ICCJ. Decizia nr. 7330/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7330/2012
Dosar nr. 696/117/2008
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalului Cluj, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 492 din 27 mai 2010, a respins excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active şi, pe cale de consecinţă, a admis în parte acţiunea intentată de reclamantul I.T., în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA; pârâtul a fost obligat să achite reclamantului despăgubiri pentru imobilele expropriate, situate în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, teren în suprafaţă de 4629 mp în sumă de 156.000 RON şi nr. cadastral YY, teren în suprafaţă de 3993 mp, în sumă de 134.600 RON; pârâtul Statul Român a fost obligat, prin C.N.D.A. din România SA, să achite reclamantului sumă de 1.320 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin hotărârea nr. 33 din 12 iulie 2007 a C.N.D.A. din România SA - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 90.005,54 RON reprezentând echivalentul sumei de 25.385,30 euro pentru imobilul expropriat situat în comuna Săvădisla, sat S., arabil, tarlaua AA, în suprafaţă de 4.629 identificat prin nr. cadastral XX, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptăţită la despăgubiri.
Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie 2007 a C.N.D.A. din România S.A. - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de 77.639,25 RON, reprezentând echivalentul sumei de 22.760,10 euro pentru imobilul expropriat, situat în comuna Săvădisla, satul S. arabil, tarlaua BB, în suprafaţă de 3.993 mp identificat prin număr cadastral YY, în favoarea reclamantului I.T., persoana aparent îndreptăţită la despăgubiri.
Conform art. 9 alin. (1) Legea nr. 198/2004 expropriatul, nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Având în cerere că reclamantul este menţionat în hotărârile menţionate mai sus ca persoană expropriată, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate, instanţa a considerat că acesta şi-a justificat calitatea procesuală şi interesul pentru a contesta cuantumul despăgubirilor, motiv pentru care a respins excepţiile invocate de pârât.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat şi completat în cauză de experţii F.V., M.F. şi G.P. s-a stabilit că despăgubirile la care este îndreptăţit reclamantul sunt în cuantum 33,70 RON/mp sau 8 euro/mp, rezultând pentru terenul cu număr cadastral XX, în suprafaţă de 4629 mp valoarea de 156.000 RON şi pentru terenul cu număr cadastral YY, în suprafaţă de 3993 mp, valoarea de 134.600 RON.
Experţii au arătat că zona în care se află terenul în litigiu are categoria teren agricol tip păşune, iar pe teren nu există construcţii. De asemenea, unităţile de alimentaţie publică şi staţii ale mijloacelor de transport în comun sunt la foarte mare distanţă, iar dotările de zonă (reţea de curent electric, apă şi gaz) sunt la distanţe de peste 500 m.
De asemenea, experţii au precizat că preţul din completarea la raportul de expertiză a fost stabilit la data la care s-a făcut reevaluarea, respectiv 09 septembrie 2009 .
Expertul numit la solicitarea reclamanţilor a arătat că în opinia sa valoarea terenului în suprafaţă de 4.629 mp este de 19 euro/mp, iar cea a terenului în suprafaţă de 3.993 mp este de 11 euro/mp, însă instanţa nu poate ţine cont de această opinie, expertul evaluând terenurile raportat la metoda comparaţiei de piaţă, luând în calcul valorile unor terenuri care se află în alte localităţi şi având alte caracteristici.
Potrivit art. 9 alin. (1) şi (3) Legea nr. 198/2004 expropriatul, nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4)-(8) şi ale art. 6 alin. (2), se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului. Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii.
Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994 la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Totodată, art. 27 alin. (2) din aceeaşi lege prevede că despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.
Faţă de cele ce preced, instanţa consideră că experţii au stabilit în mod corect despăgubirile la care este îndreptăţit reclamantul ca urmare a exproprierii, acestea fiind stabilite raportat la data întocmirii raportului de expertiză.
Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 5A din 25 ianuarie 2012, a admis în parte apelul declarat de reclamantul I.T., împotriva sentinţei civile nr. 492 din 27 mai 2010 a Tribunalului Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA Bucureşti, a fost obligat să îi plătească reclamantului I.T., pentru terenul în suprafaţă de 4.629 mp situat în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral XX, suma de 215.629 RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul în suprafaţă de 3.993 mp situat în comuna Săvădisla, satul S., nr. cadastral YY, suma de 130.200 RON, respectiv 29.907 euro; s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA Bucureşti, împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Aşa cum a reţinut în mod corect prima instanţă, prin hotărârea nr. 32 din 12 noiembrie 1007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 90.005,54 RON (25.385,30 euro) pentru terenul arabil în suprafaţă de 4629 identificat prin nr. cadastral XX, tarlaua „AA", persoana aparent îndreptăţită fiind reclamantul I.T.;
Prin hotărârea nr. 34 din 12 noiembrie 2007 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 198/2004, s-a aprobat acordarea despăgubirii în sumă de 77.639,25 RON (22.760,10 euro) pentru terenul arabil identificat prin nr. cadastral YY, situat în corn. Săvădisla, sat S., tarlaua „BB", persoana aparent îndreptăţită la despăgubiri fiind reclamantul I.T..
Prin raportul de expertiză efectuat de comisia de experţi constituită din experţii F.V., G.P. şi M.F., imobilul în litigiu a fost identificat ca făcând parte din parcela Z, tarlaua Z1, nr. cadastral XX, şi din parcela Q, tarlaua Q1, nr. cadastral YY.
Reclamantul a făcut cu titlul de proprietate din 19 februarie 2008, dovada că i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1 ha şi 800 mp, în extravilanul localităţii S., corn. Săvădisla, din care 4.000 mp în tarlaua W, parcela Q1, în locul numit „V.F." şi 6800 mp în tarlaua N, parcela Z, în locul numit „H.L.S.".
Aşadar, contrar susţinerilor apelantului-pârât, reclamantul a dovedit că este persoana îndreptăţită la despăgubiri, astfel că excepţiile lipsei de interes şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului au fost neîntemeiate.
În apel, s-a efectuat un raport de expertiză de comisia constituită din experţii B.M., C.S. şi L.S.N., în care s-a concluzionat că:
1. la data exproprierii, 27 noiembrie 2007, valoarea de circulaţie a terenului era următoarea:
a) parcela „a" cu nr. cadastral XX în suprafaţă de 4.629 mp Vt=219.837 RON, respectiv Vt=63.880 EUR;
b) parcela „b" cu nr. cadastral YY în suprafaţă de 3993 mp Vt=132.742 RON, respectiv Vt=38.572 EUR;
2. la data efectuării raportului de expertiză, 2 decembrie 2011, valoarea de circulaţie a terenului era următoarea:
a) parcela „a" cu nr. cadastral XX în suprafaţă de 4629 mp, Vt=215.629 RON, respectiv Vt=49.530 EUR;
b) parcela „b" cu nr. cadastral YY în suprafaţă de 3993 mp, Vt=130.200 RON, respectiv Vt=29.907 EUR.
Aceste valori au fost stabilite pe bază de contracte de vânzare-cumpărare şi hotărâri judecătoreşti irevocabile, cu privire la terenuri asemănătoare celor în litigiu care au fost tranzacţionate în zonă.
Potrivit art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prevăzute de aceştia.
Ţinând cont de aceste dispoziţii legale, în baza art. 296 C. proc. civ., s-a admis în parte apelul reclamantului împotriva sentinţei tribunalului, care a fost schimbată în parte, în sensul că a fost obligat pârâtul să îi plătească reclamantului despăgubiri calculate la data efectuării expertizei, 2 decembrie 2011, pentru terenul în suprafaţă de 4.629 mp situat în comuna Săvădisla, sat S., nr. cadastral XX, în sumă de 215.629 RON, respectiv 49.530 euro, iar pentru terenul în suprafaţă de 3.993 mp situat în comuna Săvădisla, sat S., nr. cadastral YY, suma de 131.200 RON, respectiv 29.907 euro.
Nu se s-au acordat despăgubirile calculate la data exproprierii, 27 noiembrie 2007, deoarece exact atunci a fost o scurtă perioadă în care imobilele au fost tranzacţionate la preţuri supraevaluate, după care piaţa imobiliară a început să îşi revină la o stare de normalitate.
Cu atât mai puţin nu i s-a acordat reclamantului suma de 131.874 euro în baza coraportului de expertiză efectuat de expertul M.F. la prima instanţă, faţă de concluziile noului raport de expertiză efectuat în apel.
