ICCJ. Decizia nr. 7223/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7223/2012
Dosar nr. 40609/299/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 26 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 12 noiembrie 2010 sub nr. 17225/193/2010, pe rolul Judecătoriei Botoşani, reclamantul D.D.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala Botoşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate evidenţa unor clauze abuzive în contractul de credit al cărui beneficiar este şi să fie obligată pârâta să intre în legalitate, respectiv: 1. constatarea unor clauze abuzive din contractul iniţial în ceea ce priveşte modul de stabilire a dobânzii şi anularea acestora, conform Legii nr. 193/2000 şi O.U.G. nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credinţe a băncii, în sensul că nu a luat măsuri pentru efectuarea reparaţiei în termen de 15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract în sensul reducerii dobânzii datorită scăderii liborului CHF, conform O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă a marjei băncii, ţinând cont de valoarea LIBOR CHF din luna februarie 2008, după cum este precizat în contractul iniţial şi, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002, astfel: 5,7% (dobânda curentă din contractul iniţial) - 2,79% (valoarea LIBOR CHF februarie 2008, când a fost acordat creditul)= 2,91% -marja actuală şi reală a băncii.
Pârâta Banca O. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Sucursalei Botoşani din cadrul Banca O. şi excepţia prematurităţii acţiunii, în lipsa concilierii directe.
Prin notele scrise depuse pentru al doilea termen de judecată din data de 2 februarie 2011, pârâta a invocat excepţia lipsei competenţei materiale şi teritoriale a Judecătoriei Botoşani, invocând prevederile art. 2 alin. (1) C. proc. civ., respectiv cele ale art. 5 C. proc. civ. şi art. 16.2 din Contractul de credit şi susţinând că excepţiile invocate sunt de ordine publică.
La data de 17 mai 2011, pârâta a formulat completări la întâmpinare, prin care a reiterat excepţia lipsei competenţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani, a invocat excepţia netimbrărn, a reiterat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Sucursalei Botoşani din cadrul Banca O. şi excepţia prematurităţii acţiunii. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii.
Prin notele scrise depuse de reclamant la data de 20 mai 2011, acesta a solicitat respingerea excepţiei necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani, învederând că această societate doreşte ca toate procesele în care are calitatea de pârâtă să fie declinate către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Prin notele scrise depuse la data de 22 august 2011, reclamantul a învederat că pe rolul Judecătoriei Botoşani se află şi Dosarul nr. 11894/193/2011, având ca obiect sesizarea formulată de C.J.P.C. Botoşani, conform art. 12 din Legea nr. 193/2000.
Prin Sentinţa nr. 5370 din 12 septembrie 2011, Judecătoria Botoşani a respins excepţia necompetenţei materiale, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Botoşani, competenţa de soluţionare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a avut în vedere, cu privire la excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Botoşani, în esenţă, faptul că în cuprinsul contractului de credit, semnat la data de 21 ianuarie 2008 de către părţile litigante, este inclusă şi clauza potrivit căreia, în cazul în care o soluţie amiabilă nu este posibilă, litigiul se supune spre soluţionare instanţelor judecătoreşti competente din localitatea unde este înregistrat sediul băncii.
Astfel, instanţa a reţinut că părţile contractante au înţeles să deroge de la regula prevăzută de art. 5 din C. proc. civ., (potrivit căreia cererea de chemare în judecată se face la instanţa domiciliului pârâtului persoană fizică sau, respectiv la instanţa sediului principal al pârâtului persoană juridică de drept privat) stabilind că litigiile rezultate din convenţia de credit revin spre soluţionare, în mod exclusiv, instanţelor din municipiul Bucureşti, în speţă Judecătoriei Sectorului 1.
Totodată s-a reţinut că cel puţin în prezenta pricină, în care Banca O. are calitate de pârâtă, art. 16.2 din convenţia părţilor se suprapune regulii principale consacrate prin C. proc. civ., aceea a înregistrării acţiunii pe rolul instanţelor de la domiciliul/sediul pârâtului.
Faţă de excepţia necompetenţei materiale, s-au avut în vedere dispoziţiile art. l pct 1 coroborat cu art. 2 pct. lit. a) din C. proc. civ., ca fiind aplicabile speţei.
La data de 26 septembrie 201 lcauza s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 40609/299/2011.
