ICCJ. Decizia nr. 7257/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7257/2012
Dosar nr. 6846/1/2011
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1718 din 28 octombrie 2010, Tribunalul Mureş a admis în parte contestaţia formulată de contestatorul V.G. şi continuată de moştenitoarea S.M., în contradictoriu cu pârâţii Primăria Municipiului Târgu Mureş şi Prefectura Judeţului Mureş şi a dispus anularea dispoziţiei nr. D1. din 8 decembrie 2005 emisă de Primăria Municipiului Târgu Mureş şi restituirea în natură către contestator a imobilului corp de clădire A, compus din: parter 3 spaţii comerciale şi casa scării pentru apartamentul de la etaj şi etaj: apartament cu 2 camere şi dependinţe cu terenul aferent, situat în Târgu Mureş, Piaţa T., înscris în CF nr. C1. Târgu Mureş, sub nr. T1., T2. Târgu Mureş, transcris în CF C2. Târgu Mureş, astfel cum a fost identificat prin rapoartele de expertiză topografică şi în construcţii efectuate în cauză.
S-a dispus acordarea de despăgubiri pentru corpul B - construcţii şi teren identificate potrivit rapoartelor de expertiză topografică şi în construcţii, imobil situat în Târgu Mureş, Piaţa T., judeţul Mureş, înscris în CF nr. C1. Târgu Mureş, sub nr. T1., T2. Târgu Mureş, transcris din CF C2., Târgu Mureş.
S-a dispus înaintarea dosarului, în ceea ce priveşte despăgubirile către Comisia Centrală pentru Acordarea Despăgubirilor.
S-a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenientul B.P., în interesul pârâtei Primăria Municipiului Târgu Mureş.
A fost obligată pârâta Primăria Municipiului Târgu Mureş la plata către contestator a sumei de 3037 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin notificarea înregistrată sub nr. 625/2001 la B.E.J. O.T.T., V.G. a solicitat restituirea imobilului situat în Târgu Mureş, Piaţa TR., descris ca fiind compus din: clădire cu etaj, la parter prăvălie şi la etaj 2 - 3 apartamente, fostă proprietate a defunctului V.A., şi, în subsidiar, despăgubiri.
Urmare a celor solicitate prin adresa nr. A1. din 26 octombrie 2002 a Primăriei Municipiului Târgu Mureş, contestatorul a depus cartea funciară în care imobilul revendicat apare înscris sub nr. T3./2, T4./1, T4./2, extras din Registrul Evidenţei Populaţiei şi declaraţie privitoare la faptul că nu a primit despăgubiri pentru imobil.
Prin dispoziţia nr. D1. din 8 februarie 2005 a Primarului Municipiului Târgu Mureş s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, cu motivarea că acesta nu mai există, pe amplasamentul său fiind edificat un bloc. De asemenea, s-a reţinut că notificatorul nu a dovedit calitatea de persoană îndreptăţită.
Prin precizarea contestaţiei înregistrate la Tribunalul Mureş, contestatorul a arătat că revendică imobilul situat în Târgu Mureş, Piaţa T., înscris în CF nr. C2. Târgu Mureş, nr. T1., T2., transcris apoi în CF nr. C1. Târgu Mureş.
S-a constatat că, potrivit adresei emise de Arhitectul şef al Primăriei Municipiului Târgu Mureş, renumerotarea administrativă a imobilelor din Piaţa T. (fostă Piaţa S.) s-a efectuat în anul 1948, anterior naţionalizării, iar potrivit contractului de vânzare - cumpărare depus la dosar, contestatorul a înţeles să vândă imobilul situat în Piaţa S. nr. 18. Prin urmare, s-a concluzionat că nu există nicio confuzie cu privire la identificarea imobilului, cu ocazia rejudecării instanţa fiind ţinută de dispoziţiile deciziei nr. 50 din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a considerat că dispoziţia contestată în cauză vizează imobilul de la adresa menţionată în precizarea de acţiune.
