ICCJ. Decizia nr. 7426/2012. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7426/2012
Dosar nr. 25913/3/2009
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, la data de 17 iunie 2009, reclamanţii V.A.P., N.M. şi Z.M. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să anuleze în parte hotărârea nr. 105 din 23 aprilie 2009 în ceea ce priveşte stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru exproprierea imobilului situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, având numărul cadastral, în suprafaţă de 2.808 mp; obligarea pârâtului la plata sumei de 70.200 euro la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, cu titlu de despăgubiri, pentru trecerea în proprietatea statului a imobilului, şi la plata sumei de 564.960 euro la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii, reprezentând despăgubire pentru acoperirea prejudiciului cauzat reclamanţilor urmare a nerealizării profitului din înstrăinarea dreptului de proprietate asupra aceluiaşi imobil.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului situat la adresa sus menţionată, iar prin hotărârea nr. 181/2009 s-a decis exproprierea unei părţi din întregul imobil deţinut de reclamanţi şi anume a unei suprafeţe de 2808 mp, aceştia rămânând proprietarii unei suprafeţe de 16.492 mp, formată din două loturi.
Prin hotărârea nr. 105/2009, pârâtul a constatat că reclamanţii nu au acceptat cuantumul despăgubirii acordate constând în suma de 106.557 RON şi a aprobat acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat în cuantumul sus menţionat.
Prin prezenta acţiune, reclamanţii înţeleg să conteste cuantumul despăgubirii acordate de pârât, având în vedere dispoziţiile art. 1 Protocolul Adiţional la CEDO, art. 43 din Constituţia României, art. 9 Legea nr. 198/2004 şi art. 25 şi următoarele din Legea nr. 33/1994, fiind necesară efectuarea unei expertize de către o comisie de experţi care să calculeze despăgubirea ţinând seama de criteriile legale.
În ceea ce priveşte despăgubirea ca urmare a nerealizării venitului din înstrăinarea imobilului, reclamanţii au invocat faptul că au cumpărat imobilul la preţul de 20 euro/mp şi au promis prin act autentic vânzarea către o terţă persoană la preţul de 50 euro/mp, astfel încât profitul înregistrat ar fi fost de 30 euro/mp.
Urmare a exproprierii parţiale a imobilului au fost puşi în imposibilitatea de a respecta obligaţia asumată prin antecontract, de a înstrăina dreptul de proprietate, iar consecinţa directă este neîncasarea preţului acestei vânzări, respectiv un prejudiciu cert de 30 euro/mp.
Statul a expropriat 2.800mp., iar valoarea reală a imobilului expropriat este de 25 euro/mp, astfel încât pentru suprafaţa expropriată prejudiciul suferit este reprezentat de diferenţa dintre preţul oferit iniţial de promitent de 50 euro/mp şi cel solicitat a fi plătit de expropriator de 25 euro/mp.
În ceea ce priveşte profitul nerealizat ca urmare a nevânzării restului de teren rămas în proprietatea reclamanţilor şi anume a suprafeţei de 16.492 mp, prejudiciul este de 30 euro/mp, adică diferenţa dintre preţul oferit iniţial de promitent de 50 euro/mp şi preţul de achiziţie de 20 euro/mp.
Prin încheierea din 15 octombrie 2009, tribunalul a încuviinţat pentru reclamanţi proba cu acte, cu expertiză specialitatea topografie, cadastru şi geodezie, având ca obiectiv stabilirea cuantumului despăgubirilor privind imobilul teren ce formează obiectul cauzei şi preluat de la reclamanţi, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 Legea nr. 33/1994.
Pe parcursul administrării acestei probe, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză efectuat de către experţii Ş.G., M.V. şi C.A.F., obiecţiunile formulate de pârât fiind admise de către instanţă.
