ICCJ. Decizia nr. 7425/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7425/2012
Dosar nr. 14291/3/2009
Şedinţa din 5 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06 februarie 2009, reclamanţii S.N., S.M. şi S.G. au solicitat, în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat prin CN A.D.N.R. SA, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 35 din 30 noiembrie 2007, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, în echivalent RON la data plăţii, sumă ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât şi daune privind suprafaţa de teren rămasă neexpropriată.
În esenţă, reclamanţii au arătat că nu sunt de acord cu suma de 21.036,19 RON, stabilită cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat, aceştia înţelegând să solicite şi suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosinţă datorită imposibilităţii folosirii suprafeţei de teren neexpropriată, de 1980 mp, rămasă şi rară acces la calea publică.
În drept, au fost invocate prevederile Constituţiei, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004, C. civ., C. proc. civ., H.G. nr. 941/2004, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentinţa civilă nr. 1060 din 20 februarie 2009, Judecătoria Buftea, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bucureşti, conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 06 aprilie 2009, sub nr. 14291/3/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 1503 din 19 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a Va civilă, a admis cererile reclamanţilor, a anulat, în parte, Hotărârea nr. 35 din 30 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate la sumele de 182.242 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a terenului expropriat de 1319,88 mp, la momentul exproprierii, şi de 65.518 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinţa a terenului de 1.980 mp, calculată la momentul exproprierii, pentru toată perioada de executare a lucrării de utilitate publică, a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii, l-a obligat pe expropriator la 3.500 RON, cheltuieli de judecată către reclamanţi.
În drept, au fost avute în vedere dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materia exproprierii.
Potrivit art. 26 alin. final din Legea nr. 33/1994, „în cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuală reducere numai a daunelor", însă în cazul în speţă, instanţa nu a putut reţine, iar instituţia expropriatoare nu a dovedit care este cuantumul eventualului spor de valoare, care ar veni să compenseze prejudiciul pretins şi dovedit de către reclamanţi, pentru restul terenului rămas neexpropriat, rămas în prezent fără acces şi imposibil de folosit pe perioada executării lucrărilor de construire a tronsonului de autostradă.
În condiţiile în care expropriatorul a oferit suma de 21.036 RON, iar reclamanţii au solicitat modificarea cuantumului despăgubirilor la valoarea totala de 95.140 euro, suma ce reprezintă atât cuantumul despăgubirilor cuvenite pentru terenul expropriat, cât şi daune privind suprafaţa de teren rămasă neexpropriată, prima instanţă a apreciat că despăgubirile propuse de comisia de 3 experţi se situează între limitele prevăzute de art. 27 din Legea nr. 33/1994, corespund valorii de piaţă a imobilelor în zonă şi standardelor internaţionale de evaluare, astfel că au fost omologate de instanţă.
Expropriatorul a fost obligat la 3.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţii-expropriaţi, reprezentând onorariu pentru avocat, pe temeiul art. 10 alin. (3) şi art. 18 Legea nr. 198/2004, respectiv art. 38 Legea nr. 33/1994.
Prin decizia civilă nr. 10A din 17 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile pârâtului şi Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate la sumele de 160.441,25 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a terenului expropriat de 1.319,88 mp şi 54.161,20 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosinţă a terenului de 1.980 mp, şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Instanţa a constatat că, în urma probelor administrate în faza apelului, s-a conturat o valoare diferită a cuantumului despăgubirilor datorate, aşa cum rezultă din expertiza depusă la dosarul cauzei.
Astfel, instanţa a dispus suplimentarea probatoriului, prin administrarea probei cu înscrisuri şi prin efectuarea unor adrese către O.C.P.I. Ilfov, pentru a se comunica copii ale unor contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare celui expropriat, respectiv pentru terenul situat în comuna G., judeţul Ilfov, atât în cursul anului 2007, cât şi în cursul anului 2011.
La dosarul cauzei au fost depuse o serie de înscrisuri, respectiv adresa din 17 februarie 2010 emisă de Primăria comunei G., prin care s-au comunicat preţurile ce rezultă din contracte de vânzare-cumpărare încheiate în perioada 2008-2009 pentru terenuri aflate în extravilanul comunei G..
