ICCJ. Decizia nr. 7264/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7264/2012
Dosar nr. 10089 /99/2010*
Şedinţa publică de Ia 27 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 10089/99/2010 revizuienta SC F. SRL a solicitat revizuirea sentinţei nr. 136/com din 20 ianuarie 2009 a Tribunalului Iaşi invocând incidenţa în cauză a motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 535 din 17 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, s-a anulat ca netimbrată cererea revizuientei SC F. SRL
SC F. SRL a formulat apel împotriva sentinţei nr. 535/2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine apelanta că pentru termenul de judecată din 17 martie 2011 nu a primit citaţie, astfel că nu a achitat taxele de timbru.
Pe fondul cauzei apelanta susţine că Primăria Iaşi nu este proprietara spaţiului situat în Iaşi, str. P.Ţ. şi că acesta este un portic, respectiv un teren acoperit cu dale mozaicate care face parte din spaţiile şi suprafeţele comune construite ale blocului, tronson III. Acest portic aparţine proprietarilor apartamentelor din blocul respectiv şi a fost închis şi amenajat după ce a fost închiriat.
Apelanta susţine că face dovada celor susţinute cu adresa nr. A1. din 28 noiembrie 2010 emisă de SC H.P. SA Iaşi şi planşele anexă.
Intimatul Consiliul Local al Municipiului Iaşi a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului.
Precizează intimatul că cererea de revizuire nu are temei legal şi că la momentul participării la licitaţie apelanta nu a contestat dreptul de proprietate al locatorului.
Prin decizia nr. 52 din 22 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, s-a admis apelul declarat de revizuienta SC F. SRL, s-a anulat sent. nr. 535 din 17 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Iaşi şi s-a reţinut cauza spre rejudecare.
Prin decizia nr. 93 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, s-a respins cererea de revizuire.
În motivarea deciziei s-au reţinut următoarele.
Instanţa de apel a constatat că, faţă de motivele invocate de către revizuienta, cererea acesteia se întemeiază pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Pentru a se putea invoca acest motiv şi a se admite revizuirea trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- partea interesată să se bazeze pe un înscris probator, un înscris nou care să nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată;
- înscrisul invocat să fi existat la data când a fost pronunţată hotărârea ce se cere a fi revizuită;
- înscrisul să nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reţinut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii;
- înscrisul invocat pentru revizuire să fie determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată;
- înscrisul nou trebuie prezentat de partea care solicită revizuirea şi nu poate pretinde instanţei să-l administreze din oficiu.
Curtea reţine că actul invocat de revizuienta SC F. SRL este emis de SC H.P. SA Iaşi, reprezentând o copie a proiectului nr. PR1., blocuri locuinţe zona N. CUG 1/IIC-DDE, precum şi copii ale planşelor A3, A8 şi A9.
Înscrisul nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în sensul că, prin el însuşi, acesta nu face dovada probantă a dreptului de proprietate a porticului şi nu a fost reţinut de partea potrivnică ori nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.
Cum înscrisul nu îndeplineşte cumulativ condiţiile enumerate, în cauză nu poate opera motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva deciziei menţionată anterior a declarat recurs revizuentă SC F. SRL.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele;
SC F. SRL nu a vrut sa facă dovada ca este proprietara porticului ci ca Primăria Iaşi nu este proprietara porticului încasând ilegal chirie.
Actualii asociaţi şi administratori ai SC F. SRL au cumpărat societatea în aprilie 2008 conform actele ce sunt la dosar, de aceea la momentul licitaţiei în 2003 noii proprietari nu puteau contesta dreptul de proprietate al Primăriei mun. Iaşi aşa cum susţine Primăria. Aceste acte nu au putut fi prezentate nu pentru că au fost reţinute de partea potrivnică ci dintr-o împrejurarea mai presus de voinţa părţii, deoarece preluând societatea în aprilie 2008 nu au aflat de existenta acestora decât în 2010, după ce au discutat cu mai multe persoane care au avut şi ele aceleaşi probleme, deci după data la care s-a dat hotărârea de evacuare, 20 ianuarie 2009.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin raportare la motivele de recurs, Înalta Curte a constatat nefondat recursul pentru considerentele expuse mai jos.
Întrucât conform motivelor de recurs se pune problema greşitei interpretări şi aplicări a prevederilor art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de către instanţa de apel, Înalta Curte va analiza criticile formulate conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. din perspectiva art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., recurentul neindicând în cadrul recursului vreun temei de drept.
Potrivit art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reţinute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut fi produse datorită forţei majore (împrejurare de fapt, imprevizibilă şi de neînlăturat, care-l împiedică să acţioneze în mod efectiv şi fără nicio culpă din partea celui obligat).
Faptul că societatea pârâtă şi-a schimbat acţionariatul şi administratorul la un moment dat în cursul procesului, cu mult după încheierea contractelor de închiriere cu reclamanta, nu reprezintă un caz de forţă majoră care să fi împiedicat societatea să producă aceste acte.
De asemenea faptul că au aflat despre existenţa actelor ce au stat la baza formulării cererii de revizuire după ce au discutat cu mai multe persoane care au avut şi ele aceleaşi probleme reprezintă un argument în plus în susţinerea ideii că în speţă nu a existat o situaţie de forţă majoră (mai presus de voinţa părţii) care să o împiedice pe pârâta revizuentă să facă dovada faptului că reclamanta nu era proprietara spaţiilor din care a cerut evacuarea pârâtei.
Acest înscris nu este determinant nici datorită faptului că nu poate face dovada prin sine a dreptului de proprietate al altor persoane asupra spaţiului în cauză, reprezentând doar nişte schiţe/planuri de ansamblu ale unor blocuri, despre care revizuenta susţine că din acestea ar rezulta că spaţiile din care a fost evacuată ar fi proprietatea comună a locatarilor.
Or, înscrisul nou în sensul punctului 5 al art. 322 C. proc. civ. trebuie să aibă forţă probantă prin el însuşi fără să fie nevoie să fie confirmat prin alte mijloace de probă.
De altfel, evacuarea s-a cerut ca urmare a faptului că nu au mai fost prelungite contractele de închiriere pe care pârâta le încheiase cu reclamanta, urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale de către pârâtă. Or, acţiunea în evacuare poate fi formulată şi de către un posesor, titular al unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, calitate pe care cel puţin se prezumă că o are reclamantul în cauză, atâta timp cât a încheiat contracte de închiriere cu pârâta şi alte persoane juridice, cu privire la anumite spaţii comerciale, în urma desfăşurării unei licitaţii.
Ca atare, înscrisul nou invocat de către revizuenta nu este nici determinant, în sensul că dacă ar fi fost cunoscut de instanţă cu ocazia judecării pricinii, soluţia ar fi putut fi alta decât cea pronunţată.
Astfel, în mod legal a reţinut instanţa de apel că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta SC F. SRL împotriva deciziei nr. 93 din 10 octombrie 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7265/2012. Civil. Actiune in raspundere... | ICCJ. Decizia nr. 7263/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