Prin sentinţa civilă nr. 790 din 27 mai 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis în parte acţiunea precizată formulată de reclamanţi; a anulat în parte hotărârea nr. 105/2009 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii cuvenite reclamanţilor; a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes naţional a imobilului-teren în suprafaţă de 2.808 mp, proprietatea reclamanţilor, situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, cu număr cadastral, la suma de 224.380 RON şi a respins ca neîntemeiat capătul de cerere II.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experţii Ş.G., M.V. şi C.A.F., (comisia alcătuită din expertul desemnat de către instanţă şi din experţii desemnaţi de către părţi), ţinând cont de dispoziţiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, s-a stabilit valoarea terenului expropriat la suma de 224.380 RON,la data efectuării expertizei (18 decembrie 2009).
La stabilirea acestei situaţii, tribunalul a avut în vedere că terenul ce face obiectul exproprierii are o suprafaţă de circa 2808 mp, dintr-o suprafaţă totală de 19.300 mp aflată în proprietatea reclamanţilor în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 octombrie 2007 la B.N.P. XX, astfel încât prin expropriere reclamanţilor li se aduce o atingere importantă dreptului lor de proprietate.
Tribunalul a reţinut că, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În raport de aceste dispoziţii, tribunalul a apreciat că nerealizarea profitului din eventuala înstrăinare a dreptului de proprietate nu poate reprezenta un prejudiciu cauzat proprietarului prin expropriere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 127A din 22 martie 2012, a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi N.M., Z.M. şi V.A.P., a admis apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA, a schimbat în tot sentinţa apelată, în sensul că a respins, ca nefondată, acţiunea precizată, reţinând, în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte apelul declarat de către reclamanţi, s-a reţinut că aceştia au solicitat obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru acoperirea prejudiciului ce li s-a cauzat drept urmare a nerealizării profitului pe care l-ar fi avut din înstrăinarea dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză, în condiţiile în care nu ar fi intervenit exproprierea unei părţi din terenul proprietatea acestora.
În mod corect, însă, tribunalul a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere, în conformitate cu dispoziţiile art. 26 Legea nr. 33/1994 şi art. 9 alin. (3) Legea nr. 198/2004, având în vedere că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului expropriat, şi din prejudiciul cauzat proprietarului. în acest sens, instanţa trebuie să aibă în vedere preţurile cu care se vând în mod obişnuit imobilele din aceeaşi unitate administrativ teritorială, de acelaşi fel, la data când se întocmeşte raportul de expertiză.
Aspectul invocat de către apelanţii reclamanţi şi anume faptul că aceştia nu şi-au realizat un profit dintr-o înstrăinarea, care eventual ar fi avut loc cu privire la restul terenului neexpropriat, nu constituie un prejudiciu real cauzat proprietarului în urma exproprierii.
Reclamanţilor le-a fost expropriată doar suprafaţa de teren de 2.808 mp, pentru care trebuie să li se acorde despăgubirile legale, însă pentru diferenţa de teren de 16.492 mp, suprafaţă neexpropriată, care se află în proprietatea lor, aceştia nu sunt îndrituiţi la a obţine despăgubiri, nefiind dovedită existenţa unui prejudiciu cauzat acestora. Această suprafaţă de teren se află în proprietatea reclamanţilor şi o pot înstrăina oricând, oricărei persoane.
Existenta unei autostrăzi în vecinătatea acestui teren nu conduce automat la concluzia că reclamanţilor li s-ar fi produs un prejudiciu şi nici la concluzia că datorită acesteia nu s-a realizat eventuala înstrăinare a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren neexpropriată către promitentul cumpărător.
S-a conchis,că, nedovedindu-se cu certitudine existenţa vreunui prejudiciu cauzat reclamanţilor proprietari pentru suprafaţa de teren neexpropriată, apelul declarat de către aceştia este nefondat.
În ceea ce priveşte apelul declarat de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, instanţa de apel a constatat că acesta este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit la data întocmirii raportului de expertiză imobilele de acelaşi fel din respectiva unitate administrativ teritorială, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în consideraţie şi dovezile prezentate de aceştia.
