ICCJ. Decizia nr. 7197/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA URTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7197/2012
Dosar nr. 7064/100/2009
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1930/R din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, pronunţată în Dosarul nr. 7064/100/2009, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuenta
B.M. împotriva deciziei civile nr. 1016/ R din 17 noiembrie 2009 a Tribunalului Maramureş.
Împotriva acestei deciziii a declarat recurs revizuenta, prin care a solicitat admiterea cererii sale de revizuire.
La termenul din data de 24 iunie 2011 a fost dispusă suspendarea judecării recursului, iar la data de 10 iulie 2012 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.
Prin încheierea de la termenul de judecată de la 21 septembrie 2012 s-a constatat intervenit decesul recurentei B.M., moştenitorii acesteia fiind B.I., I.I., I.G. şi I.N.
Recursul se va constata perimat pentru următoarele considerente:
Conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 24 iunie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de revizuenţii B.I., I.I., I.G. şi I.N. împotriva deciziei nr. 1930/R din 24 septembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7220/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7195/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
