ICCJ. Decizia nr. 7147/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7147/2012
Dosar nr. 1867/97/2008
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă precizată şi completată, înregistrată la tribunal la nr. 1867/97 din 14 aprilie 2008 contestatorii B.G. şi S.M.M. au solicitat anularea disp. emisă de către intimatul Primarul Municipiului Deva şi soluţionarea notificării transmise de către antecesoarea lor B.L.M. în sensul restituirii în natură sau prin echivalent a imobilului compus din teren intravilan + casă înscris în CF C1. Deva nr. T1., T2. expropriat de stat.
În motivarea acţiunii astfel precizate s-a arătat că faţă de cererea notificată de către antecesoarea lor, intimatul avea obligaţia de a se pronunţa prin decizie motivată în termen de 60 de zile.
Că, eludând acest termen imperativ, intimatul a emis decizia nr. 2117/2008, în cursul procesului, şi fără să facă vreo referire la posibilitatea restituirii în natură a imobilului notificat, a propus măsuri reparatorii în echivalentul acestuia, sub forma despăgubirilor.
Au arătat că din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză rezultă că pot fi restituite pe vechiul amplasament, 2 suprafeţe de teren,- respectiv, de 137 mp şi de 46 mp -, astfel că pentru diferenţa de teren şi pentru casa expropriată - care nu se pot restitui în natură sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii în echivalent, în condiţiile în care atribuirea de teren în zona de sud a localităţii Archia, este incertă.
S-a arătat că restituirea în natură a terenului identificat de expert presupune în prealabil, unele operaţiuni de carte funciară -respectiv parcelarea şi dezmembrarea nr. T3./x/b/2/4 înscris la A+123 în CF C2. Deva precum şi întabularea în CF a dreptului de proprietate a reclamantului.
S-au cerut cheltuieli de judecată.
În drept s-au invocat disp. Legii nr. 10/2001, respectiv principiile instituite de prev. de art. 11 din acest act normativ şi disp. Legii nr. 247/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 308/2009 Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestaţia precizată şi completată de către contestatorii B.G. şi S.M.M., împotriva dispoziţiei emisă de intimatul Primarul municipiului Deva şi în consecinţă:
A fost anulată dispoziţia atacată.
A fost obligat intimatul să emită o nouă dispoziţie de soluţionare a notificării - transmise cu nr. 226/2001 prin BEJ B.A. din Deva - prin care să constate calitatea ambilor contestatori de persoane îndreptăţite la măsurile reparatorii în echivalent, prin despăgubiri, în condiţiile Titlului VII a Legii 247/2005, modificată şi completată, pentru imobilul compus din casă şi teren, situat în Deva, str. M.K., înscris în CF C1. Deva, nr. T1., T2. expropriat prin Decretul nr. 167/1977, a cărui restituire, în natură, nu este posibilă.
S-a dispus restituirea în natură pe vechiul amplasament a suprafeţelor de teren identificate de expertul judiciar C.M. prin raportul de expertiză judiciară şi anexele la acesta - parte integrantă a hotărârii - respectiv, suprafaţa de 137 mp - înscrisă în CF C2. Deva la A+123 nr. T3./x/b/2/4 reprezentată grafic ca circumscrisă poligonului punctelor: 9,14,15,16,17,18,19,20,21,9 şi suprafaţa de 46 mp înscrisă în CF C2. Deva la A+123 cu nr. T3./x/b/2/4 reprezentat grafic ca circumscris poligonului punctelor 9, 24, 38, 39, 40, 41, 21.
S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al contestatorilor în cartea funciară cu privire la aceste suprafeţe de teren pe numerele topografice noi, propuse de expertul judiciar.
S-a respins în rest contestaţia precizată.