În ceea ce priveşte imobilul înscris în CF nr. C1. Târgu Mureş, sub nr. T1.,T2., transcris din CF nr. C2., Târgu Mureş, instanţa a reţinut că înscrierea dreptului de proprietate în favoarea Statului Român s-a făcut, în temeiul Decretului nr. 92/1950, prin preluare de la S.I., deşi în opisul alfabetic al proprietarilor de CF, la poziţia C2. figurează V.G., iar în registrul chiriaşilor se consemnează faptul că în anul 1952, chiriaşii plăteau chirie lui V.G.
Prin urmare, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, imobilul fiind preluat abuziv.
În ceea ce priveşte calitatea contestatorului de persoană îndreptăţită, instanţa a reţinut că imobilul a fost preluat de Statul Român de la V.G., moştenitor al lui V.A., fiind astfel întrunite prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001. S-a avut în vedere şi efectul substanţial al hotărârilor judecătoreşti prin care s-a respins cererea de restituire a imobilului formulată de S.O., S.I., S.M. şi S.M.
Cu privire la imobilul ce face obiectul litigiului, faţă de concluziile expertizei construcţii efectuate în cauză, s-a reţinut că, după data naţionalizării, acesta a fost parţial demolat, la momentul formulării notificării existând doar o parte din corpul de clădire A, compus din: parter cu 3 spaţii comerciale şi casa scării pentru apartamentul de la etaj şi etaj - apartament cu 2 camere şi dependinţe.
Referitor la acest corp de clădire, s-a constatat că cele trei spaţii comerciale sunt ocupate în baza unor contracte de închiriere (nr. I1. din 7 august 2009, încheiat între SC L. SA şi SC I.I.E. SRL şi nr. I2. din 20 februarie 2010 încheiat între SC L. SA şi intervenientul B.P.) şi respectiv spaţiul II dat în administrarea Regiei Loteria Naţională, astfel că nu există impedimente la restituirea în natură, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001.
Apartamentul de la etaj a fost închiriat de la SC L. SA de către C.P., în baza contractului de închiriere nr. I3. din 1 iunie 1999, în prezent fiind eliberat de chiriaş şi putând fi restituit în natură.
Cu referire la partea de construcţie demolată, instanţa a avut în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, constatând că, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea de piaţă a acestora este de 502.586,11 RON, la care se adaugă valoarea terenului aferent acestor construcţii, ocupat integral de construcţii noi.
Împotriva sentinţei menţionate au declarat apel Municipiul Târgu Mureş şi intervenientul B.P.
S-a susţinut că, potrivit actelor de succesiune, contestatorul V.G. a moştenit doar jumătate din imobilul situat în Piaţa T. şi, prin urmare, nu se puteau solicita măsuri reparatorii pentru întreg imobilul.
La data de 31 ianuarie 2011, intervenientul B.P. a formulat o completare la motivele de apel, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor Primăria Municipiului Târgu Mureş şi Prefectura Judeţului Mureş, iar pe fond solicitând respingerea contestaţiei.
Ambii apelanţi au susţinut că pentru imobilul situat la numărul administrativ X1. nu a fost urmată procedura prealabilă reglementată de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi, drept consecinţă, contestatorul a pierdut dreptul de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, prin decizia nr. 76 A din 29 iunie 2011, a respins apelurile declarate de pârâtul Municipiul Târgu Mureş prin Primar şi de intervenientul B.P. şi i-a obligat pe aceştia la câte 3.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În ceea ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureş, curtea de apel a reţinut că, din argumentaţia folosită de intervenient în motivarea acestei excepţii, rezultă că, în realitate, se invocă faptul că doar unitatea administrativ teritorială are capacitate procesuală, conform dispoziţiilor Legii nr. 215/2001.
Reţinând că acest act normativ a fost adoptat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, instanţa de apel a făcut referire la dispoziţiile art. 20 (din Legea nr. 10/2001), anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 247/2005, care stabilea la alin. (3) că, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarului.
