ICCJ. Decizia nr. 7189/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7189/2012
Dosar nr. 7826/3/2009
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IlI-a civilă la data de 27 februarie 2009 reclamanţii P.M.C. şi M.P. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - C.N.A.D.N.R. SA, au solicitat să se stabilească cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să îl plătească pârâta C.N.A.D.N.R. SA pentru exproprierea terenului proprietatea reclamanţilor, în suprafaţă de 2740 mp situat în Ş.J., jud. Ilfov, tarla TA1., parcela PA1., înscris în CF a localităţii Ş.J., având nr. cadastral C1./2, la echivalentul în RON al sumei de 214.400 euro, întrucât reclamanţii contestă cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008.
De asemenea reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei C.N.A.D.N.R. SA, în baza dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 33/1994, la plata despăgubirii stabilite de către instanţă, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii instanţei.
În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. din 01 iulie 2004 de BNP I.T.P.
Prin H.G. nr. 425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti, pe teritoriul localităţilor S., Ş.J. şi N., jud. Ilfov".
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menţionate mai sus, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
Întrucât terenul reclamanţilor este situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menţionată, aflându-se indicat la poziţia 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul a procedat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeţei de teren de 2740 mp, stabilind cuantumul despăgubirilor la suma de 103976,16 RON.
Reclamanţii consideră că această despăgubirea este incorectă, fiind stabilită fără respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 din Legea nr. 198/2004, deoarece, nu ţine cont de niciunul dintre elementele prevăzute de lege: „valoarea reală a imobilului „ şi „prejudiciul cauza proprietarului".
Reclamanţii precizează că în zona localităţii Ş.J., inclusiv în zona unde este amplasat terenul acestora, sunt în curs de realizare dar şi deja finalizate o serie de importante proiecte imobiliare-rezidenţiale şi logistice, în zonă existând asigurate utilităţile: energie electrică, gaze, apă şi este în lucru proiectul de canalizare.
Zona este una cu potenţial de dezvoltare foarte ridicat, preţul de tranzacţionare a terenurilor fiind de circa 60 euro/mp.
În ceea ce „prejudiciul cauzat proprietarului", reclamanţii au arătat că acesta constă în lipsirea de dreptul de a construi şi de a valorifica construcţiile astfel edificate, precum şi în diminuarea valorii restului de teren care rămâne în proprietatea reclamanţilor, motivul pentru care au cumpărat acest teren fiind acela de a realiza un proiect imobiliar pe care să îl valorifice prin vânzare sau închiriere.
Faţă de construcţia autostrăzii, reclamanţii apreciază că sunt de două ori prejudiciaţi, în primul rând pentru că nu mai pot construi pe terenul care este expropriat şi în al doilea rând pentru că nu mai pot construi nici pe terenul care le rămâne în proprietate întrucât sunt afectaţi de regimul urbanistic dictat de vecinătatea cu autostradă.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată şi pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
Pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În drept, pârâtul a invocat disp.art. 115-118 C. proc. civ.
În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri şi expertiză evaluatorie.
Prin sentinţa civilă nr. 745 din 07 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IlI-a civilă, s-a admis cererea formulată de reclamanţi, s-a anulat parţial Hotărârea nr. 19 din 10 noiembrie 2008 şi s-a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului proprietatea reclamanţilor în suprafaţă de 2740 mp situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, având numărul cadastral C1./2, Tarla TA1., parcela PA1., datorate de expropriator la suma de 518.324 RON, ce vor fi plătiţi în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive a prezentei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Prin H.G. nr. 425/2008 a fost aprobat amplasamentul lucrării de utilitate publică „Construcţia autostrăzii Bucureşti - Braşov, tronsonul Bucureşti - Ploieşti, pe teritoriul localităţilor S., Ş.J. şi N., judeţul Ilfov".
Potrivit art. 2 din H.G. nr. 425/2008, s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării menţionate mai sus, expropriator fiind Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA., iar terenul reclamanţilor fiind situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică menţionată, aflându-se indicat la poziţia 64 din Tabelul Anexa 2 a H.G. nr. 425/2008, expropriatorul C.N.A.D.N.R. SA a procedat, în baza dispoziţiilor Legii nr. 198/2004 - privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, la exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeţei de 2740 mp din terenul situat în Ş.J., Jud. Ilfov descris mai sus.
Prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008, expropriatorul a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru terenul în suprafaţă de 3408 mp la suma de 103976,15 RON
Tribunalul a constatat privitor la acest aspect că cererea având ca obiect anularea parţială a hotărârii, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor, nu este inadmisibilă.
Legea nr. 198/2004 prevede, în art. 6, că asupra cuantumului despăgubirii se pronunţă o comisie numită de expropriator, de comun acord cu proprietarul sau cu titularii altor drepturi reale, printr-o hotărâre de stabilire a despăgubirilor, iar conform art. 9 din lege, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor se poate adresa instanţei judecătoreşti competente -acţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 198/2004 fiind aşadar o cale de atac împotriva hotărârii emisă de comisia constituită potrivit legii.
Sesizat cu contestaţie împotriva hotărârii, tribunalul are competenţa să verifice temeinicia ei cu privire la cuantumul despăgubirii. Prin această hotărâre este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor şi, fiind supusă căii de atac, obligaţia de plată a despăgubirilor există pentru suma stabilită ulterior prin hotărârea judecătorească, chiar dacă suma menţionată în hotărârea atacată a fost deja plătită.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, va avea efecte depline hotărârea judecătorească, expropriatorul având obligaţia, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004, să facă plata, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de stabilire a cuantumului acesteia.
Analizând prin prisma celor arătate mai sus cererea de majorare a despăgubirilor formulată de reclamanţi în cadrul prezentei contestaţii tribunalul a reţinut din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experţi desemnată potrivit Legii nr. 33/1994 că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea de piaţă la momentul emiterii Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008, de 50,76 euro/mp sau 189,2 RON /mp.
Tribunalul a optat pentru varianta 2 din concluziile raportului de expertiză, având în vedere că la calcularea cuantumului despăgubirii, experţii şi instanţa de judecată trebuie să se raporteze la momentul transferului dreptului de proprietate, in condiţiile art. 15 din Legea nr. 184/2008, (în vigoare la momentul pronunţării acestei sentinţe) - respectiv, data plăţii despăgubirilor pentru expropriere sau, după caz, la data consemnării acestora, in condiţiile prezentei legi.
Constatând că despăgubirea solicitată de reclamanţi este superioară celei calculate de experţi în varianta omologată de tribunal şi apreciată ca instanţă ca fiind justă şi echitabilă, acţiunea a fost admisă în parte.
Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA.
În motivarea apelului, apelantul pârât a susţinut netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei atacate, arătând că prin propunerea de către experţi şi însuşirea de către instanţă a valorii terenului de 50,76 euro/mp s-au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 în sensul că la stabilirea despăgubirilor, nici experţii şi nici instanţa nu s-au raportat la preţurile obişnuite de tranzacţionare ale altor imobile de acelaşi fel cu cel supus exproprierii.
Apelantul a arătat că raportul de expertiză efectuat de prima instanţă are la bază ofertele de vânzare ale unor terenuri din zona în care se află şi terenul expropriat, iar în lipsa unor documente ce trebuiau anexate raportului, pe baza cărora, să fie stabilită valoarea de piaţă, este evident că s-au încălcat dispoziţiile legale în materie, experţii neprezentând nici un preţ de tranzacţionare a terenurilor similare (cele declarate în faţa notarului public).
Practic, experţii au avut în vedere doar oferta de vânzare, au ignorat în totalitate cererea de cumpărare, deşi, este greu de crezut că aceştia nu cunoşteau faptul că preţul real de tranzacţionare este rezultatul întâlnirii cererii cu oferta, preţ consemnat în contractele de vânzare-cumpărare autentice.
De altfel, interpretarea de mai sus, se regăseşte şi în practica instanţei supreme, care a stabilit că sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 are semnificaţia de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare, neputând prezenta oferte de preţ ale agenţiilor imobiliare, ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de publicitate.
Apelantul a mai arătat că potrivit titlului de proprietate al expropriaţilor, terenul a fost achiziţionat la preţul de 0,7 RON/mp, iar conform contractelor de vânzare ale terenurilor vecine în aceeaşi tarla, preţurile de tranzacţionare se prezintă între 0,4 euro/mp şi 12 euro/mp pentru un teren vecin cu cel expropriat, cumpărat chiar de intimaţii-reclamanţi, preţul fiind de 5,5 euro/mp (contract de vânzare-cumpărare nr. V1. din 18 decembrie 2007).
