ICCJ. Decizia nr. 7229/2012. Civil. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7229/2012
Dosar nr. 3979/301/2009
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă de instanţă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3, la data de 19 martie 2009, sub nr. 3979/301/2009, reclamanta Parohia S.G.V. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.A., M.C.I. şi M.L., ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. X1., a imobilului - bloc situat în Bucureşti, bd. C.C., sector 3, cu cheltuieli de judecată.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 1420 pct. 3 şi art. 1424 C. civ. şi art. 24 lit. b) din Legea nr. 114/1996 - legea locuinţei.
Pârâţii au formult întâmpinare, la data de 08 aprilie 2009 prin care au solicitat respingerea acţiunii ca netemeinică, nula şi inadmisibilă, fiind introdusă de o persoană tară calitate procesuală activă.
Prin sentinţa civilă nr. 6702 din 03 iunie 2009, Judecătoria Sectorului 3 a admis acţiunea formulată de reclamanta Parohia S.G.V. şi a dispus evacuarea paraţilor M.A., M.C.I. şi M.L. din imobilul situat în Bucureşti, B-dul C.C., sector 3.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii M.A., M.C.I. şi M.L.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 22 martie 2010, tribunalul a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1410 - 1453 C. civ. şi art. 24 din Legea nr. 114/1996 formulată de apelantul M.A., reţinând că acesta nu a indicat niciun argument în privinţa motivelor de neconstituţionalitate.
Totodată, instanţa de apel a dispus amendarea apelantului M.A. în temeiul art. 1081 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin decizia civilă nr. 815 A din 28 iunie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de apelanţii M.A., M.C.I. şi M.L. împotriva sentinţei civile nr. 6702 din 03 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 3.
În termen legal, atât împotriva acestei decizii cât şi a încheierii din 22 martie 2010 au declarat recurs pârâţii M.A., M.C.I. şi M.L.
La termenul din 30 noiembrie 2012, recurentul pârât M.A. a formulat cerere de recuzare a completului de judecată, termen la care, apărătorul intimatei reclamante Parohia S.G.V. a solicitat respingerea cererii precum şi ca instanţa să dispună amendarea petentului pentru exercitarea cu rea credinţă a cererii de recuzare.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu de la 30 noiembrie 2012, s-a respins, ca nefondată, cererea de recuzare a Completului 2, compusă din doamnele judecător D.M., G.D. şi A.R.
Totodată, instanţa a respins cererea de amendare a petentului M.A., ca nefondată.
Prin decizia civilă nr 82 R din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, recursurile formulate de recurenţii-pârâţi M.A., M.C.I. şi M.L., împotriva deciziei civile nr. 815A/28 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. 3979/301/2009 şi a cererii de recurs formulată de recurentul-pârât M.A. împotriva încheierii din data de 22 martie 2010, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Parohia S.G.V. A fost obligat recurentul pârât M.A. la 2000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă, hotărârea fiind irevocabilă.
împotriva acestei din urmă decizii au formulat recurs pârâţii M.A., M.C.I. şi M.L. înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie la data de 04 august 2011.
Separat, pârâtul M.A., a formulat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
La data de 26 noiembrie 2012, instanţa a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursurilor, faţă de caracterul irevocabil al deciziei şi încheierii atacate şi de dispoziţiile art 299 C. proc. civ.
Înalta Curte constată că recursurile deduse judecăţii nu sunt admisibile, urmând a fi respinse ca atare în considerarea argumentelor ce succed,
l. Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 82 R din 1 februarie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.
Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Una dintre regulile comune referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. În procedură, dreptul de a exercita o cale de atac este, în principiu, unic şi se epuizează o dată cu declararea acesteia. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac.
Art. 299 din C. proc. civ. stabileşte ce categorie de hotărâri judecătoreşti sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile sus-menţionate, neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţate de instanţa de recurs.
În speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva deciziei nr. 82 R din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dată în recurs, aceasta fiind irevocabilă, în sensul dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
Prin urmare, hotărârea pronunţată de curtea de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea „recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.
Astfel, recurentul nu s-a conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept.
2. Inadmisibil este şi recursul declarat de pârâtul M.A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată precum şi cererea de amendare a petentului M.A., întrucât respectiva încheiere s-a pronunţat în cadrul soluţionării unui recurs, având acelaşi caracter irevocabil.
În consecinţă, hotărârea şi încheierea supuse recursului, fiind irevocabile, nu sunt susceptibile de reformare pe calea recursului şi, faţă de considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 alin (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca inadmisibile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii M.A., M.C.I. şi M.L. împotriva deciziei nr. 82 R din 1 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de către pârâtul M.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7186/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7226/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