Adresa din 10 ianuarie 2007 emisă de Primăria comunei G., atestă faptul că suprafaţa de 3300 mp aparţinând autorului S.C.T., situată în comuna G., la data de 01 ianuarie 1990, era teren extravilan, şi că numai 100 ml au fost introduşi parţial în intravilanul satului G., prin Hotărârea Consiliului Local G. nr. 14/2000.
Au mai fost depuse la dosarul cauzei şi un număr de trei contracte de vânzare-cumpărare înaintate de O.C.P.I. Ilfov.
Experţii au efectuat o completare la raportul de expertiză efectuat în primă instanţă, constatându-se că valoarea de circulaţie a terenului expropriat la momentul întocmirii raportului de expertiză este de 160.441,25 RON, pentru o suprafaţă de 1319,88 mp.
Pentru prejudiciul suferit de intimaţii-reclamanţi în urma exproprierii, având în vedere că 30% din teren a rămas neexpropriat, s-a stabilit o valoare de 54.164,20 RON. S-a reţinut că valoarea terenului va scădea proporţional cu acest procent, şi mai mult, această suprafaţă de teren rămasă neexpropriată, nu poate fi folosită până la o dată nedeterminată, cel puţin trei ani, în raport de durata executării lucrărilor, aşa cum rezultă din suplimentul la raportul de expertiză.
Pentru stabilirea valorilor din raportul de expertiză, au fost avute în vedere preţurile de tranzacţionare ce rezultau din contracte de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare depuse de O.C.P.I. Ilfov. Preţul de tranzacţionare este preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispoziţiile legale aplicabile in materie şi jurisprudenţa constantă sub acest aspect.
Aşa fiind, apelurile formulate de apelanţii-pârâţi sunt întemeiate sub aspectul cuantumului sumei ce trebuie acordată drept despăgubire, precum şi a sumei ce constă în prejudiciul cauzat de expropriere, care în raport de constatările experţilor sunt mai mici, decât cele acordate de prima instanţă.
S-a apreciat că sunt neîntemeiate criticile referitoare la faptul că intimaţilor-reclamanţi nu li s-ar fi produs un prejudiciu prin expropriere.
Conform raportului de expertiză, valoarea terenului neexpropriat a scăzut cu 30% şi nu poate fi folosit până la o dată de aproximativ 3 ani, pe durata executării lucrărilor. Prejudiciul suferit de persoanele a căror suprafaţă de teren a fost expropriată, în raport de suprafaţa rămasă neexpropriată, a fost astfel cuantificat la suma de 54.164,20 RON, la data efectuării raportului de expertiză.
Împotriva deciziei instanţei de apel au formulat cerere de recurs (I) la data de 28 martie 2012, pârâtul Statul Român, prin CN A.D.N.R. SA şi (II) la data de 28 mai 2012, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care au fost invocate următoarele aspecte de pretinsă nelegalitate:
(I) Recurentul-pârât a susţinut, pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ., că prin obligarea sa la plata sumei de 54.161,20 RON, reprezentând contravaloarea aşa-zisului prejudiciu suferit urmare a exproprierii parţiale, instanţa a dat mai mult decât s-a cerut.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţa datorata imposibilităţii folosinţei suprafeţei de teren expropriata.
Cu toate că suma de 10.000 euro, reprezintă suma de 43.000 RON, instanţa de apel a înţeles să-l oblige pe pârât la plata sumei de 54.161,20 RON, aproximativ 12.600 euro, cu 2.600 euro mai mult decât s-a cerut.
Chiar şi în ipoteza în care cererea ar fi fost întemeiata, instanţele trebuiau sa tină cont de limitele investirii lor şi să nu dea reclamanţilor mai mult decât ei înşişi ceruseră.
S-a susţinut totodată că hotărârea recurată a fost pronunţata cu încălcarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 - art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Astfel, raportat la caracterul imperativ al dispoziţiilor art. 26 Legea nr. 33/1994, fundamentarea unei hotărâri judecătoreşti pe un raport de expertiza care nu respectă criteriul legal de întocmire nu este o problema de apreciere a probelor, ci o problemă de legalitate.