În această situaţie, dacă se compară preţurile de tranzacţionare efective cu despăgubirea oferită de stat, 38 RON/mp sau 9 euro/mp, la cursul de 4,25 RON pentru 1 euro, este evident că despăgubirea este una reală în acord cu normele legale în materie, fiind şi de notorietate că în prezent, piaţa imobiliară a scăzut dramatic.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 287-298 C. proc. civ.
Intimaţii reclamanţi au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel, a fost încuviinţată pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-a dispus emiterea de adrese către Primăria comunei Ş.J. - Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Camera Notarilor Publici şi Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Ilfov, în vederea obţinerii unor relaţii privind contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri de acelaşi fel şi preţurile de tranzacţionare.
De asemenea, s-a încuviinţat pentru apelantul-pârât proba cu efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a imobilului la momentul exproprierii şi la momentul efectuării raportului de expertiză, dispunându-se ca la efectuarea expertizei să se ţină seama de datele privitoare la tranzacţii efectuate cu privire la terenuri similare şi aflate în aceeaşi zonă cu cel supus exproprierii.
La data de 18 martie 2011 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de comisia de experţi formată din experţii P.M., M.A.A. şi F.F.
Apelantul pârât a formulat obiecţiuni la acest raport de expertiză care au fost încuviinţate de instanţă prin încheierea din data de 14 aprilie 2009, având în vedere faptul că experţii nu au respectat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 şi obiectivul stabilit de instanţă, ci au avut în vedere la stabilirea valorii de circulaţie a imobilului, oferte de tranzacţionare de pe internet.
Răspunsul la obiecţiuni a fost depus la dosar la data de 14 iunie 2011.
Prin încheierea din data de 23 iunie 2011, Curtea, constatând că nici prin răspunsul la obiecţiuni nu au fost lămurite obiectivele stabilite de instanţă, a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri, respectiv adrese către Primăria comunei Ştefaneşti şi Biroul de CF, pentru a se obţine relaţii suplimentare privind preţurile de tranzacţionare ale unor terenuri similare, în vederea refacerii răspunsului la obiecţiuni.
La data de 13 octombrie 2011 a fost depus la dosar supliment la raportul de expertiză întocmit de comisia de experţi, în care s-a menţionat că evaluarea s-a realizat în raport cu trei contracte de vânzare cumpărare din 01 aprilie 2008, 12 august 2009 şi 01 noiembrie 2010.
Prin încheierea din data de 20 octombrie 2011, cauza a fost repusă pe rol, pentru a se pune în discuţie necesitatea efectuării unei noi expertize de evaluare, întocmită în condiţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, având în vedere că la dosar există un contract din anul 2011 la care experţii nu au făcut referire.
Prin încheierea din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize, precum şi revenirea cu adrese către Primăria comunei Ş.J. şi O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta copii de pe toate actele de vânzare cumpărare de terenuri situate în extravilan în raza administrativ teritorială a localităţii încheiate exclusiv în anul 2011.
Noul raportul de expertiză întocmit de comisia de experţi formată din experţii P.M., M.A.A. şi F.F. a fost depus la dosar la data de 07 februarie 2012, având ataşate contractele de vânzare cumpărare în raport cu care a fost evaluată despăgubirea.
Prin decizia nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respins apelul ca nefondat.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
În privinţa situaţiei de fapt existente in speţa, Curtea reţine că prin Hotărârea de Stabilire a Despăgubirilor nr. 19 din 10 noiembrie 2008 s-a dispus, în temeiul Legii nr. 198/2004 şi al H.G. nr. 425/2008, exproprierea şi acordarea despăgubirii pentru terenul în suprafaţă de 2740 mp, situat în comuna Ş.J., tarla TA1., parcela A1./15, judeţul Ilfov, cu nr. cadastral C1./2, teren aparţinând intimaţilor reclamanţi P.M.C. şi M.P.
Despăgubirea a fost stabilită la suma de 103.976,15 RON, fiind consemnată pe numele persoanelor expropriate, conform art. 6, 5 şi 8 din Legea nr. 198/2004.
La data de 10 aprilie 2009, nemulţumiţi de cuantumul sumei acordate cu titlu de despăgubiri, reclamanţii au formulat contestaţie împotriva hotărârii sus menţionate, în temeiul art. 9 din Legea nr. 198/2004 privind unele masuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local.
Prin sentinţa pronunţată la data de 07 mai 2010, prima instanţă a anulat în parte hotărârea contestată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 518.324 RON, prin raportare la valoarea de piaţă la momentul emiterii hotărârii de stabilire a despăgubirii contestate, conform raportului de expertiză efectuat in cauză.