Prin Sentinţa civilă nr. 2829 din 24 aprilie 2012, pronunţată de Judecătoria Botoşani, a fost înaintată la prezentul dosar şi o parte din Dosarul nr. 11894/193/2011, ca urmare a admiterii excepţiei litispendenţei cererii de intervenţie în interes propriu formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta.
Instanţa a reţinut că acest dosar avea ca obiect sesizarea Judecătoriei Botoşani de către Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorilor Botoşani, în temeiul art. 12 din Legea nr. 193/2000, conform procesului-verbal de constatare seria ANPC nr. 0037620 din 27 iulie 2011, pentru stabilirea posibilelor clauze abuzive din Contractul de credit încheiat între reclamant şi pârâtă.
În Dosarul nr. 11894/193/2011, reclamantul a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat: 1. constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit nr. C1. şi înlăturarea acestora; 2. obligarea Banca O. să ajusteze nivelul dobânzii conform prevederilor contractuale şi legale, precum şi actualizarea contractului de credit prin realizarea modificărilor impuse de lege (comunicarea în scris a noului nivel al dobânzii, modalitatea de calcul al acesteia - marja băncii fixă de 2,94% + LIBOR CHF la 3 luni - şi modalitatea de modificare atât în sens crescător, cât şi descrescător); 3. obligarea BANCA O. să inclusă cu titlu de plăţi anticipate din soldul creditului contractat, sumele plătite în plus ca urmare a neactualizării dobânzii în funcţie de LIBOR CHF.
Judecătoria Botoşani a reţinut că există litispendenţă numai între cererea de intervenţie în interes propriu formulată în Dosarul nr. 11894/193/2011 şi cererea de chemare în judecată din Dosarul nr. 17225/193/2010.
La termenul din data de 12 iunie 2012, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 11522 din 19 iunie 2012 Judecătoria Sector 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale absolute a acestei instanţe şi a declinat, în favoarea Judecătoriei Botoşani, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul D.D.I., în contradictoriu cu pârâta Banca O.
În temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea hoărârii s-a reţinut faptul că reclamantul a sesizat în mod corect Judecătoria Botoşani, conform regulilor de competenţă alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) şi art. 10 pct. 1 C. proc. civ., întrucât banca pârâtă are o reprezentanţă în localitatea Botoşani, iar atât locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire la care se solicită constatarea caracterului abuziv, cât şi locul executării obligaţiilor prevăzute de aceste clauze sunt în aceeaşi localitate, contractul fiind încheiat de pârâtă, prin Sucursala Botoşani.
Instanţa a mai avut în vedere că, atunci când competenţa este alternativă, alegerea instanţei competente din punct de vedere teritorial aparţine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ., şi că în urma introducerii acţiunii la Judecătoria Botoşani, competenţa a fost stabilită în favoarea acestei instanţe, nemaiputând fi declinată către o altă instanţă. Mai mult, competenţa Judecătoriei Botoşani a fost confirmată de către pârâtă, prin faptul că nu a invocat clauza atributivă de competenţă în termenul prevăzut de art. 1591 alin. (3) raportat la art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., deşi stabilirea competenţei în temeiul art. 19 C. proc. civ. este de ordine privată şi trebuie invocată prin întâmpinare.
Totodată, s-a statuat că stabilirea competenţei teritoriale pentru soluţionarea acţiunii având ca obiect constatarea unor clauze abuzive din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008 (Dosarul nr. 17225/193/2010) nu se poate face conform art. 19 C. proc. civ. prin raportare la clauza atributivă de competenţă prevăzută la art. 16.2 din acelaşi contract, care are un vădit caracter abuziv, motiv pentru care nu produce efecte juridice, potrivit art. 6 din Legea nr. 193/2000.
De asemenea s-a reţinut şi împrejurarea că prin notele scrise depuse la termenul din 23 iunie 2011 (Dosarul nr. 17225/193/2010), reclamantul a învederat caracterul abuziv al clauzei în discuţie, făcând trimitere la Directiva 93/13/CEE şi la hotărârile pronunţate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene.
Cu privire la acest aspect, instanţa a constatat că este abuzivă clauza atributivă de competenţă cuprinsă la art. 16.2 din Contractul de credit nr. C1. din 13 februarie 2008, contravenind art. 1 lit. q) din Directiva nr. 93/13/CEE, astfel încât aceasta nu va produce efecte asupra consumatorului, conform art. 6 din Legea nr. 193/2000.
