ICCJ. Decizia nr. 7258/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7258/2012
Dosar nr. 11865/63/2011
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 408 din 24 octombrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 11865/63/2011, Tribunalul Dolj a respins excepţia tardivităţii invocată de intimată ca neîntemeiată, a respins cererea de revizuire formulată de către revizuentul Primarul Mun. Craiova împotriva sentinţei civile nr. 230 din 08 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1203/63/2006, în contradictoriu cu intimata H.M., ca inadmisibilă.
În motivarea sentinţei s-au reţinut următoarele.
Prin sentinţa civilă nr. 230 din 08 septembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1203763/2006, rămasă definitivă şi irevocabilă, a fost admisă contestaţia formulată de reclamanta H.M. în contradictoriu cu pârâţii Primăria Mun. Craiova şi Primarul Mun. Craiova.
Au fost anulate dispoziţiile nr. D1. din 16 iunie 2006 şi nr. D2. din 28 iunie 2006 emise de Primarul Mun. Craiova," dispunându-se restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 212 mp, situat în Craiova, str. R.M.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ. „Revizuirea unei hotărâri definitive (...) se poate cere: dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor(...)."
Pentru a opera acest caz de revizuire trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, pentru chiar admisibilitatea căii de atac, respectiv: să se invoce un înscris, înscrisul să fie doveditor, înscrisul descoperit după darea hotărârii să fie un înscris nou şi determinant, înscrisul să fi existat la data pronunţării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot servi drept temei revizuirii.
În sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat ca act nou, pentru revizuirea hotărârii, numai un înscris care a existat la data când s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere şi pe care partea nu l-a putut prezenta instanţei pentru că a fi reţinut de partea adversă ori dintr-o împrejurare de forţă majoră.
Raportând aceste dispoziţii legale la speţa de faţă, Tribunalul a constatat că, înscrisurile invocate de revizuient nu întrunesc cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., pentru a duce la retractarea hotărârii, nefiind îndeplinit criteriul referitor la să fi fost reţinut de partea adversă sau nu să nu fi putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa revizuentului, deoarece simplul fapt că s-au descoperit, în urma unei audienţe a numiţilor B.D.L. şi D.M.M., anumite înscrisuri care au legătură cu terenul ce a făcut obiectul cauzei în care s-a pronunţat hotărârea atacată, nu este de natură să justifice admiterea cererii de revizuire.
Mai mult, terenul proprietatea numiţilor B.D.L. şi D.M.M. a fost intabulat în cartea funciară prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 emisă de Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Dolj, astfel încât printr-o minimă şi normală diligentă înscrisul constând în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1. putea fi procurat înainte sau în timpul judecăţii.
În consecinţă, Tribunalul a apreciazat că înscrisurile invocate nu sunt susceptibile să justifice admiterea cererii de revizuire, pentru a se reţine o altă situaţie de fapt decât cea stabilită iniţial prin hotărârea ce se atacă pe această cale, deoarece s-ar nesocoti puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate.
Pentru aceste considerente legale Tribunalul constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţa au declarat apel revizuentul Municipiul Craiova prin Primar şi titularii cererii de intervenţie în interes propriu B.D.L., D.M.M. (fostă B.), criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 10 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au fost respinse apelurile ca nefondate.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Apelul formulat de Primarul Municipiului Craiova ca reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale este nefondat.
În esenţă, criticile apelantului vizează modul în care instanţa de fond a soluţionat excepţia de inadmisibilitate a cererii de revizuire prin prisma condiţiilor care trebuie să fi îndeplinite de actele noi invocate ca temei al cererii de revizuire.
Instanţa de fond a reţinut corect faptul că înscrisurile prezentate nu întrunesc cerinţa prevăzută de art. 322 pct. 5 teza I, respectiv să fi fost reţinute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi prezentate dintr-un motiv mai presus de voinţa părţii.
Dreptul de proprietate rezultând din contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP L.R. a fost întabulat prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 a Biroului de carte funciară Craiova. Printr-o minimă diligentă, revizuentul putea şi avea dreptul şi obligaţia de a obţine informaţii cu privire la situaţia juridică a terenului care făcea obiectul judecăţii, putând obţine informaţii şi apoi prezenta în cadrul procesului contractul de vânzare cumpărare care a servit drept titlu pentru întabulare. Celelalte înscrisuri, respectiv testamentele autentificate sub nr. T1. şi nr. T2. şi certificatul de moştenitor fac dovada transmiterii proprietăţii prin moştenire, neconstituind prin ele însele un titlu de proprietate care să reprezinte un înscris determinant în cauză.