Apelantul pârât a criticat sentinţa apelată, susţinând că soluţia pronunţată a fundamentată pe un raport de expertiză, care nu respectă dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, potrivit cu care valoarea despăgubirilor trebuie stabilită în baza preţului cu care se vând, in mod obişnuit, imobile de acelaşi fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, experţii având în vedere doar oferte de vânzare.
Critica este fondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, astfel cum fusese modificată prin Legea nr. 184 din 21 octombrie 2008 şi ulterior prin O.U.G. nr. 228 din 20 decembrie 2008, în vigoare la data introducerii cererii de chemare şi la data pronunţării hotărârii de prima instanţă:
Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului.
În cazul în care hotărârea nu a fost comunicată, orice persoană care se consideră îndreptăţită la despăgubire pentru exproprierea imobilului se poate adresa instanţei judecătoreşti competente, în termen de 3 ani de la data afişării hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, în condiţiile art. 7, sub sancţiunea decăderii.
(3) Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, in mod obişnuit, imobile de acelaşi fel in unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului, sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Prin urmare, atât la data introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la data pronunţării hotărârii de prima instanţă, legea prevedea în mod expres şi imperativ obligaţia pentru experţi şi pentru instanţă de a ţine seama la calcularea cuantumului despăgubirilor, de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
De altfel, aceasta modalitate de legiferare a fost menţinută şi în prezent, prin Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes naţional, judeţean şi local publicată în M. Of. nr. 853 din 20 decembrie 2010, lege care a abrogat Legea nr. 198/2004 şi care, la art. 22 alin. (3) prevede că acţiunea formulată de expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994.
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit care se vând, in mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială" la care face referire art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 are semnificaţia, unanim acceptată, de preţ plătit efectiv şi consemnat ca atare în contracte autentice de vânzare cumpărare, şi nu oferte de preţ extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
Examinând raportul de expertiza întocmit în faţa primei instanţe, Curtea constată că, intr-adevăr, astfel cum apelanta pârâta a arătat, stabilirea despăgubirii propuse a fi acordate reclamanţilor s-a realizat (în varianta omologată de tribunal- varianta II), pe baza metodei comparaţiei directe, având la bază oferte de vânzare extrase din presa scrisă şi electronică specifică publicităţii imobiliare.
Întocmit în acest mod, raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în mod greşit prima instanţă respingând obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de pârât care vizau încălcarea dispoziţiilor legale enunţate.
În apel, Curtea a încuviinţat, în temeiul art. 295 alin. (2) C. proc. civ., efectuarea unei noi expertize de evaluare a terenului în litigiu, în condiţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulaţie a imobilului în raport cu datele privitoare la tranzacţii efectuate cu privire la terenuri similare şi aflate în aceeaşi zonă cu cel supus exproprierii.
În vederea efectuării raportului de expertiză s-a dispus efectuarea unor adrese către Primăria comunei Ş.J. şi O.C.P.I. Ilfov, pentru a se înainta copii de pe actele de vânzare cumpărare de terenuri situate în extravilan în raza administrativ teritorială a localităţii încheiate în perioada 2008 şi 2011.
Având în vedere că primul raport de expertiză efectuat în această fază procesuală nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, prin încheierea din data de 10 noiembrie 2011 s-a dispus efectuarea unei noi expertize.
Noul raportul de expertiză întocmit de comisia de experţi formată din experţii P.M., M.A.A. şi F.F. a stabilit o valoare a despăgubirii pentru terenul expropriat la data efectuării raportului de expertiză (astfel cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994), în sumă de 209.460,68 RON, respectiv 49.320 euro (18 euro/mp).
Curtea apreciază că valoarea stabilită prin acest raport de expertiza efectuat în apel corespunde criteriilor prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, despăgubirea fiind raportată la preţuri de tranzacţionare efectivă a unor terenuri similare rezultate din contractele de vânzare cumpărate încheiate în cursul anului 2011.
Experţii au menţionat în tabelul 2, contractele de vânzare cumpărare la care s-au raportat (autentificate sub nr. V2. din 25 mai 2011, nr. V3. din 06 mai 2011, nr. V4. din 29 iulie 2011 şi V5. din 04 noiembrie 2011) şi care au fost ataşate la raportul de expertiză, contracte din care rezultă un preţ mediu al unui teren din aceeaşi unitate administrativ teritorială la nivelul anului 2011 de 19,5 euro/mp, suma apropiată de cea stabilită în raportul de expertiză de comisia de experţi, care a aplicat şi corecţiile corespunzătoare.