Raportul de expertiză întocmit de către instanţa de fond nu a avut în vedere, respectiv nu a luat în considerare nici un preţ de tranzacţionare pentru terenuri similare celui în cauză, fiind astfel încălcate dispoziţiile legale menţionate,astfel că,în mod greşit, au fost avute în vedere doar ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare, ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de „mica publicitate", şi nu preţul efectiv plătit şi consemnat în contracte autentice de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 02 decembrie 2010, instanţa de apel a încuviinţat pentru apelantul-pârât efectuarea unei noi expertize, având ca obiectiv stabilirea valorii imobilului expropriat, raport de expertiză care se află ataşat la dosar.
Conform concluziilor expertizei tehnice efectuate, valoarea de piaţă a terenului în cauză este de 117.745 RON, contravaloarea a 28.080 euro, la data efectuării acestuia.
Potrivit încheierii, în cauză au fost încuviinţate obiecţiunile formulate de apelantul pârât, urmând să fie avute în vedere preţurile de vânzare consemnate în contracte de vânzare-cumpărare pentru imobile similare celui în cauză.
În acest sens, s-a dispus efectuarea de noi adrese către Primăria comunei Ş.J. pentru a se comunica acte de vânzare-cumpărare încheiate cu privire la imobile similare din aceeaşi zonă, cât şi către Camera Notarilor Publici pentru comunicarea valorilor pentru terenuri similare cu cel în litigiu, aflate în zona administrativ teritorială în care se află şi acesta.
Drept urmare a acestor demersuri, au fost ataşate relaţiile solicitate referitoare la valoarea de piaţă pentru terenuri similare cu cel în litigiu, au fost ataşate copii de pe contracte de vânzare-cumpărare transmise de către Primăria comunei Ş.J..
Faţă de toate relaţiile obţinute, prin încheierea din 13 octombrie 2011, s-a dispus efectuarea unei adrese pentru a completa răspunsul la obiectiuni cu menţiunea „să se aibă în vedere toate relaţiile comunicate de instituţiile cărora li s-au efectuat adrese".
Raportul de expertiză a fost întocmit şi ataşat la dosar, din concluziile căruia reiese că evaluarea în anul 2011, la data efectuării raportului de expertiză a terenului în litigiu, este de 105.971 RON contravaloarea a 25.272 euro.
S-a conchis, că rezultă astfel că valoarea de circulaţie a terenului în litigiu este mai mică decât valoarea care a fost stabilită prin hotărârea contestată, ataşată dosar fond şi pentru care reclamanţii au solicitat anularea parţială, din care reiese că despăgubirea a fost stabilită într-un cuantum de 106.557 RON, conform raportului de evaluare întocmit, şi, prin urmare, acţiunea precizată de reclamanţi este nefondată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii N.M., Z.M. şi V.A.P., criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea criticilor formulate, reclamanţii au arătat că despăgubirea ce trebuie plătit în ipoteza bunurilor expropriate reprezintă o compensaţie pentru paguba suferită de proprietar ca urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra bunului obiect al exproprierii şi ea constituie o garanţie acordată acestuia, care îşi păstrează aceeaşi valoare a activului patrimonial prin înlocuirea dreptului real pierdut în urma exproprierii cu o sumă certă.
În absenţa unei indemnizări care să acopere prejudiciul produs prin expropriere, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că art. 1 din Protocolul nr. 1 nu ar asigura decât protecţie iluzorie şi ineficace a dreptului de proprietate, în totală contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei.
Privarea de proprietate impune obligaţia statului de a despăgubi pe proprietar, pentru că neplata unei sume rezonabile, raportată la valoarea bunului, constitui o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale.
Art. 26 alin. (1) Legea nr. 33/1994 prevede că „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţiţi", iar alin. (2) prevede că la „calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele produse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Cu alte cuvinte, despăgubirea ce trebuie acordată persoanelor ale căror terenuri au fost expropriate se compune din valoarea reală a imobilului, care se stabileşte, conform art. 26 alin. (2) din lege, pe bază de expertiză, avându-se în vedere preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, dovada acestui prejudiciu urmând să fie făcută de persoanele care se plâng de producerea sa.