A fost obligat intimatul la plata sumei de 1200 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut şi motivat următoarele:
Prin dispoziţia nr. 2117/2008, intimatul Primarul municipiului Deva - în exerciţiul atribuţiunilor conferite de Legea nr. 10/2001-, a soluţionat notificarea transmisă cu nr. 226/2001, prin BEJ B.A. din Deva, prin care B.L.M. a solicitat în calitate de proprietar tabular şi moştenitor al proprietarului tabular, - respectiv, a tatălui său P.A. -, acordarea de reparaţiuni în echivalentul imobilului situat în Deva, înscris în CF nr. C1. Deva, nr. T1. şi T2. compus din casă şi teren intravilan intrat în proprietatea statului prin expropriere).
Prin dispoziţia respectivă intimatul a constatat calitatea contestatoarei S.M.M., de persoană îndreptăţită la reparaţiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 pentru imobilul situat în Deva, str. M.K., înscris în CF C1. Deva nr. T1., 115 compus din teren în suprafaţă de 939 mp şi construcţii în suprafaţă de 227,54 mp şi a propus măsuri reparatorii în echivalent, prin despăgubiri în condiţiile legii speciale cu menţiunea ca la calculul acestora să fie avute în vedere despăgubirile în sumă de 40.497 RON, achitate proprietarilor la momentul exproprierii.
Aşadar, sub aspectul calităţii contestatoarei de persoană îndreptăţită la reparaţiunile reglementate de Legea nr. 10/2001 în calitate de moştenitoare a autorului notificării, ca şi în ce priveşte situaţia imobilului notificat de a intra în categoria celor preluate abuziv de stat în perioada regimului său comunist, cauza nu impune lămuriri.
În calitate de moştenitori ai autorului notificării-ambii contestatori - B.G. (soţ supravieţuitor) şi S.M.M. (fiică) - au vocaţie la aceste reparaţiuni, iar procura specială nu poate echivala cu act de transmitere a acestei vocaţii de la tată la fiică.
Prin Legea nr. 10/2001 legiuitorul a impus ca regulă reparatorie, de principiu, restituirea în natură a imobilelor preluate de stat în perioada regimului său comunist, reglementând diferenţiat prin art. 10-11, situaţia celor expropriate.
Pentru elucidarea deplină a circumstanţelor cauzei, precum şi în ce priveşte respectarea acestui principiu, instanţa a ordonat, la cererea contestatorilor, o expertiză topografică, ce s-a executat de către expertul judiciar C.M.
Prin expertiza efectuată, acesta a identificat imobilul expropriat, stabilind posibilitatea restituirii parţiale a terenului, pe vechiul amplasament, respectiv suprafaţa de 137 mp - înscrisă în CF C2. Deva la A+123 nr. T3./x/b/2/4 - reprezentată grafic ca circumscrisă poligonului punctelor: 9,14,15,16,17,18,19,20,21,9 -precum şi suprafaţa de 46 mp înscris în CF C2. Deva la A+123 cu nr. T3./x/b/2/4 reprezentat grafic ca circumscris poligonului punctelor 24,9,21,41,40,39,38,24.
Aşadar în raport cu principiul enunţat, aceste suprafeţe de teren se vor restitui contestatorilor ca persoane îndreptăţite în condiţiile art. 3-4 din Legea nr. 10/2001.
Cum terenul este concesionat unei societăţi comerciale, modul de soluţionare a situaţiei este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 10/2001 în sensul substituirii contestatorilor concesionarului de teren.
În fine, văzând că reclamanţii în cauză nu au mai susţinut cererea sub aspectul restituirii în echivalent, prin compensaţie, a imobilului notificat, cu altă suprafaţă de teren pe un alt amplasament, nu s-a mai analizat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Primarul Municipiului Deva a arătat, în esenţă, că instanţa de fond nu a lămurit posibilitatea restituirii în natură a celor două parcele identificate în raportul de expertiză, de 137 mp şi 46 mp.
Primarul Municipiului Deva a mai susţinut că nejustificat instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata onorariului de expertiză la valoarea sa integrală, în condiţiile în care contestatorul nu şi-a mai susţinut capătul de cerere subsidiar, vizând restituirea prin echivalent în compensare cu un alt teren.