De aceea, Curtea apreciază criticile referitoare la admisibilitatea cererii de revizuire ca fiind nefondate. în temeiul art. 137 din C. proc. civ., criticile apelantului care vizează fondul cauzei, respectiv existenţa dreptului de proprietate nu pot face obiectul analizei, câtă vreme se constată că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 322 pct. 5 din C. proc. civ., cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
În ceea ce priveşte apelul formulat de B.D.L. şi D.M.M., titulari ai cererii de intervenţie principale formulate la data de 26 aprilie 2011, Curtea îl apreciază ca nefondat.
Prin încheierea din data de 26 septembrie 2011, instanţa de fond a respins cererea de intervenţie. Apelul formulat de apelanţii B.D.L. şi D.M.M. vizează pe de o parte aspecte procedurale privind neindicarea în cuprinsul încheierii a căii de atac, iar pe de altă parte aspecte privind admisibilitatea intervenţiei principale în căile extraordinare de atac.
În ceea ce priveşte primul aspect este adevărat că în cuprinsul încheierii nu a fost precizată calea de atac la îndemâna titularilor cererii de intervenţie, însă dreptul la exercitarea căii de atac rezultă din lege, şi anume art. 52 din C. proc. civ.
Neprevederea în cuprinsul încheierii sau hotărârii a căii de atac la care titularii cererii de intervenţie erau îndreptăţiţi nu poate constitui un motiv temeinic de apel, cu atât mai mult cu cât aceştia au exercitat calea de atac în termenul prevăzut de lege, fiind în măsură să îşi susţină criticile.
În ceea ce priveşte admisibilitatea cererii de intervenţie principale în calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea apreciază că instanţa de fond a interpretat corect dispoziţiile art. 50 din C. proc. civ.
Este inadmisibilă cererea de intervenţie în cadrul revizuirii. Fiind o cale extraordinară în cadrul căreia se cercetează existenţa unor aspecte pe care legiuitorul le-a considerat ca fiind de natură să conducă la retractarea hotărârii atacate, este evident că aceasta poate fi analizată numai în cadrul procesual iniţial, respectiv în prezenţa părţilor între care s-a purtat judecata şi numai cu privire la ceea ce a format obiectul judecăţii. Susţinerea apelanţilor că textul art. 52 alin. (2) l-ar îndreptăţi la formularea cererii de intervenţie întrucât se referă şi la prima instanţă învestită cu revizuirea este nefondată. Textul art. 52 alin. (2) din C. proc. civ. se referă prin ipoteză la prima instanţă învestită cu soluţionare fondului unei cauze, nu la instanţa învestită cu o cerere de revizuire.
Împotriva deciziei nr, 10 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, au declarat recurs Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova şi Municipiul Craiova, prin primar.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele.
Deşi instanţa de apel reţine prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. respinge apelul Municipiului Craiova prin primar pe considerentul că revizuentul printr-o minimă diligentă, avea dreptul şi obligaţia să verifice regimul juridic al terenului ce face obiectul acelui contract de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP R., intabulat prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 a Biroului de carte funciară Craiova.
Imobilul ce a aparţinut autorilor H.M. a figurat la adresa R.M., (fostă A.L.) conform buletinului clădirii întocmit cu ocazia recensământului din anul 1948.
Imobilul ai cărui proprietari actuali sunt B.D.L. şi D.M.M. a figurat ia adresa S., (care corespundea în R.M.) conform buletinului clădirii întocmit în anul 1948 şi a testamentului autentificat prin procesul verbal nr. V2. din 31 octombrie 1960, ulterior la adresa R.M., (ce corespunde în str. SI., nr. conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V3. din 18 iunie 1968 şi a certificatului de moştenitor nr. M1.).
Din coroborarea vecinătăţilor celor două imobile mai sus menţionate rezultă imobilul deţinut în prezent de B.D.L. şi D.M.M. se învecina la vest cu imobilul ce a aparţinut autorilor d-nei H.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub V4. imobilul teren deţinut de B.D.L. şi D.M.M. se învecinează la răsărit (E) cu peretele proprietăţii din str, R.M. (delimitare ce se menţine din anul 1977 conform releveului imobilului întocmit în anul 1977 cu ocazia demolării construcţiei), la apus (V) cu str. F.B., la miazăzi (S) cu str. T.D.-fostă SI. şi la miazănoapte (N) cu str. R.M.
Mai mult, imobilul teren restituit d-nei H.M. prin sentinţa civilă nr. 230/2008 pronunţată de Tribunalul Dolj, situat în Craiova, str. R.M., are următorii vecini: la N-str. R.M., la S-str. T.D., la E-imobil proprietate privată şi la V-str. F.B., iar restituirea în natură s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, sentinţa civilă nr. 230/2008.
Nu i se poate imputa Primăriei Municipiului Craiova sau Primarului Municipiului Craiova, intimaţi in dosarul în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 230/2008, lipsa de diligentă cu privire la situaţia juridică a terenului care face obiectul judecăţii, fiind administrată proba cu înscrisurile enumerate care au condus la concluzia că nu este identitate de imobile.