Prin urmare, textul art. 26 alin. (1) Legea nr. 33/1994 prevede, fără putinţă de tăgadă, că prejudiciul se compune, cumulativ, din valoarea reală a imobilului plus prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
S-a mai arătat, că instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, privind data la care se stabileşte valoarea reală a imobilului expropriat, având în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză din anul 2011, de 105.971 RON, pe care a comparat-o cu valoarea stabilită de comisia de stabilire a despăgubirilor la momentul exproprierii (23 aprilie 2009), fără însă să se aibă în vedere valoarea terenului astfel cum a fost stabilită de cei 6 experţi la momentul exproprierii, întrucât legea trebuie interpretată în sensul avut în vedere de legiuitor la momentul adoptării şi anume că valoarea terenului ca parte a despăgubirii să fie calculată la momentul exproprierii, pentru că la acel moment proprietarul este lipsit de dreptul său de proprietate.
Momentul la care se calculează valoarea bunului expropriat este momentul realizării exproprierii, adică momentul în care se stabileşte de către expropriator valoarea oferită expropriatului cu titlu de despăgubire.
Pe cale de consecinţă, momentul în raport cu care se stabileşte valoarea bunului expertizat, adică momentul expertizei la care face referire art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994 este un moment prealabil sau cel mult simultan actului de expropriere, iar interpretarea contrară înfrânge norma constituţională, ceea ce nu este permis.
S-a conchis, că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, o interpretare corectă şi sistematică a acestora ducând la concluzia neechivocă că valoarea despăgubirii cuvenite expropriatului este valoarea de piaţă a bunului de la momentul exproprierii.
De asemenea, s-a arătat că instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la prejudiciul suferit de reclamanţi ca urmare a exproprierii, respectiv a avut în vedere exclusiv numai prima teză a textului de lege menţionat, aceea referitoare la valoarea reală a imobilului, nu şi teza a doua a acestuia referitoare la prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, cu toate că cele două trebuiau aplicate cumulativ.
În speţă, la data de 23 aprilie 2008, adică cu 6 luni înainte de a se comunica orice intenţie de expropriere, între reclamanţii, în calitate de promitenţi vânzători şi Savero Holdings Ltd., în calitate de promitent cumpărător, s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare autentificat din 23 aprilie 2008 de B.N.P. XX, având ca obiect promisiunea de vânzare, respectiv de cumpărare, a întregului teren în suprafaţă de 19.300 mp, situat în comuna Ş.J., judeţul Ilfov, preţul urmând să fie achitat conform art. 4 din antecontract, iar această expropriere i-a pus pe reclamanţi în situaţia de a nu-şi mai putea îndeplini obligaţiile asumate prin antecontractul de vânzare cumpărare şi de a restitui avansul de preţ deja achitat de promitentul cumpărător şi daunele interese menţionate în contract, ceea ce reprezintă un prejudiciu pe care aceştia îl încearcă.
S-a concluzionat, că despăgubirea care se cuvine reclamanţilor este compusă din diferenţa dintre preţul negociat cu promitenţii cumpărători şi valoarea despăgubirii stabilită prin expertiza tehnică efectuată în cauză, pentru terenul expropriat, şi diferenţa dintre preţul negociat cu promitentul cumpărător şi valoarea de achiziţie pentru restul de teren rămas în proprietatea reclamanţilor.
Examinând decizia în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin criticile formulate, reclamanţii susţin că decizia recurată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 Legea nr. 33/1996, în sensul că valoarea terenului expropriat, ca parte a despăgubirii, trebuie să fie calculată la momentul exproprierii şi nu la data efectuării raportului de expertiză, având în vedere că despăgubirea este „prealabilă" exproprierii; că instanţa nu s-a pronunţa asupra prejudiciului produs acestora ca urmare a exproprierii, având în vedere că s-a dovedit intenţia reclamanţilor de a înstrăina întregul teren, fiind încheiat şi un antecontract în acest sens, iar exproprierea suprafeţei de 2.808 mp, din întreaga suprafaţă, i-a pus pe reclamanţi în situaţia de a nu-şi putea îndeplini obligaţiile asumate prin antecontract, de a restitui avansul de preţ deja achitat, precum şi daunele interese menţionate în contract.
