ICCJ. Decizia nr. 7434/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7434/2012
Dosar nr. 50568/3/2010
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 20 octombrie 2010, reclamantul B.R. a formulat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General contestaţie împotriva Hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 175 din 06 septembrie 2010 emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, solicitând ca prin decizia ce se va pronunţa să se dispună anularea în parte a hotărârii menţionate, respectiv în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor stabilite a fi consemnate de expropriator. S-a solicitat obligarea expropriatorului la despăgubiri aferente imobilului expropriat în cuantum de 734.920 RON şi la plata sumei de aproximativ 8.000 euro, din care: 5.000 euro reprezentând contravaloarea cheltuielilor de mutare; 3.000 euro daune morale având în vedere „dezrădăcinarea din locul unde a locuit peste 20 ani".
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, sectorul 1 şi, urmare a declanşării procedurilor de expropriere a imobilelor aprobate de H.G. 590 din 23 iunie 2010, prin Hotărârea nr. 175 din 06 septembrie 2010 a Municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-au stabilit despăgubiri pentru imobilul indicat, în cuantum de 454.305 RON.
Aşa cum se menţionează chiar în cuprinsul hotărârii atacate, reclamantul şi-a exprimat dezacordul în privinţa cuantumului despăgubirilor propuse de expropriator, dezacord consemnat în procesul verbal din 06 septembrie 2010, solicitând efectuarea unei expertize care să ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel din unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere (suma de 5.000 euro pretinsă), s-a arătat că prin decizia de expropriere reclamantul este obligat să-şi achiziţioneze o altă locuinţă, situaţie ce implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, iar cu privire la suma de 3.000 euro reprezentând daune morale, s-a învederat că reclamantul locuieşte în acest imobil de aproximativ 20 de ani, perioada în care aceasta a dobândit şi o valoare sentimentală.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauze de utilitate publica, Legea nr. 198/2004, H.G. nr. 590/2010, art. 481 C. civ., art. 41 Constituţia României.
Prin sentinţa civilă nr. 1442 din 09 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis în parte contestaţia formulată şi a fost modificată hotărârea de stabilire a despăgubirilor cu nr. 175 din 06 septembrie 2010 emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, fiind stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 690.730 RON. S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere referitor la contravaloarea cheltuielilor de mutare şi daunelor morale.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor cu nr. 175 din 06 septembrie 2010, emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 454.305 RON, în favoarea contestatorului, pentru imobilul situat în Bucureşti, sector 1, compus din teren în suprafaţă de 39,25 mp şi construcţie în suprafaţă de 109,75 mp.
Despăgubirile au fost determinate în baza unui raport de evaluare întocmit de expert, iar Hotărârea de stabilire a despăgubirilor a fost emisă în concordanţă cu procesul verbal din 06 septembrie 2010, întocmit de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Municipiului Bucureşti.
În faţa instanţei, urmare a contestărilor făcute de către expropriat cu privire la cuantumul despăgubirilor, s-a întocmit un raport de expertiză de către trei experţi (desemnaţi de către instanţă, contestator şi intimată).
Astfel, tribunalul a luat în considerare valoarea indicată prin raportul de expertiză, de 690.730 RON, reprezentând preţul la care se vând imobile în mod obişnuit, de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială. S-a avut în vedere că valoarea la care s-a ajuns prin raportul de expertiză efectuat de către comisia de experţi, este însuşită inclusiv de către expertul desemnat de reclamant, acesta nefacând opinie separată.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat contravaloarea cheltuielilor ocazionate de mutarea reclamantului şi familiei acestuia precum şi daunele morale, tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat, faţă de criteriile de stabilire a despăgubirilor prevăzute în dispoziţiile art. 26 Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, fără a motiva însă calea de atac exercitată.
Prin decizia civilă nr. 18/A din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că tribunalul a fost învestită cu o contestaţie formulată, în condiţiile art. art. 9 Legea nr. 198/2004, împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor nr. 175 din 06 septembrie 2010, emisă de Municipiul Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, hotărâre prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 454.305 RON în favoarea reclamantului-contestator, proprietar al imobilului situat în Bucureşti, sectorul 1, compus din teren în suprafaţă de 39,25 mp şi construcţie în suprafaţă de 109,75 mp.
Prin acţiune a fost invocată împrejurarea că despăgubirea stabilită nu reflectă valoarea reală a imobilului şi nici prejudiciul cauzat prin măsura exproprierii ce a fost luată.
Curtea a constatat că tribunalul a dispus, în conformitate cu dispoziţiile legale incidente în materia exproprierii - art. 21-27 Legea nr. 33/1994, la care se face trimitere expresă prin Legea nr. 198/2004 - efectuarea unei expertize tehnice de evaluare a imobilului expropriat, însuşindu-şi, motivat, concluziile formulate, în majoritate, de doi dintre experţii desemnaţi în cadrul comisiei de experţi.
În aceste condiţii, instanţa de apel a constatat că în mod corect tribunalul a avut în vedere criteriile reglementate de lege pentru stabilirea valorii imobilelor expropriate, reţinând în acelaşi timp că opinia expertului propus de pârât nu este suficient argumentată.
