de 4,20 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea este una reală, în acord cu normele legale în materie.
În prezent, datorită crizei economice, piaţa imobiliară a scăzut dramatic, influenţând direct preţurile de vânzare ale imobilelor, preţuri care în raport cu sfârşitul anului 2008, s-au înjumătăţit sau sunt chiar mai mici.
Recurentul-pârât a conchis, având în vedere argumentele expuse, că se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a deciziei instanţei de apel şi a sentinţei tribunalului, iar pe fond, respingerea acţiunii reclamanţilor, ca neîntemeiată, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ.
Recurentul-pârât a solicitat ca, în cazul în care pe fond cererea reclamanţilor nu va fi respinsă şi se va constata că în efectuarea expertizelor nu s-a ţinut cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ - teritorială”, este necesară refacerea expertizei (refacerea sau suplimentarea probatoriului) iar în acest caz soluţia ce se impune este aceea de admitere a recursului, de casare a deciziei instanţei de apel şi de trimiterea a cauzei, spre rejudecare la aceeaşi instanţă, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 312 şi 314 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Criticile recurentului-pârât vizează stabilirea cuantumului despăgubirilor cu nerespectarea criteriilor prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Astfel, recurentul-pârât a susţinut că în soluţionarea raportului juridic dedus judecăţii au fost încălcate dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 (la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004), deoarece expertiza pe care instanţa de apel şi-a fundamentat soluţia nu s-ar fi raportat la criteriul prevăzut de acest text de lege în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor, respectiv preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Într-adevăr, art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…).”
Contrar însă celor susţinute de recurentul-pârât, instanţa de apel a stabilit cuantumul despăgubirilor pe baza unui raport de expertiză efectuat în faza procesuală a apelului, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, experţii ţinând seama de preţul cu care s-au vândut, în mod obişnuit, terenurile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, atât la data întocmirii raportului de expertiză cât şi la data exproprierii terenului reclamanţilor.
Astfel, raportul de expertiză efectuat în apel a fost completat cu răspunsurile la obiecţiunile formulate de pârât cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii prin raportare la criteriul legal menţionat, lucrări care se regăsesc în dosarul de apel - raportul de expertiză din 10 iunie 2011 - completarea la raportul de expertiză din 14 octombrie 2011 - completarea la raportul de expertiză din 09 decembrie 2011.
Din cuprinsul acestor lucrări, reiese că în stabilirea cuantumului despăgubirii atât la data efectuării expertizei (2011) cât şi la data exproprierii (2009), comisia de experţi a pornit de la analiza preţurilor din tranzacţiile încheiate în zonă, raportat la contractele de vânzare-cumpărare autentificate depuse la dosar, obţinute de la O.C.P.I. Ilfov şi, respectiv Primăria comunei Ş.J., jud. Ilfov datate 2007-2009 şi, respectiv, 2010-2011.
Susţinerile recurentului-pârât în sensul că nici experţii şi nici instanţa de judecată nu au ţinut cont de preţurile de tranzacţionare ale terenurilor similare celui expropriat şi s-au raportat la contracte de vânzare-cumpărare ale unor terenuri situate în alte locaţii faţă de cel expropriat nu sunt fondate având în vedere că toate contractele de vânzare-cumpărare în raport de care s-au stabilit despăgubirile se referă la terenuri de acelaşi fel situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială, respectiv în comuna Ş.J., jud.Ilfov.
Astfel, în speţă nu prezintă relevanţă împrejurarea că respectivele contracte de vânzare-cumpărare nu au ca obiect terenuri identificate ca fiind strict situate în aceeaşi locaţie, respectiv tarlaua Z., cum e cazul terenului expropriat al reclamanţilor, ci alte tarlale, învecinate, cum susţine recurentul-pârât printr-o interpretare forţată a legii, câtă vreme acestea sunt de acelaşi fel şi sunt situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială - Ş.J., jud.Ilfov.
Aşa fiind, se constată că evaluarea făcută prin expertiza efectuată în apel a respectat criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamanţilor şi că instanţa de apel corect a respins apelul pârâtului, reţinând că valoarea stabilită de experţi în apel este chiar mai mare decât cea stabilită de instanţa de fond, însă pârâtului nu i se poate agrava situaţia în propria cale de atac, în aplicarea principiului non reformatio in pejus.
Având în vedere temeiurile arătate, Înalta Curte, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul pârâtului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 3A din 10 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 16 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7076/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7433/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