Aceeaşi comisie de experţi a stabilit în apel, că parcela de teren rămasă neexpropriată din tarlaua „Şesurele" cu nr. cadastral XX în suprafaţă de 2191 mp având destinaţia de teren agricol, extravilan, nu a suferit nicio depreciere în urma dezmembrării, decât faptul că s-a diminuat suprafaţa agricolă, dar valoarea parcelei rămase în urma exproprierii, nu este influenţată de micşorarea suprafeţei acesteia.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Apelul pârâtului a fost în totalitate nefondat şi în baza art. 296 C. proc. civ. a fost respins ca atare.
Deşi la stabilirea obiectivelor expertizei în apel, instanţa a ţinut cont şi de susţinerile pârâtului-apelant, la data de 16 ianuarie 2012 acesta a depus la dosar, o serie de obiectiuni care faţă de opunerea reprezentanţilor reclamantului-apelant şi a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, precum şi faptul că raportul de expertiză a fost efectuat de comisia de trei experţi cu respectarea dispoziţiilor art. 9 Legea nr. 198/2004 şi art. 26 Legea nr. 33/1994, au fost respinse ca nefondate.
Excepţiile lipsei de interes în formularea acţiunii şi a lipsei calităţii procesuale pasive în mod corect au fost respinse de către prima instanţă, iar reiterarea lor în apel este neîntemeiată faţă de aspectul că prin titlul de proprietate din 19 februarie 2008, dosar apel, reclamantul a făcut dovada că terenurile expropriate fac parte din terenurile asupra cărora i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a rolului activ al instanţei, principiu consacrat de art 129 C. proc. civ., în legătură cu efectuarea raportului de expertiză, în apel s-a încuviinţat un nou raport de expertiză tehnică judiciară, efectuat de o comisie de 3 experţi, dar cu toate acestea, pârâtul-apelant nu este de acord nici cu concluziile acestui raport de expertiză care reprezintă o probă ştiinţifică în cauză.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs, C.N.D.A. din România SA, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
În dezvoltarea criticilor formulate, pârâtul Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA, a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la care trimit prevederile art. 9 alin. (3) Legea nr. 198/2004, în ceea ce priveşte momentul la care se stabileşte valoarea imobilului şi se calculează despăgubirile cuvenite pentru terenul expropriat.
Astfel, în mod greşit, instanţa a concluzionat că perioada de referinţă este data raportului de evaluare întocmit anterior exproprierii, întrucât din interpretarea literală a normei şi coroborarea acesteia cu art. 25, rezultă că „data raportului de expertiză" se referă strict la momentul efectuării raportului de expertiză în cadrul litigiului având ca obiect cuantumul despăgubirilor contestate pe cale judiciară, fără ca legiuitorul să fi menţionat un alt criteriu temporal de care experţii sau instanţa să fie tinuti.
Raportul de expertiză întocmit anterior exproprierii, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (8) Legea nr. 198/2004, nu poate fi luat în considerare în cadrul litigiului, astfel cum a procedat instanţa de apel, şi pentru motivul că între acesta şi raportul de evaluare întocmit în cursul judecăţii există diferenţe ce rezidă în denumirea dată de textul legal, dar şi din metodologia diferită prevăzută de legiuitor pentru efectuarea celor două acte procedurale.
Recurentul Statul Român a arătat, totodată, că instanţa de apel, ar fi trebuit să admită apelul şi să respingă cererea ca neîntemeiată, deoarece valoarea de circulaţie la momentul efectuării expertizei în apel a fost stabilit în mod unanim de experţi la: 49.530 euro şi respectiv 29.907 euro.
Examinând decizia recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Se constată că instanţa de apel nu a făcut o aplicare corespunzătoare a prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994.
Potrivit acestei norme „La calcularea despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză".
Contrar celor reţinute de către instanţa de apel - ca, de altfel şi prima instanţă -, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", corespunde datei la care este efectuată expertiza topografică în cadrul judecăţii, şi nu celei a raportului de evaluare întocmit în procedura administrativă a exproprierii, prealabilă procedurii jurisdicţionale, derulată în faţa comisiei de aplicare a legii din cadrul C.N.D.A. din România SA.
Această interpretare rezultă din obiectul cererii în justiţie pusă de către legiuitor la dispoziţia persoanei expropriate, însă şi din raportarea normei în discuţie la alte dispoziţii ale Legii nr. 198/2004, sub imperiul căreia s-a desfăşurat procedura exproprierii din cauză.