În consecinţă, întrucât acest raport de expertiză efectuat în apel reflectă o valoare mai apropiată de valoarea concretă la care s-ar putea vinde efectiv un teren similar în aceeaşi zonă cu cel aflat în litigiu, respectând astfel cerinţele prevăzute de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, se impune ca stabilirea despăgubirii cuvenite reclamanţilor să se facă, raportat la aceasta probă.
Solicitarea intimaţilor reclamanţi de a se stabili ca valoare a terenului cea de la momentul exproprierii nu poate fi avută în vedere, date fiind dispoziţiile exprese ale art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, la care face trimitere art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004.
Împotriva deciziei menţionate anterior a declarat recurs pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA, invocând art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele.
Atât instanţa de apel cât şi instanţa de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cărora „la calcularea despăgubirilor experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ -teritorială", adică în localitatea Ş.J. Aplicarea şi interpretarea greşită a legii în soluţiile date până acum de instanţa de fond şi cea de apel constă în faptul că la acordarea despăgubirilor nu s-a ţinut cont de toate dovezile existente la dosar, dovezi certe privind preţul de tranzacţionare al terenurilor similare cu cel expropriat.
Chiar şi în cazul în care valoarea despăgubirii constatată de experţi este mai mare decât cea oferită de expropriator, instanţa nu este obligată să acorde automat această despăgubire, fiind suverană în aprecierea forţei probelor. În această situaţie, concret, dacă se compară preţul de dobândire de către expropriaţi a terenului 0,7 RON/mp şi preţurile de tranzacţionare efective cu despăgubirea oferită de către stat 37,95 RON/mp sau 8,93 euro/mp la cursul de 4,25 RON pentru un euro, este evident că despăgubirea este una reală, în acord cu normele legale în materie, consecinţa fiind respingerea pe fond a cererii ca neîntemeiată. Este de notorietate că în prezent, datorită crizei economice, piaţa imobiliară a scăzut dramatic, influenţând direct preţurile de vânzare ale imobilelor, preţuri care în raport cu sfârşitul anului 2008, s-au înjumătăţit sau sunt chiar mai mici.
Prin obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii s-au nesocotit dispoziţiile legii speciale - Legea nr. 198/2004 art. 5 alin. (8), dispoziţii ce se regăsesc şi în Legea nr. 255/2010, potrivit cărora „Despăgubirea va fi eliberată în baza cererii formulate in acest sens, însoţită de acte autentice sau de hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de stabilire a cuantumului despăgubirii".
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, recurenta a arătat că instanţele de fond au încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, dar nu a formulat critici de nelegalitate concrete.
Din raportul de expertiză rezultă în mod expres că au fost avute în vedere contracte de vânzare cumpărare privind imobile de acelaşi fel, terenuri extravilane agricole, din localitatea Ş.J., cât mai apropiate de proprietatea evaluată, valoarea de piaţă fiind stabilită în raport cu data efectuării expertizei, conform dispoziţiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Susţinerile recurentei formulate în mod generic în sensul că la acordarea despăgubirilor nu s-ar fi ţinut cont de toate dovezile existente la dosar, că instanţa nu era obligată să acorde despăgubirea stabilită de experţi, fiind suverană în aprecierea forţei probelor, că despăgubire stabilită de expropriator este rezonabilă faţă de preţul plătit de către expropriaţi pe teren, că ar fi de notorietate înjumătăţirea preţurilor terenurilor în raport cu anul 2008 din cauza crizei nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304, ţinând de modul în care instanţa de apel a interpretat şi evaluat probele administrate în cauză, chestiuni ce ţin de temeinicia hotărârii.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs legat de obligarea Statului Român la plata despăgubirilor în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, Înalta Curte a constatat că această dispoziţie a fost dată prin hotărârea primei instanţe de fond, iar pârâta nu a criticat sentinţa sub acest aspect, neputând fi formulate critici împotriva acestei hotărâri omisso medio (direct în recurs).
De altfel, având în vedere că nu s-a făcut dovada punerii în executare a hotărârii rămase definitive, înainte de a deveni irevocabilă, această dispoziţie nici nu o prejudiciază pe recurentă.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei nr. 54A din 9 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7195/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 7147/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