Or, prin raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni s-au impus din partea expertului verificări şi pentru soluţionarea acestui capăt de cerere.
În expunerea de motive, reclamanta S.M.M. a arătat că solicită admiterea în totalitate a contestaţiei, astfel cum a fost precizată. Astfel, pentru cele două suprafeţe de teren identificate de expert că se pot restitui în natură, se impune efectuarea de operaţiuni de carte funciară, respectiv parcelări şi dezmembrarea în 3 corpuri funciare noi, cu consecinţa admiterii petitelor 2, 3 şi 4 din precizarea contestaţiei.
Reclamanta a mai criticat hotărârea atacată sub aspectul cheltuielilor de judecată, susţinând că a solicitat 2000 RON onorariu de avocat, 700 RON cheltuieli de deplasare şi onorariul expertului pentru raportul de expertiză, iar instanţa a admis parţial aceste cheltuieli şi anume 1200 RON.
La dosar s-a depus chitanţă pentru onorariu apărător, iar în privinţa cheltuielilor de deplasare, există la dosarul cauzei încheierile de şedinţă din care rezultă prezenţa sa la termenele de judecată.
Prin decizia civilă nr. 117 din 28 aprilie 2011 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelurile declarate de pârâtul Primarul Municipiului Deva şi de reclamanta S.M.M. în nume propriu şi în calitate de moştenitoare a defunctului B.G. împotriva sentinţei civile nr. 308/2009 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosar nr. 1867/97/2008 pe care a schimbat-o în parte şi în consecinţă a respins cererea de restituire în natură a suprafeţelor de 137 m.p. şi 46 m.p. înscrise în CF nr. C2. Deva sub nr. T3./x/b/2/4, cererea de întabulare în CF asupra acestor suprafeţe cât şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată de 1200 RON reprezentând onorariu de expert, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2000 RON cheltuieli de judecată la fond, a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a compensat cheltuielile de judecată efectuate în apel.
Curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin completările la raportul de expertiză efectuate în apel, cu privire la suprafaţa de 137 mp dispusă a se restitui în natură de către prima instanţă, expertul evidenţiază că este afectată de o conductă subterană de alimentare cu gaz - punctele C-B pe sub nr. T3./x/b/2/4/l.
De asemenea, potrivit aceloraşi completări la raportul de expertiză şi planşelor foto depuse la dosar rezultă că suprafaţa de teren evidenţiată se află în perimetrul construit, format din blocuri de locuinţe, având categoria de zonă verde.
Pe suprafaţa de 137 mp se află amplasat un chioşc, iar suprafaţa de 47 mp este betonată.
Prin urmare, terenul dispus de prima instanţă a fi restituit în natură nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001.
Întrucât suprafaţa de teren a fost expropriată de Statul Român prin Decretul Prezidenţial nr. 164/1977 în scopul construirii a 1221 apartamente în municipiul Deva şi a unei străzi din categoria a I -a, iar scopul exproprierii s-a realizat, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit acestor texte legale, sunt exceptate de la restituirea în natură nu numai terenurile ocupate integral de construcţii, cât şi terenurile afectate de servituti legale şi alte amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane sau rurale, precum şi cele ocupate funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea.
Cum suprafaţa de 137 mp este afectată unor amenajări de utilitate publică, fiind traversată subteran de conducta de gaz - şi poziţionarea suprafeţei de 47 mp - în continuarea unor clădiri -blocuri de locuinţe, făcând parte integrantă din ansamblurile de locuinţe - în vederea realizării cărora a fost expropriată, restituirea în natură nu este posibilă.
Mai mult, suprafeţele de teren au o întindere redusă, neputând avea o destinaţie economică independentă.
Măsura restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv are drept scop reparaţia abuzurilor statului comunist. Această reparaţie trebuie să fie efectivă şi reală, ceea ce presupune ca suprafeţele restituite să fie apte şi proprie scopului urmărit.
Tocmai de aceea, în dispoziţiile alineatului 3 şi 4 ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, legiuitorul a statuat ca o condiţie a restituirii în natură, ca această măsură să privească numai suprafeţele de teren libere.