Conform art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza.
De vreme ce legiuitorul foloseşte sintagma „experţii, precum şi instanţa vor tine seama", este neîndoielnic ca suntem in prezenta unei norme imperative, astfel ca expertiza este afectata ea însăşi de condiţii de legalitate, iar pronunţarea unei hotărâri întemeiate pe o proba care nu respecta cerinţele legale imperative, este un act vădit nelegal.
Din economia dispoziţiilor art. 26 alin. (2), rezulta ca pentru a produce un raport de expertiza cu respectarea normelor imperative, trebuie respectate cumulativ următoarele criterii: sa se aibă în vedere pentru comparaţie preturi de tranzacţionare, preturi cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel (cu imobilul expropriat) in unitatea administrativ-teritoriala, la data efectuării raportului de expertiza.
Atât raportul de expertiza administrat în faţa primei instanţe, cât şi suplimentul la raportul de expertiza, administrat in faza apelului, nu au ţinut seama de criteriile stabilite in mod imperativ de lege - comisia de experţi utilizând pentru comparaţie preturi ale unor imobile diferite de imobilul expropriat şi nu preturi cu care se vând în mod obişnuit imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritoriala în care este situat imobilul ce face obiectul prezentului litigiu. Cu toate acestea, obiecţiunile formulate de către pârât, în mod netemeinic, au fost respinse de instanţa anterioară.
S-a susţinut totodată că hotărârea recurată a fost pronunţata cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, obligarea pârâtului la plata contravalorii prejudiciului suferit urmare a exproprierii parţiale facându-se în lipsa probării acestui asa-zis prejudiciu.
La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor trebui să ţină seama şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
În lipsa unor astfel de dovezi, prejudiciul nu poate fi reparat.
Raportat la susţinerile conform cărora terenul rămas neexpropriat ar fi rămas fără cale de acces, recurentul-pârât a făcut dovada existentei căilor de acces, depunând la dosarul cauzei extrase din Proiectul Tehnic al Autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti.
Referitor la aşa-zisa diminuare a valorii terenului rămas neexpropriat, s-a susţinut că, în contextual economic actual, s-a înregistrat o scădere a tuturor proprietăţilor imobiliare, astfel că, scăderea valorii terenului cu 30% este un fapt independent de producerea sau nu a exproprierii sale parţiale.
(II) Recurentul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a susţinut următoarele critici de pretinsă nelegalitate:
Hotărârea instanţei de apel este nelegală în privinţa stabilirii existenţei unui prejudiciu în cuantum de 54.164 RON, constând în lipsa de folosinţă a terenului neexpropriat - art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile prevăzute de art. 1169 C. civ., conform cărora, cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească.
Conform art. 26 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite.
Prin cea de a treia completare la raportul de expertiză, experţii au concluzionat că prejudiciul suferit de reclamanţi în urma exproprierii este de 30% din valoarea terenului neexpropriat, care nu poate fi folosit până la o dată incertă (aproximativ 3 ani - durata executării lucrărilor).
Calculul făcut de experţi, conform explicaţiilor din completarea nr. 2 la raportul de expertiză tehnică judiciară, la care aceştia fac trimitere, conţine inexactităţi şi aproximări.
Astfel, în preambulul completării, experţii au arătat că prejudiciul adus reclamanţilor în urma exproprierii este tocmai valoarea terenului rămas neexpropriat afectat de un anumit procent şi că procentul de diminuare care reprezintă prejudiciul, "de comun acord, experţii, iară a face un calcul riguros, l-au aproximat a fi 30% din valoarea terenului rămas neexpropriat". în ultima pagină a completării, experţii menţionează că aproximările făcute se bazează pe calcule neriguroase şi pe experienţa pe care au căpătat-o în decursul anilor.
În raport de aceste considerente, s-a susţinut că maniera experţilor de abordare a unei astfel de lucrări ştiinţifice, este total lipsită de profesionalism.