Astfel, chiar dacă cererea prevăzută de art. 9 din lege reprezintă o cale de atac împotriva hotărârii emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.D.A. din România SA, după cum reiese din art. 10 alin. (1) lit. 4 Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 198/2004, aprobate prin H.G. nr. 941/2004, finalitatea cererii este aceea a stabilirii cuantumului despăgubirilor de către instanţa de judecată, potrivit unei proceduri specifice şi pe baza altor criterii decât cele aplicate în etapa administrativă prealabilă.
Legiuitorul nu a intenţionat verificarea, de către instanţa de judecată, a legalităţii hotărârii administrative de stabilire a despăgubirilor în raport de preţurile de vânzare practicate în zona în care se află imobilul expropriat deoarece, în acest caz, nu ar fi prevăzut o procedură diferită de calcul al despăgubirilor, că ar fi dispus în sarcina instanţei obligaţia de verificare a legalităţii emiterii hotărârii administrative, prin prisma actelor care au stat la baza acesteia.
Or, se observă că procedura de stabilire a cuantumului despăgubirilor de către instanţa de judecată este cea prevăzută de Legea nr. 33/1994 şi nu de către Legea nr. 198/2004 pentru faza exproprierii, cu finalitatea determinării preţului cu care se vând în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (9) Legea nr. 198/2004 (în forma de la data pronunţării sentinţei în cauză), autoritatea administrativă implicată în procedura exproprierii are în vedere un raport de evaluare care se întocmeşte avându-se în vedere expertiza actualizată.
Rezultă, din modul diferit de reglementare a procedurii în etapa jurisdictională, că intenţia legiuitorului a fost aceea de stabilire a cuantumului despăgubirilor de instanţa de judecată, pe alte temeiuri decât cele avute în vedere în faza administrativă, inclusiv din perspectiva momentului de calculare a despăgubirilor. întrucât instanţa de judecată nu verifică dacă hotărârea administrativă a fost legal emisă, nu există niciun motiv pentru a determina cuantumul despăgubirilor la data transferului dreptului de proprietate prin expropriere.
În aceste condiţii, sintagma „data întocmirii raportului de expertiză", presupune raportarea la data efectuării expertizei în cursul judecăţii, şi nu la data exproprierii, cu atât mai mult cu cât legiuitorul foloseşte o tehnologie diferită pentru conturarea celor două etape, respectiv „raport de expertiză" pentru etapa jurisdictională şi „raport de evaluare" pentru faza administrativă, neavând-o în vedere, pe aceasta din urmă, ca reper al momentului de calculare a despăgubirilor.
Raportul de expertiză întocmit în faza apelului nu întruneşte, însă, exigenţele prevăzute de art. 26 Legea nr. 33/1994, în sensul că nu reflectă preţul de vânzare practicat „în mod obişnuit" în unitatea administrativ-teritorială în care se află imobilul expropriat.
Acesta corespunde, în primul rând, preţului consemnat în acte autentice de vânzare-cumpărare, încheiate în perioada de referinţă (data efectuării expertizei) şi doar în măsura în care nu au fost perfectate tranzacţii în această perioadă, se vor recurge la alte mijloace de probă concludente, din categoria cărora pot face parte şi ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, ori preţurile din anunţurile de mica publicitate din zonele locale.
În aceste condiţii, se impune efectuarea unei noi expertize topografice cu respectarea prevederilor art. 25 şi 26 Legea nr. 33/1994 , care să se bazeze pe preţurile de vânzare efectiv practicate în zona în care este situat terenul expropriat, astfel cum rezultă din contracte autentice de vânzare-cumpărare.
În acest sens, urmează a se obţine informaţiile relevante de la C.N.P., de la autoritatea administrativă locală ori de la orice altă instituţie care le poate furniza, prin intermediul instanţei de apel, care va solicita relaţii de la instituţiile ce deţin datele necesare administrării probei.
Doar în măsura în care nu s-a încheiat asemenea tranzacţii în perioada de referinţă, experţii se vor raporta la alte elemente de evaluare, respectiv ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile din anunţurile de mică publicitate.
Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi, în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ., se va casa decizia recurată şi se va trimite cauza spre rejudecare, în contradictoriu cu Statul Român, prin C.N.D.A. din România SA în vederea efectuării unei noi expertize în condiţiile arătate prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.D.A. din România împotriva deciziei civile nr. 5/A din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă.
Casează decizia atacată şi trimite cauza îa aceeaşi instanţă de apel spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7331/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7329/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