Pe de altă parte, s-a constatat că excepţia este neîntemeiată întrucât pe parcursul soluţionării cauzei, unitatea administrativ - teritorială a fost reprezentată chiar de Primarul Municipiului care a emis dispoziţia atacată, ceea ce dovedeşte că s-a respectat principiul contradictorialităţii, drepturile acestei părţi nefiind vătămate.
În acest context, nu a fost primită nici poziţia exprimată de moştenitoarea contestatorului, S.M., care a menţionat într-o întâmpinare că Municipiul Târgu Mureş nu ar avea calitatea de parte în procesul pornit împotriva Primăriei Municipiului Târgu Mureş.
Critica intervenientului privind lipsa calităţii procesuale pasive a Prefecturii Judeţului Mureş a fost apreciată ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce priveşte critica vizând neparcurgerea procedurii prealabile, reglementate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a ţinut seama de dezlegarea dată de Curtea de Apel Târgu Mureş, prin decizia nr. 50 A din 8 aprilie 2007, prin care s-a admis apelul contestatorului şi s-a trimis cauza spre rejudecare pe fond a contestaţiei, reţinându-se că, prin precizarea de acţiune, nu s-a procedat la modificarea obiectului notificării iniţiale, eroarea fiind acceptată implicit de unitatea deţinătoare, care a recunoscut că acelaşi imobil (pentru care contestatorul a depus notificare) a fost solicitat a fi restituit de către alte persoane.
Prin urmare, s-a constatat că notificarea depusă de V.G. privea imobilul din Piaţa T., identificat din eroare la nr. X2., ceea ce înseamnă că, în speţă, au fost respectate dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Totodată, Curtea de Apel Târgu Mureş reţine că s-a făcut de către contestator dovada calităţii de persoană îndreptăţită conform art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, întrucât înainte de naţionalizare, adică înainte de transcrierea în foaia comună (CF nr. C1. Târgu Mureş) proprietar tabular era V.G.
La această concluzie a ajuns şi Primăria Municipiului Târgu Mureş, care prin dispoziţia nr. 866 din 28 iunie 2002 a respins notificarea formulată de moştenitorii lui S.I., reţinând că vânzarea - cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, astfel că dreptul de proprietate nu s-a transmis de la V.G. la S.I.
S-a constatat că V.G. este îndreptăţit la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul naţionalizat, având în vedere că actele de succesiune din 1948 şi, respectiv, 1949, anterioare naţionalizării îl indică drept unic proprietar asupra imobilului înscris în CF C2. Târgu Mureş.
Împotriva deciziei menţionate au declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Municipiul Târgu Mureş prin primar şi intervenientul B.P.
Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a criticat decizia ca nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv greşita aplicare a legii referitoare la parcurgerea etapei administrative pentru imobilul situat în Municipiul Târgu Mureş, Piaţa T., aceasta fiind sancţionată de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 cu pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Critica formulată de pârât prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat greşita constatare a calităţii de persoană îndreptăţită a contestatorului pentru întreg imobilul, şi nu doar pentru cota de 1/2, având în vedere că V.E. (născută M.), avea ca moştenitoare pe sora sa M.E.
Cea de-a treia critică a vizat greşita obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, acesta susţinând că nu se află în culpă procesuală, în condiţiile în care a soluţionat notificarea raportat la actele depuse în dosarul administrativ pentru imobilul din Municipiul Târgu Mureş, Piaţa TR.
Prin recursul său, intervenientul B.P. a criticat decizia atacată ca nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reiterând excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei şi Prefecturii Municipiului Târgu Mureş, neurmarea procedurii administrative prealabile pentru imobilul din Piaţa T. şi greşita constatare a calităţii de procedură îndreptăţită a contestatorului asupra întregului imobil.
Cu referire la această ultimă critică s-a învederat că sarcina probei incumba contestatorului şi trebuia făcută cu certificatul de deces al numitei V.A., fiica lui M.E., mama vitregă a lui V.G. S-a susţinut că nu s-a depus niciun act din care să rezulte că V.G. ar fi dobândit vreodată şi cealaltă jumătate din imobil, prin vânzare sau donaţie.
