ICCJ. Decizia nr. 7265/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7265/2012
Dosar nr. 44916/3/2010
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV - a civilă, la 21 septembrie 2010, reclamantul P.C. a chemat în judecată pe pârâtul G.B., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 150.000 euro despăgubiri pentru daune morale (640.020 RON la cursul BNR, în vederea stabilirii competenţei materiale).
În motivarea acţiunii, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 998 - 999 C. civ., reclamantul a arătat că, la data de 24 ianuarie 2010, în cursul unei emisiuni la postul O. la care a participat, pârâtul a intervenit telefonic şi i-a adus injurii, în pofida faptului că acesta (reclamantul) i-a replicat pe un ton calm şi civilizat. Mai mult, pârâtul a adoptat poziţia omului cu bani, invitându-l pe moderatorul emisiunii, D.D., să-l dea afară din emisiune pe reclamant.
Reclamantul a apreciat că modul de exprimare a pârâtului a depăşit limitele unei critici rezonabile şi i-a adus atingere drepturilor personale şi reputaţiei de care se bucură în societate, în calitate de scriitor cunoscut, fiind relatate incidente din care ar rezulta afectarea imaginii sale.
Pârâtul G.B. nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nu a depus întâmpinare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV - a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1251 din 21 iunie 2011, a admis în parte cererea formulată de reclamantul P.C. în contradictoriu cu pârâtul G.B., şi l-a obligat pe acesta din urmă la 5.000 euro despăgubiri pentru daune morale.
S-a respins cererea reclamantului având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul nu şi-a propus să examineze controversa ideatică a părţilor şi maniera diferită a percepţiei părţilor privind concepţiile teologice şi înţelegerea creştinismului, ci a examinat dacă pârâtul, prin cerinţele adresate reclamantului, a comis o faptă ilicită şi dacă această faptă a cauzat (reclamantului) un prejudiciu.
S-a reţinut, astfel, că simpla exprimare a unor convingeri cu caracter filozofic, social, politic sau de altă natură nu poate, în sine, niciodată să fie un fapt ilicit, chiar dacă acestea intră în contradicţie cu convingeri sau opinii contrare, cu privire la aceeaşi chestiune; libertatea de exprimare fiind garantată de Constituţie şi de art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prima instanţă a avut în vedere că reclamantul P.C. este un scriitor cunoscut, iar pârâtul G.B. este, de asemenea, persoană publilcă, membru al Parlamentului European, căruia îi incumbă obligaţii sporite de a veghea ca mesajul său public să fie unul responsabil, într-o exprimare care să nu lezeze norme elementare de civilitate şi politeţe.
Tribunalul a constatat că, deşi pârâtul a intervenit în emisiunea televizată pentru a-şi expune opinia cu privire la subiectul abordat, şi-a ieşit din fire şi a făcut, într-o manieră injurioasă, rezultată din tonul folosit şi modul de exprimare, aprecieri extrem de defavorabile la persoana reclamantului, începând prin a-l numi posedat de diavol şi continuând cu injurii („Eşti un diavol şi vei sfârşi în fundul iadului, tâlharule, nenorocitule ! (...) Eşti cel mai mare nenorocit al neamului românesc ! Eşti un drac ! împeliţat ! (...) şi cea mai mare jigodie şi cea mai mare zdreanţă de om care îţi permiţi să faci ce faci şi să ponegreşti şi să arunci cu noroi în credinţa neamului românesc. (...) mă nenorocitule, ce cauţi, mă acolo să vorbeşti de Hristos, mă ! Nu mai te duce, mă, la televizor, nenorocitule").
Totodată, pârâtul s-a adresat în repetate rânduri moderatorului emisiunii, D.D., pentru a-i solicita să nu îl mai primească în emisiune pe reclamant, promiţând în acest scop inclusiv plata unei sume de bani.
S-a reţinut că autenticitatea transcrierii emisiunii rezultă din necontestarea ei de către pârât, care a recunoscut-o implicit, prin neprezentarea nejustificată la interogatoriu (art. 225 C. proc. civ.).
S-a constatat că jignirile aduse reclamantului sunt vădit inadecvate pentru susţinerea mesajului dorit de pârât şi exprimarea liberă a ideilor acestuia, impunându-se concluzia că pârâtul a comis o faptă ilicită, acţionând într-o manieră abuzivă şi, urmărind cu rea credinţă denigrarea reclamantului şi limitarea dreptului acestuia la liberă exprimare.
S-a apreciat că fapta ilicită comisă a cauzat reclamantului un prejudiciu moral, constând în lezarea valorilor extrapatrimoniale ale onoarei şi reputaţiei acestuia, în contextul în care reclamantul este o persoană cunoscută public. în consecinţă, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998- 999 C. civ., tribunalul considerând, însă, că suma de 5.000 euro reprezintă o reparaţie echitabilă şi adecvată a prejudiciului suferit de reclamant, având în vedere circumstanţele concrete ale comiterii faptei (în cursul unei emisiuni televizate, dar la o oră înaintată, când este de presupus un grad moderat al audienţei; modalitatea concretă în care s-a exprimat pârâtul, făcând greu de crezut ipoteza că un observator independent ar acorda o mare greutate spuselor acestuia) şi situaţia personală a părţilor.
Cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă ca neîntemeiată cu motivarea că dovada acestora nu a fost depusă în şedinţă publică, ci abia după închiderea dezbaterilor.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, arătând că despăgubirile acordate au un cuantum foarte redus şi că pârâtul i-a încălcat dreptul constituţional la exprimare, cerând moderatorului emisiunii să îl îndepărteze din platou (pe reclamant).