Înscrisurile doveditoare, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. V1., testamentul autentificat sub nr. T1., testamentul autentificat sub nr. T2. şi certificatul de moştenitor nr. M1./1969, aparţin unor persoane fizice care au transferat proprietatea prin convenţie autentificată de notarul public, în care revizuentul ori intimata H.M. nu au fost părţi şi nu au cunoscut aceste înscrisuri care nu au fost înfăţişate niciodată, aflându-se de ele în momentul în care H.M. a încercat să pună în executare dispoziţia primarului prin care se lua act de o hotărâre judecătorească şi se restituia în natură un teren în suprafaţă 212 mp, moment din care s-a aflat despre suprapunerea de teren.
Ulterior, prin audienţa înregistrată la Primăria Municipiului Craiova sub nr. 79 din 17 februarie 2011, petenţii B.D.L. şi D.M.M. au sesizat autoritatea locală prezentând înscrisuri (care nu au putut fi înfăţişate) doveditoare ale dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 99,14 mp situat în prezent în str. R.M., nr. 4 şi care ar fi dus 1 a pronunţarea unei alte soluţii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 din C. proc. civ.
Înalta Curte a pus în dicuţie admisibilitatea recursului declarat de Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova raportat la faptul că aceste părţi nu au declarat apel.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat fondată excepţia inadmisibilităţii recursurilor declarate de Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova şi nefondat recursul declarat de Municipiului Craiova pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova Curtea a constatat-o fondată raportat la faptul că aceste părţi nu au declarat apel, neputându-se exercita o cale de atac omisso medio.
În consecinţă recursurile declarate de către aceste părţi vor fi respinse ca inadmisibile.
Referitor la recursul declarat Municipiul Craiova, Înalta Curte a reţinut că, deşi în finalul motivelor de recurs recurentul a indicat ca temei de drept şi art. 304 alin. (1) pct. 7 (modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), în cadrul motivării în fapt a recursului recurentul nu a invocat vreun motiv care să poată fi încadrat în acest text de lege.
Ca atare, Înalta Curte nu se poate considera legal sesizată cu vreo critică a deciziei atacate sub acest aspect.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. conform motivelor de recurs se pune problema greşitei interpretări şi aplicări a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de către instanţa de apel, şi anume a celor referitoare la cerinţa ca înscrisul invocat în susţinerea cererii de revizuire să nu fi putut fi înfăţişat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Referitor la această cerinţă, în doctrină şi jurisprudenţă, s-a reţinut că nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reţinute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut fi produse din cauza forţei majore (împrejurare de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică partea să acţioneze, în mod efectiv şi fără nicio culpă din partea celui obligat).
În speţă, recurentul revizuent invocă drept înscrisuri noi acte de propietate (contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP L.R.) şi testamente şi certificate de moştenitor, privind un alt imobil alăturat celui care a făcut obiectul litigiului din care ar rezulta că imobilul în litigiu a fost greşit identificat.
În ceea ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea nr. V1. a BNP L.R. în mod legal a reţinut instanţa de apel că, fiind intabulat prin încheierea nr. 6172 din 15 august 2000 a Biroului de carte funciară Craiova, printr-o minimă diligentă, revizuentul avea posibilitatea de a obţine informaţii cu privire la situaţia juridică a terenului şi de a prezenta în cadrul procesului acest contract care a servit drept titlu pentru întabulare.
Astfel, nu se poate reţine existenţa unei împrejurări mai presus de voinţa părţii de a obţine acest act în timpul procesului finalizat prin sentinţa atacată prin prezenta cerere de revizuire.
Referitor la celelalte înscrisuri, testamentele autentificate sub nr. T1. şi nr. T2. şi certificatul de moştenitor, instanţa de apel a reţinut în mod legal că nu sunt înscrisuri determinante, în sensul că dacă ar fi fost cunoscute de către instanţă cu ocazia judecării pricinii soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată, având în vedere că aceste înscrisuri nu fac dovada proprietăţii ci doar a calităţii de succesor şi a cotelor părţi cuvenite acestora din masa succesorală.
Or, atâta timp cât nu este îndeplinită una din cerinţele cumulative ale înscrisului nou soluţia este aceeaşi şi anume respingerea cererii de revizuire, fiind inutilă analizarea, cu privire la aceste înscrisuri, dacă este îndeplinită condiţia imposibilităţii înfăţişării acestora dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Craiova, prin primar.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. Înalta Curte va obliga recurenţii la plata către intimata-reclamantă H.M. a sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. CH1.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de Primarul Municipiului Craiova şi Primăria Municipiului Craiova, prin primar împotriva deciziei nr. 10 din 20 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Craiova, prin primar împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii la plata sumei de 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă H.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7260/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 7270/2012. Civil. Uzucapiune. Revizuire -... → |
|---|