În aceeaşi idee, instanţa a reţinut că este contrară Directivei nr. 93/13/CEE şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, stabilirea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, în temeiul unei clauze abuzive şi în urma admiterii unei excepţii de necompetenţă teritorială care a fost tardiv formulată, cu încălcarea art. 1591 alin. (3) C. proc. civ., având ca efect crearea unei dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, între drepturile şi obligaţiile părţilor, precum şi încălcarea principiului „egalităţii armelor" în procesul civil.
S-a arătat şi faptul că, în mod evident nu pot fi aplicate regulile de competenţă teritorială prevăzute de art. 5 şi art. 7 alin. (1) C. proc. civ., invocate de pârâtă, întrucât competenţa teritorială este alternativă, iar reclamantul a ales în mod corect una dintre instanţele care este competentă, potrivit art. 7 alin. (2) şi art. 10 pct. 1 C. proc. civ. Atâta vreme cât reclamantul şi-a manifestat în mod legal dreptul de a alege între două sau mai multe instanţe deopotrivă competente, prevăzut de art. 12 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei nu poate fi declinată, cu atât mai mult cu cât prin aceasta se încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare al consumatorului.
Astfel, s-a constatat ivit conflictul de competenţă şi cauza a fost înaintată instanţei supreme spre competentă soluţionare.
Analizând conflictul negativ de competenţă, conform art. 22 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că următoarele:
Potrivit art. 7 alin. (1) C. proc. civ„ cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal.
Dispoziţiile art. 7 alin. (2) C. proc. civ prevăd că „cererea se poate face şi la instanţa locului unde ea are reprezentanţă, pentru obligaţiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentant sau din fapte săvârşite de acesta."
Art. 10 pct 1 C. proc. civ. dispune în sensul că în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, în afara de instanţa domiciliului pârâtului, mai este competentă să judece instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Potrivit art. 12 C. proc. civ. „Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".
În aplicarea prevederilor mai sus citate, competenţa cererilor ce au ca obiect anularea unor clauze contractuale, este alternativă iar alegerea instanţei aparţine reclamantului.
În speţa de faţă, prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Banca O., Sucursala Botoşani, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate evidenţa unor clauze abuzive în contractul de credit al cărui beneficiar este şi să fie obligată pârâta să intre în legalitate, respectiv: 1. constatarea unor clauze abuzive din contractul iniţial în ceea ce priveşte modul de stabilire a dobânzii şi anularea acestora, conform Legii nr. 193/2000 şi O.U.G. nr. 201/2002; 2. constatarea relei-credinţe a băncii, în sensul că nu a luat măsuri pentru efectuarea reparaţiei în termen de 15 zile a prejudiciilor cauzate consumatorului prin nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract în sensul reducerii dobânzii datorită scăderii liborului CHF, conform O.U.G. nr. 174/2008; 3. stabilirea corectă a marjei băncii, ţinând cont de valoarea LIBOR CHF din luna februarie 2008, după cum este precizat în contractul iniţial şi, conform prevederilor O.U.G. nr. 201/2002, astfel: 5,7% (dobânda curentă din contractul iniţial)-2,79% (valoarea LIBOR CHF februarie 2008, când a fost acordat creditul)=2,91% - marja actuală şi reală a băncii.
Reclamantul a înţeles să depună cererea de chemare în judecată pe rolul judecătoriei Botoşani, ceea ce echivalează cu alegerea competenţei în favoarea acestei instanţe, conform art. 12 C. proc. civ. aşa încât nu există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.
Competenţa Judecătoriei Botoşani a fost confirmată chiar şi de către pârâtă care nu a invocat prin întâmpinarea formulată clauza atributivă de competenţă.
În aceste condiţii în care nu s-a invocat de către pârâtă clauza atributivă de competenţă în condiţiile prevăzute de art. 1591 alin. (3), potrivit căruia necompetenţa de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare, sau când întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare, competenţa teritorială de a judeca pricina în primă instanţă aparţine Judecătoriei Botoşani, conform regulilor de competenţă alternativă prevăzute de art. 7 alin. (2) şi art. 10 pct. 1 C. proc. civ., faţă de împrejurarea că banca pârâtă are o reprezentanţă în localitatea Botoşani, iar atât locul încheierii contractului care cuprinde clauzele cu privire la care se solicită constatarea caracterului abuziv, cât şi locul executării obligaţiilor prevăzute de aceste clauze sunt în aceeaşi localitate, contractul fiind încheiat de pârâtă, prin Sucursala Botoşani.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că soluţionarea pricinii este de competenţa Judecătoriei Botoşani, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoria Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7224/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7220/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