În mod just, au remarcat experţii că, în cauză, se impunea efectuarea unei expertize agricole care să stabilească lipsa de folosinţă a terenului prin culturile nerealizate pe acesta, pentru care nu deţin, însă, specializarea necesară. Chiar şi dacă s-ar fi realizat o astfel de expertiză, reclamanţii nu au depus nicio dovadă în susţinerea privării lor de folosinţa restului de teren neexpropriat, constând în eventuala cultivare, arendare, închiriere sau altor forme de valorificare a acestuia.
Simpla afirmaţie a reclamanţilor referitoare la lipsa căilor de acces la acest teren nu putea duce la constatarea existenţei prejudiciului, câtă vreme la dosar s-a depus Proiectul Tehnic al viitoarei autostrăzi care prevede şi realizarea de drumuri secundare, faţă de care, se impunea ca instanţele să solicite relaţii suplimentare privind stadiul acestor lucrări.
Stabilind valoarea prejudiciului la suma de 54.164 RON, reprezentând echivalentul în RON la data de 20 noiembrie 2009 a sumei de 12.650,16 euro, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv, 10.000 de euro, hotărârea fiind şi din acest motiv nelegală.
Analizând criticile de nelegalitate formulate, Înalta Curte va admite recursurile, cu consecinţa modificării în parte a deciziei atacate, doar în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 1.980 mp, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei, pentru considerentele ce urmează:
În drept, potrivit dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi (2) Legea nr. 33/1994, care constituie dreptul comun în materia exproprierii, „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite".
„La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Criticile recurentului-pârât referitoare la valoarea de circulaţie a terenului expropriat de 1.319,88 mp, la momentul întocmirii raportului de expertiză, nu pot fi primite, întrucât acestea corespund valorii de piaţă a imobilelor în zonă şi standardelor internaţionale de evaluare, cum în mod corect a apreciat instanţa de apel.
Instanţa de apel a clarificat, cu prioritate, circumstanţele particulare ale cauzei pendinte, prin raportare la norma legală incidenţă, prin suplimentarea probatoriului, respectiv administrarea probei cu înscrisuri şi printr-o completare a raportului de expertiză, concluzia pe deplin judicioasă a acesteia fiind aceea că valoarea de circulaţie a terenului expropriat la momentul întocmirii raportului de expertiză este de 160.441,25 RON, pentru o suprafaţă de 1.319,88 mp.
Pentru stabilirea acestei valori au fost avute în vedere preţurile de tranzacţionare ce rezultau din contractele de vânzare-cumpărare pentru terenuri similare depuse de O.C.P.I. Ilfov.
Preţul de tranzacţionare este, aşa cum în mod corect s-a reţinut, preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele de acelaşi fel, în cadrul unităţii administrativ-teritoriale, la data întocmirii raportului de expertiză, respectându-se astfel dispoziţiile legale aplicabile in materie şi jurisprudenţa constantă sub acest aspect.
Rezultă, aşadar, că nu poate fi primită nici o critică de nelegalitate sub aspectul interpretării şi aplicării la speţă a dispoziţiilor imperative ale art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994.
Criticile recurentului-pârât şi ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti vizând cuantumul daunelor solicitat pentru suprafaţa de teren rămasă neexpropriată, au fost găsite întemeiate, pentru următoarele considerente:
Reclamanţii au solicitat în mod expres suma de 10.000 euro, cu titlu de despăgubire pentru lipsa de folosinţă datorită imposibilităţii folosirii suprafeţei de teren neexpropriata in suprafaţa de 1.980,12 mp, rămasă fără acces la calea publică şi fără posibilitatea exploatării eficiente în continuare.
Poziţia constantă în proces a pârâtului a fost aceea că reclamanţii nu au dovedit un alt prejudiciu decât valoarea despăgubirilor ce li se cuvine pentru terenul efectiv expropriat, în condiţiile în care, la data evaluării, terenul reclamanţilor era necultivat şi nu făcea obiectul vreunei arendări, închirieri sau altui mod de valorificare a folosinţei terenului, considerând că în mod nejustificat se solicită în plus suma de 10.000 euro.