A mai arătat apelantul că suma mică a despăgubirii nu are un caracter preventiv asupra comportamentului pârâtului, care este total dezinteresat de desfăşurarea litigiului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă, prin decizia civilă nr. 87 A din 27 februarie 2012, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că este de necontestat în cauză faptul că pârâtul a folosit la adresa reclamantului un limbaj injurios, în cadrul emisiunii televizate a postului O. dedicate zilei Uniunii Principatelor Române, omagierii domnitorului A.I.C. şi dezbaterii tehnicilor de război psihotronic, difuzate la data de 24 ianuarie 2010.
S-a constatat, însă, că suma de 5000 euro acordată cu titlu de daune morale pentru prejudiciul de imagine suferit este corect stabilită, culpa fiind apreciată în sarcina tuturor celor care au concurat la producerea incidentului.
S-a considerat că reclamantul, pus în faţa unui limbaj injurios ce îl viza direct, pentru că se afla pe platou pentru a dezbate subiecte sobre şi nu pentru un concurs de insulte şi având în vedere că este o persoană publică şi formator de opinie, trebuia să reacţioneze prompt şi să ceară moderatorului să întrerupă legătura telefonică a pârâtului, iar în caz de refuz, avea posibilitatea să părăsească platoul, sancţionând astfel moderatorul pentru pasivitatea sa.
S-a constatat că, neprocedând astfel şi ascultând minute în şir insultele telefonice ale pârâtului, reclamantul şi-a asumat riscul prejudicierii imaginii sale, contribuind prin pasivitatea sa la continuarea incidentului pe durata a 15 minute.
S-a reţinut că, în ceea ce îl priveşte pe moderator, acesta avea obligaţia, potrivit art. 42 alin. (3) şi (4) din decizia nr. 187/2006 a Consiliului National al Audiovizualului privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, să nu permită continuarea incidentului, fiind evident că reclamantul invitat în platou era supus unui atac injurios, prejudiciant pentru imaginea şi reputaţia acestuia.
S-a reţinut că, neîntrerupând intervenţia telefonică şi nerespectând normele audiovizuale menţionate, moderatorul şi-a adus partea sa de contribuţie la perpetuarea situaţiei menţionate.
În acest context, instanţa de apel a apreciat că acţiunea de prejudiciere a imaginii reclamantului, în cadrul emisiunii televizate din data de 24 ianuarie 2010 nu poate fi imputată doar pârâtului, ci în egală măsură reclamantului şi moderatorului.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul P.C., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamantul a invocat, într-o primă critică, greşita aplicare a dispoziţiilor nr. 998 - 999 C. civ., în condiţiile în care s-a reţinut eronat culpa sa, prin faptul că nu a plecat din emisiunea la care era invitat şi care se bucura de o largă audienţă.
Recurentul a susţinut că scopul urmărit de intimatul pârât a fost tocmai acela de a-l îndepărta din platou (pe reclamantul - recurent), inclusiv prin promisiunea unor sume consistente de bani.
Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat nepronunţarea asupra motivului de apel prin care s-a atacat hotărârea primei instanţe pentru respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.
Examinând criticile invocate de reclamantul recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Investită cu soluţionarea apelului reclamantului, ce viza modul de stabilire a cuantumului daunelor morale, în raport de situaţia de fapt necontestată, instanţa de apel a reţinut culpa concurentă a moderatorului şi a reclamantului însuşi în producerea faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului.
S-a justificat astfel stabilirea cuantumului prejudiciului la suma de 5000 euro şi respingerea apelului reclamantului, acestuia imputându-i-se faptul că nu a părăsit platoul emisiunii la care era invitat şi că, prin pasivitatea sa, şi-ar fi asumat riscul prejudicierii propriei imagini.
Curtea va constata că, procedând astfel, instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor aspecte cu care nu a fost investită, ce excedeau cadrului procesual şi limitele investirii prin motivele de apel formulate de reclamant.
Se va aprecia că se impune rejudecarea cauzei în apel, prin pronunţarea asupra tuturor motivelor de apel invocate, vizând nerealizarea finalităţii reparării prejudiciului prin suma acordată cu titlu de daune morale şi deplina stabilire a circumstanţelor în care s-a săvârşit fapta ilicită, raportat la temeiul acţiunii, art. 998 - 999 C. civ.
Fată de acest temei, referirile la decizia nr. 187/2006 a Consiliului Naţional al Audiovizualului în legătură cu activitatea moderatorului emisiunii exced cadrului procesual.
Se va constata că se impune reaprecierea elementelor răspunderii civile delictuale, ca urmare a înlăturării culpei proprii a reclamantului.
Se va reţine, totodată, că instanţa de apel a omis a se pronunţa asupra criticii formulate de reclamant prin motivele de apel în legătură cu respingerea solicitării sale de acordare a cheltuielilor de judecată efectuate la prima instanţă, în condiţiile în care la termenul din 14 iunie 2011 a indicat cuantumul acestora (2000 RON), depunând odată cu concluziile scrise chitanţa de achitare a acestora.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantului şi în temeiul art. 313 C. proc. civ. va casa decizia recurată cu trimitere cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P.C. împotriva deciziei nr. 87/A din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia IV-a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 27 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7266/2012. Civil. Conflict de muncă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7264/2012. Civil → |
|---|