Potrivit art. 26 alin. (1) şi (2) Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
În prezenta cauză, se constată că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pronunţată pe raportul de expertiză efectuat în faza de judecată a apelului, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 Legea nr. 33/1994, potrivit cărora atât experţii, cât şi instanţa au obligaţia ca la stabilirea despăgubirilor acordate, să ţină seama de preţurile cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitate administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză şi nu la momentul realizării exproprierii, aşa cum susţin reclamanţii, întrucât cum aceştia au înţeles să-şi asume demersul judiciar prin intermediul căruia au înţeles să conteste cuantumul despăgubirii stabilite de expropriator, trebuie să-şi asume şi momentul în raport de care urma să se stabilească judiciar despăgubirea, neputând solicita, contrar normei de drept, calcularea despăgubirii la un alt moment, sub motivul existenţei unor fluctuaţii ale preţurilor de tranzacţie a terenurilor similare celui expropriat pe piaţa imobiliară.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-o jurisprudenţă constantă, a stabilit semnificaţia sintagmei „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele" în sensul că prin aceasta se înţelege preţul plătit efectiv şi consemnat ca atare în contractele autentice de vânzare-cumpărare şi nu ofertele de preţ ale agenţiilor imobiliare ori preţurile de tranzacţionare extrase de la rubricile de vânzări de pe internet şi din anunţurile de mică publicitate.
În această situaţie, se constată că prin hotărârea atacată s-a stabilit pe deplin situaţia de fapt a cauzei pendinte, raportul de expertiză judiciară întocmit în apel respectând dispoziţiile art. 26 Legea nr. 33/1994, datele şi concluziile experţilor fiind fundamentate pe aceste dispoziţii legale, şi, drept consecinţă, acceptate de instanţa de apel.
În acest context, instanţa trebuia să observe - ceea ce a şi făcut - că despăgubirea care poate fi acordată în procedura jurisdicţională „nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată", potrivit art. 27 alin. (2) Legea nr. 33/1994.
Criticile potrivit cărora instanţa nu s-a pronunţat asupra prejudiciului produs reclamanţilor de faptul că s-a dovedit intenţia acestora de a înstrăina întregul teren, fiind încheiat şi un antecontract în acest sens, iar exproprierea parţială a acestuia i-a pus pe reclamanţi în imposibilitatea de a-şi îndeplini obligaţiile asumate prin antecontract, de a restitui avansul deja achitat, precum şi de a suporta daunele interese menţionate în contract, se constată, de asemenea, că sunt nefondate, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 26 alin. (1) Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
Instanţa de apel a analizat motivul de apel formulat de apelanţi pe acest aspect şi a reţinut corect că aspectul invocat de către apelanţii reclamanţi şi anume faptul că aceştia nu şi-au realizat un profit dintr-o înstrăinare, care, eventual ar fi avut loc cu privire la restul de teren neexpropriat, nu constituie un prejudiciu cauzat proprietarului în urma exproprierii, întrucât aceştia pot, în calitate de proprietari, să înstrăineze suprafaţa de teren respectivă oricând doresc şi oricui doresc.
Criticile vizând modul de apreciere a antecontractului de vânzare-cumpărare şi a rapoartelor de expertiză întocmite în cauză, aşa cum au fost expuse mai sus, sunt neîncadrabile vreunui motiv de nelegalitate şi, ca atare, nesusceptibile de analiză în recurs.
Faţă de considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii N.M., Z.M. şi V.A.P. împotriva deciziei nr. 127A din 22 martie 2012 a Curtii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată in şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7427/2012. Civil. Evacuare. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 7425/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