Ca urmare, aceste suprafeţe nu pot fi considerate teren liber, apte de a fi restituit în natură, astfel că, reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, sens în care hotărârea instanţei de fond se impune a fi reformată.
Critica pârâtului privitoare la suportarea cheltuielilor de judecată este fondată faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. şi obiectivele expertizei.
Cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 1200 RON se impune a fi respinsă întrucât s-a renunţat la capătul subsidiar de acordare a terenului în compensare, or verificările expertului au avut ca obiect acest aspect.
Criticile formulate de către apelanta reclamantă referitoare la capetele 2 - 4 de cerere sunt nefondate şi fără obiect atât timp cât suprafeţele de teren nu sunt libere în sensul Legii nr. 10/2001 şi nu pot fi restituite în natură.
Însă e fondată în parte critica referitoare la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu apărător de 2000 RON.
La dosarul instanţei de fond înaintea încheierii de amânare a pronunţării este depusă şi cusută chitanţă nr. 46/2008 ce face dovada cheltuielilor reprezentând onorariu apărător în cuantum de 2000 RON.
Suma de 700 RON reprezentând cheltuielile de deplasare nu poate fi acordată întrucât la dosar nu s-a făcut dovada efectuării acestor cheltuieli, iar prezenţa la instanţă nu face această dovadă în sensul art. 1169 C. civ., contrar susţinerilor apelantei.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.M.M., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a invocat că în mod greşit instanţa a reţinut că suprafeţele de teren pentru care s-a solicitat restituirea în natură nu ar fi terenuri libere, în sensul legii, motivat de faptul că sunt afectate de utilităţi publice, au dimensiuni reduse şi că scopul exproprierii a fost realizat; în cauză nu s-au administrat probe pentru a stabili pe deplin modul de afectare al terenului de utilităţi publice, existenţa conductelor de apă şi gaz fiind incertă în ce priveşte amplasamentul.
Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pentru a fi incident acest motiv de recurs se cere ca prin hotărârea recurată să se fi produs încălcarea expresă şi reală a legii, anume soluţia pronunţată să nu fie cu putinţă, în raport de fapte, astfel cum acestea au fost stabilite de judecătorii fondului.
În analiza acestui motiv, instanţa de recurs nu poate verifica dacă instanţele de fond au făcut o apreciere eronată a probatoriului, adică dacă s-a comis o gravă greşeală de fapt, ştiut fiind că o astfel de verificare era permisă prin dispoziţiile art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care însă au fost abrogate prin O.U.G. nr. 138/2000.
Criteriile de stabilire a măsurilor reparatorii pentru imobilele expropriate sunt legale, în sensul că ele sunt prevăzute de art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi numai nerespectarea acestora pune în discuţie o problemă de încălcarea legii.
Astfel potrivit art. 11, imobilele expropriate pot fi restituite în natură dacă nu au fost înstrăinate, cu respectarea dispoziţiilor legale; nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea; lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul iar acesta nu este afectat de servituti legale şi alte amenajări publice; lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcţional întregul teren afectat.
Or, dacă nerespectarea criteriilor prevăzute în dispoziţiile legale menţionate, poate face obiectul unor critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aprecierea judecătorilor privind imposibilitatea restituirii în natură, stabilită în concordanţă cu criteriile legale, constituie o problemă de temeinicie a hotărârii care, pentru considerentele de drept mai sus arătate, scapă controlului instanţei de recurs.
În speţă, sub motivul încălcării dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, se constată că reclamanta solicită, în principal, o reevaluare a probatoriului administrat cu consecinţa reţinerii că suprafeţele de teren solicitate a fi restituite în natură sunt terenuri „libere", în sensul că nu sunt afectate de utilităţi publice, şi că nu s-a realizat scopul exproprierii, ceea ce nu este permis instanţei de recurs.
Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.M.M. împotriva deciziei nr. 117 din 28 aprilie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7189/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7168/2012. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