Intimata S.M., în calitate de moştenitoare a reclamantului V.G., prin mandatar S.S. a formulat întâmpinare invocând nulitatea recursului intervenientului B.P., pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. şi solicitând respingerea recursului pârâtului.
La 14 iunie 2012, intervenientul recurent a depus la dosar precizări la motivele de recurs, însoţite de acte doveditoare respectiv cărţile de judecată nr. 798 din 29 septembrie 1948, 115 din 16 februarie 1949 şi nr. 196 din 30 martie 1949.
La rândul său, recurentul Municipiul Târgu Mureş a depus la dosar extrase din registrele de deces pentru uz oficial privind pe V.S. şi V.E., persoane decedate la A. la data de 9 mai 1945.
Examinând criticile invocate de recurenţi, Curtea va constata că recursurile declarate sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtul Municipiul Târgu Mureş, prin primar, Curtea va constata că nu poate fi primită prima critică vizând inadmisibilitatea acţiunii având în vedere că nu s-a urmat procedura administrativă prealabilă pentru imobilul în litigiu, situat în Târgu Mureş, Piaţa T.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de recurentul - pârât a fost soluţionată irevocabil prin decizia nr. 50 A din 18 aprilie 2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat că notificarea lui V.G. a vizat imobilul situat la nr. X1., contestatorul aflându-se în eroare cu privire la numărul administrativ.
În baza probelor administrate, instanţa a apreciat că pârâtul avea cunoştinţă care este imobilul că făcea imobilul notificării, recunoscând că restituirea acestuia s-a solicitat şi de alte persoane, cererea fiindu-le respinsă cu motivarea că imobilul a fost proprietatea lui V.G.
Întrucât împotriva hotărârii menţionate nu s-a declarat recurs, cauza fiind trimisă spre rejudecare primei instanţe pentru soluţionarea cererii de restituire a imobilului situat în Piaţa T., Târgu Mureş, s-a făcut corect aplicarea dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ.
Prin urmare, curtea va reţine că decizia recurată este legală, nefiind încălcate dispoziţiile art. 22 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
Nici critica referitoare la greşita stabilire a calităţii de persoană îndreptăţită a lui V.G. asupra întregului imobil şi nu asupra cotei de 1/2 din acesta nu este fondată.
Astfel, imobilul situat în Piaţa T., Târgu Mureş a aparţinut fostului proprietar V.A., fiind înscris în CF C2. Târgu Mureş, nr. T1., construcţii şi teren în suprafaţă de 170 stj.
Succesiunea lui V.A. s-a dezbătut în anul 1950, în actul intitulat „conscrierea actului de moarte nr. 7379/1950” eliberat de Primăria Municipiului Târgu Mureş, figurând în calitate de moştenitor al defunctului doar V.G., la acel moment nefiind cunoscută situaţia surorii sale, V.A., deportată la A. Aceasta din urmă a fost declarată moartă ulterior (ca fiică a lui V.A. şi E., decedată la A.).
În aceste condiţii imobilul a fost preluat de Statul Român prin naţionalizare de la V.G., astfel cum rezultă şi din dispoziţia nr. 866 din 28 iunie 2002 emisă de Primarul Municipiului Târgu Mureş şi din referatul din 20 iunie 2002.
Recurentul - pârât a susţinut că o cotă de 1/2 din imobilul în litigiu a aparţinut soţiei lui V.A., născută M.E., şi prin urmare, s-ar fi cuvenit surori acesteia, M.E.
O asemenea susţinere nu poate fi primită în condiţiile în care, potrivit evidenţelor de carte funciară, la data naţionalizării, V.G. figura ca unic proprietar.
De altfel, la momentul dezbaterii succesiunii lui V.E., 18 februarie 1949, soţul acesteia - V.A. - nu era declarat mort, din adeverinţa nr. A2. din 18 aprilie 2001 eliberată de S.P.C.E.P. Târgu Mureş rezultând că declararea morţii s-a realizat la 15 februarie 1950.