Totodată, s-a constatat că apelantul-pârât nu a înţeles să formuleze întâmpinare în dosarul de fond, în condiţiile art. 115 C. proc. civ., susţinând doar oral în faţa tribunalului că cererea este neîntemeiată, impunându-se menţinerea hotărârii contestate sub aspectul despăgubirilor stabilite, fără însă a formula obiecţiuni împotriva raportului de expertiză întocmit în cadrul comisiei.
Decizia a fost atacată cu recurs de către Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, care a formulat critici sub următoarele aspecte:
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină (art. 304 pct. 7 C. proc. civ.), având în vedere că instanţa de apel nu a făcut decât să îmbrăţişeze soluţia instanţei de fond, ea însăşi nemotivată, expunând în două paragrafe „faptul că tribunalul şi-ar fi însuşit, motivat, concluziile formulate, în majoritate, de doi dintre experţii desemnaţi în cadrul comisiei de experţi".
Hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Procedând la judecarea pricinii în baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel avea datoria să soluţioneze cauza pe baza celor invocate la prima instanţă şi să stabilească situaţia de fapt şi aplicarea legii de către tribunal.
Curtea de apel trebuia să observe că expertiza efectuată la prima instanţă s-a fundamentat „pe criterii minimaliste în baza cărora a fost stabilită valoarea", încălcându-se dispoziţiile art. 26 Legea nr. 33/1994 şi pe temeiul art. 295 C. proc. civ. să pună în discuţie această încălcare, care este un motiv de ordine publică, dispunând administrarea unei noi expertize tehnice.
Analizând criticile deduse judecăţii, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestora, potrivit următoarelor considerente:
- Contrar susţinerii recurentului, în cauză nu au fost încălcate dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. în legătură cu motivarea deciziei, aceasta conţinând argumentele care au justificat adoptarea soluţiei.
Împrejurarea că, în absenţa unor critici care să susţină cererea de apel a pârâtului, instanţa de control a „îmbrăţişat" soluţia tribunalului, cu trimitere la mijloacele de probă administrate în faza procesuală anterioară şi la textele de lege incidente, nu înseamnă, cum se pretinde, că hotărârea nu a fost motivată.
Critica recurentului, conform căreia instanţa ar fi expus doar în „două paragrafe" motivarea deciziei, nu demonstrează nelegalitatea hotărârii sub aspectul invocat, câtă vreme instanţa de control judiciar are posibilitatea, confirmând hotărârea atacată, să-şi însuşească argumentele aduse în sprijinul soluţiei validate prin respingerea căii de atac.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât, neavând a răspunde unor critici punctuale, este limitată în analiza făcută, la aspectele deduse judecăţii în primă instanţă.
- Este, de asemenea, neîntemeiată critica vizând încălcarea dispoziţiilor de drept material (art. 26 Legea nr. 33/1994) în soluţionarea cauzei, pe motiv că ar fi fost validată o expertiză care a avut în vedere „criterii minimaliste pe baza cărora a fost stabilită valoarea despăgubirilor".
Aşa cum recurentul însuşi menţionează, având de soluţionat cauza în condiţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de apel avea datoria, ca pe baza celor invocate la prima instanţă, să verifice stabilirea situaţiei de fapt şi modalitatea de aplicare a legii de către tribunal.
Or, pe aspectul stabilirii despăgubirilor, s-a reţinut corect că în primă instanţă a fost administrată proba cu expertiză de o comisie de experţi, desemnată conform art. 25 Legea nr. 33/1994, şi că în privinţa concluziilor expertizei pârâtul nu a formulat obiecţiuni pentru a arăta, eventual, dacă au fost nesocotite criterii legale în efectuarea evaluării.
De asemenea, exercitând apelul, pârâtul nu a formulat critici sub acest aspect, ceea ce a impus ca devoluţiunea să se realizeze în limitele judecăţii din prima instanţă.
Pentru prima dată în recurs, pârâtul susţine că expertiza n-ar fi respectat rigorile art. 26 Legea nr. 33/1994, fundamentându-se pe „criterii minimaliste" şi pretinzând că instanţa ar fi trebuit ca, din oficiu, să dispună efectuarea unei noi expertize, acesta constituind un motiv de ordine publică.
Formulând critica de această manieră, recurentul-pârât ignoră faptul că procesul civil este generat de principiul disponibilităţii, care presupune inclusiv propunerea şi administrarea de probe în susţinerea pretenţiilor formulate sau în combaterea acestora.
Instanţa nu poate, substituindu-se părţilor, să dispună efectuarea unui probatoriu care să sprijine poziţia pârâtului, aspectul menţionat nesubsumându-se principiului rolului activ, însemnând, în realitate, în termenii susţinuţi de către recurentă, o rupere a echilibrului şi a echidistanţei jurisdicţionale.
Tot astfel, nu constituie motiv de ordine publică modalitatea în care partea înţelege să administreze probe, pentru ca, în absenţa unei atitudini procesuale corespunzătoare a acesteia, instanţa să i se poată substitui şi să dispună, din oficiu, efectuarea probatoriului.
Pentru toate considerentele arătate, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul urmând să fie respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul general împotriva deciziei nr. 18A din 24 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7437/2012. Civil. Rectificare carte funciară.... | ICCJ. Decizia nr. 7430/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