Cu toate că suma solicitată prin cerere ar reprezenta echivalentul sumei de 43.000 RON, instanţa de apel a obligat pârâtul la plata sumei de 54.161,20 RON, ceea ce înseamnă aproximativ 12.600 euro, cu 2.600 euro mai mult decât s-a solicitat.
Prin obligarea pârâtului la plata sumei de 54.161,20 RON, reprezentând contravaloarea aşa-zisului prejudiciu suferit urmare a exproprierii parţiale, instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 27 Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru utilitate publica - art. 304 pct. 9 C. proc. civ..
Chiar şi în situaţia în care art. 27 Legea nr. 33/1994 nu ar fi existat - „despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată" -instanţele anterioare trebuiau să ţină cont de limitele investirii lor şi să nu dea reclamanţilor mai mult decât ei înşişi ceruseră.
Hotărârea recurată este nelegală, întrucât a fost pronunţata cu încălcarea prevederilor art. 26 alin. (2) Legea nr. 33/1994, obligarea pârâtului la plata contravalorii prejudiciului suferit urmare a exproprierii parţiale facându-se în lipsa probării acestui aşa-zis prejudiciu.
În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2), la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând in considerare şi dovezile prezentate de aceştia, ceea ce înseamnă că, in lipsa unor astfel de dovezi, prejudiciul nu poate fi reparat.
S-a susţinut astfel corect că fundamentarea unei hotărâri judecătoreşti pe un raport de expertiza care nu respectă criteriul legal impus de legea în materie nu reprezintă o chestiune de apreciere a probatoriului, ci o problemă de legalitate a însăşi hotărârii.
Reclamanţii nu au înţeles să producă dovezi care să dovedească existenta acestui prejudiciu, limitându-se doar la simple afirmaţii care, pe întreaga durata a litigiului, au rămas nedovedite.
Instanţa de apel a încălcat astfel dispoziţiile prevăzute de art. 1.169 C. civ., conform cărora, cel ce face o propunere în faţa instanţei trebuie să o dovedească.
Hotărârea pronunţată nu se putea fundamenta pe acea parte a raportului de expertiză care, în lipsa oricărui probatoriu pertinent cerut în mod expres de lege, concluziona în mod formal că prejudiciul suferit de reclamanţi este de 30% din valoarea terenului neexpropriat (în suprafaţă de 1.980,12 m.p.) care nu poate fi folosit până la o dată incertă (aproximativ 3 ani - durata executării lucrărilor).
Experţii au consemnat că prejudiciul adus reclamanţilor în urma exproprierii este tocmai valoarea terenului rămas neexpropriat, afectat de un anumit procent şi că procentul de diminuare care reprezintă prejudiciul, "de comun acord, experţii, fără a face un calcul riguros, l-au aproximat a fi 30% din valoarea terenului rămas neexpropriat". Experţii au mai menţionat că aproximările făcute se bazează pe calcule neriguroase şi pe experienţa pe care au căpătat-o în decursul anilor.
În mod corect s-a susţinut că maniera experţilor de întocmire a unei astfel de lucrări ştiinţifice, este total nelegală şi lipsită de profesionalism.
S-a susţinut de altfel corect şi faptul că reclamanţii nu au depus nicio dovadă în susţinerea privării lor de folosinţa restului de teren neexpropriat, constând în eventuala cultivare, arendare, închiriere sau a altor forme de valorificare a acestuia.
Raportat la susţinerile conform cărora terenul rămas neexpropriat ar fî rămas fără cale de acces, pârâtul a făcut dovada existentei căilor de acces, depunând la dosarul cauzei extrase din Proiectul Tehnic al Autostrăzii Bucureşti-Braşov, tronsonul Bucureşti-Ploieşti.
Pentru toate aceste considerente de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., va admite recursurile pârâtului şi al Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, va modifica, în parte, decizia, în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 1.980 mp, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA şi de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei nr. 10A din 17 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Modifică în parte decizia atacată, în sensul înlăturării dispoziţiei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 54.164 RON, reprezentând valoarea prejudiciului cauzat pentru lipsa de folosinţă a terenului în suprafaţă de 1.980 mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7426/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7424/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
