ICCJ. Decizia nr. 72/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 72/2012
Dosar nr.1674/104/2010
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1674/104/2010 pe rolul Tribunalului Olt, SC B.S. SRL a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 504 din 4 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosar nr. 10272/311/2009, arătând că Decizia pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale, întrucât secţia civilă nu era competentă material să soluţioneze cauza care ar fi revenit, conform art. 2 alin. (l) lit. d). C. proc. civ., secţiei comerciale şi de contencios administrativ a tribunalului, iar respingerea recursului este eronată, actele de executare contestate neavând nicio bază legală.
Prin precizarea din 1 iunie 2010, contestatoarea a solicitat trimiterea dosarului la secţia comercială şi de contencios administrativ, invocând competenţa materială a acesteia, precizări reiterate şi la data de 16 iunie 2010, precum şi la data de 23 august 2010.
Prin Decizia civilă nr. 818 din 30 august 2010, Tribunalul Olt a respins contestaţia în anulare, reţinând că, în speţă, motivarea recursului a privit două aspecte,respectiv, excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Slatina, susţinându-se că litigiul era unul administrativ fiscal, aşa încât competenţa revenea tribunalului în primă instanţă şi nu unul civil, iar pe fond s-a susţinut că somaţia şi titlul executoriu sunt nelegale şi netemeinice, Decizia pronunţată de instanţa de recurs motivând in extenso argumentele pentru care nu au fost reţinute criticile formulate de recurentă, situaţie fată de care nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Tribunalul a mai reţinut că, deşi din motivare rezultă că ar fi vizate şi dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privind pronunţarea unei hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, acest motiv a fost invocat prin cererea de recurs, fiind respins cu o motivare amplă şi corectă, astfel încât nu mai poate face obiectul prezentei contestaţii în anulare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC B.S. SRL considerând-o ca fiind nelegală.
Prin Decizia civilă nr. 1199 din 8 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibil, recursul contestatoarei, reţinând că hotărârea recurată are caracter irevocabil, astfel încât nu este susceptibilă de a face obiectul unei asemenea căi de atac.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatoarea SC B.S. SRL, arătând că în mod greşit s-a apreciat ca inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 818 din 30 august 2010 a Tribunalului Olt, întrucât, în realitate, calea de atac declarată împotriva acestei hotărâri a fost aceea a contestaţiei în anulare, iar greşeala de calificare juridică aparţinând contestatoarei trebuia remediată de către instanţa de judecată, singura răspunzătoare de calitatea actului de justiţie.
Recurenta-contestatoare a reiterat susţinerile privind competenţa materială a Tribunalului Olt, în dosarul nr. 10272/311/2009, având ca obiect contestaţie la executare, în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 504 din 04 mai 2010, iar pe fond a arătat că nu îi revenea obligaţia de a plăti impozit pe profit conform art. 13 din Legea nr. 571/2003.
Recursul este inadmisibil, pentru următoarele argumente:
Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti şi, în final, remedierea erorilor săvârşite, constituind astfel pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale.
Rezultă că împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.
Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă şi nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept.
Potrivit art. 299 alin. (l) C. proc. civ., „hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicţionale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".
Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date tară drept de apel, cele date în apel, precum şi hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, în condiţiile prevăzute de lege.
Faţă de aceste dispoziţii, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanţe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.
O asemenea concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.
În speţă, Decizia civilă nr. l 199 din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, împotriva căreia recurenta-contestatoare a declarat prezenta cale de atac, reprezintă o decizie prin care s-a soluţionat recursul formulat împotriva deciziei nr. 818 din 30 august 2010 a Tribunalului Olt pronunţată în dosarul nr. l674/104/2010.
Potrivit considerentelor anterior expuse, hotărârea de soluţionare a recursului este irevocabilă, iar recursul declarat împotriva ei este inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC B.S. SRL împotriva deciziei nr. l 199 din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 76/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 73/2012. Civil → |
|---|