Din înscrisurile depuse la dosar, inclusiv în faza procesuală a recursului rezultă că dezbaterea succesorală din 1949 după defuncta V.E. nu s-a finalizat, aceasta nefiind înscrisă nici în cartea funciară şi nici în evidenţele fiscale ale primăriei ulterioare anului 1945.
Astfel, în extrasul din cărţile funciare, rezultă că la 9 martie 1949, respectiv la o lună de la dezbaterea succesorală ce se afirmă că a avut loc ca urmare a accesului lui V.E., sunt menţionaţi ca proprietari tabulari tot V.A. şi V.E.
Împrejurarea că dezbaterea succesorală nu s-a finalizat, iar dreptul de proprietate al defunctei V.E. nu s-a transmis prin moştenire către M.E. rezultă şi din referatul din 18 aprilie 2011 eliberat de O.C.P.I. Mureş, din care reiese că M.E. nu figurează în opisul alfabetic al Municipiului Târgu Mureş.
Aceeaşi situaţie este evidenţiată şi de existenţa în dosarul succesoral menţionat a procesului verbal PV. prin care se anulează dezbaterea succesorală, înscris semnat de judecător.
Curtea va constata că nu este lipsită de relevanţă pentru reţinerea calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantului pentru întreg imobilul nici împrejurarea că, prin dispoziţia din 28 iunie 2002, Primăria Municipiului Târgu Mureş a respins notificarea formulată de moştenitorii lui S.I., despre care se pretindea că încheiase un contract de vânzare - cumpărare cu V.G. în anul 1950, pe considerentul că imobilul aparţinea acestuia din urmă.
Având în vedere şi considerentele sentinţei civile nr. 198 din 14 martie 2003, definitivă şi irevocabilă prin decizia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nr. 439 din 22 ianuarie 2007, prin care s-a respins contestaţia formulată de moştenitorii lui S.I., cu motivarea că vânzarea - cumpărarea din anul 1950 nu a fost încheiată în formă autentică, dreptul de proprietate nefiind transferat de la fostul proprietar, V.G., Curtea va constata că s-a reţinut corect calitatea de persoană îndreptăţită a acestuia la măsuri reparatorii pentru întreg imobilul, fiind corect aplicate dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce priveşte recursul intervenientului accesoriu B.P., Curtea va constata că acesta nu putea invoca alte motive de recurs decât cele invocate de pârâtul Municipiului Târgu Mureş, în favoarea căruia a intervenit, respectiv lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Târgu Mureş şi a Prefecturii Judeţului Mureş, excepţii ce nu au fost invocate de părţile interesate.
În condiţiile în care cererea de intervenţie s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 49 alin. (3) C. proc. civ., fiind formulată în sprijinul pârâtului Municipiul Târgu Mureş, intervenientul - recurent B.P. nu justifică un interes în invocarea lipsei calităţii procesuale pasive a altei părţi.
Prin urmare aceste critici nu pot fi examinate.
Celelalte motive de recurs formulate de intervenient prin care se invocă critici similare cu ale pârâtului - recurent Municipiul Târgu Mureş, vor fi respinse pentru considerentele deja expuse în analiza recursului acestuia.
Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu va fi examinat, întrucât a fost invocat formal, fără ca din dezvoltarea recursului să rezulte critici care să se circumscrie acestui motiv.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că nu sunt întrunite dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ambele recursuri ca nefondate.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., reţinând că recurenţii au căzut în pretenţii, se va dispune obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către intimata reclamantă, în faza procesuală a recursului, mai puţin cheltuielile de cazare la hotel în Târgu Mureş, având în vedere că la momentul respectiv nu se justifica deplasarea în această localitate, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâtul Municipiul Târgu-Mureş şi de intervenientul B.P. împotriva deciziei nr. 76/A din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 4808,88 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă S.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7285/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 7251/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
