ICCJ. Decizia nr. 7436/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7436/2012
Dosar nr. 1318/54/2011*
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 09 februarie 2010, înregistrată sub nr. 316/267/2010, revizuienta Comisia Locală de fond funciar A., judeţul Gorj a solicitat, în contradictoriu cu intimaţii B.E., D.V., P.F., M.D., T.P.E., D.M., T.I., P.T., P.E., M.R. şi B.I., revizuirea sentinţei civile nr. 2062/2007 pronunţate de Judecătoria Novaci în Dosarul nr. 2803/267/2006.
În motivarea cererii, revizuienta a arătat că dispozitivul sentinţei ce se cere a fi revizuită nu poate fi adus la îndeplinire, întrucât raportul de expertiză conţine neconcordanţe între schiţele întocmite de către expert şi partea scrisă din raport în ceea ce priveşte suprafeţele, vecinătăţile şi orientarea schiţelor. De asemenea, nu sunt localizate terenurile din punct de vedere al numărului de tarla şi parcelă, ceea ce face imposibilă punerea în executare a dispozitivului hotărârii.
În cauză, au fost citaţi, în calitate de intervenienţi, N.C., M.D., C.M.V., E.M.V., B.I. şi N.R.T.
Prin sentinţa civilă nr. 423 din 14 martie 2011, Judecătoria Novaci a respinsă cererea de revizuire, reţinând că revizuienta Comisia locală de fond funciar de pe lângă Primăria comunei A., judeţul Gorj, a solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2062/2007, pronunţate de Judecătoria Novaci, definitivă prin decizia Tribunalului Gorj nr. 389 din 19 februarie 2008, că motivul de revizuire invocat constă în modificarea raportului de expertiză efectuat în cauză, ce nu se încadrează în niciunul din cele prevăzute de art. 322 C. proc. civ. (de altfel, revizuienta a avut posibilitatea ca în cursul judecării Dosarului nr. 2803/267/2006 să formuleze eventuale obiecţiuni la raportul de expertiză).
Pe de altă parte, calculând intervalul de timp, între data rămânerii definitive a hotărârii şi data promovării prezentei cereri, respectiv 09 februarie 2010, s-a constatat că aceasta nu este promovată în termenul prevăzut de art. 324 C. proc. civ.
Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr. 1432 din 02 iunie 2011, a admis recursurile declarate de revizuienta Comisia Locală de fond funciar A., judeţul Gorj şi intervenienţii E.M.V., N.R.T., N.C. şi M.D., a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecarea cererilor de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 5 C. proc. civ. la aceeaşi instanţă şi a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. la Curtea de Apel Craiova, instanţă competentă material.
Tribunalul a constatat că, prin cererea aflată în dosarul de fond, s-a solicitat introducerea în cauză şi a lui N.C. şi M.D., ulterior, fiind formulată o cerere de intervenţie în interesul Comisiei locale de către C.M.V., E.M.V. şi N.R.T.; totodată, conform cererilor, intervenienţii N.C. şi M.D. au indicat temeiurile cererii de revizuire - art. 322 pct. 1, 2, 3, 5 şi 7 C. proc. civ. Prin precizarea de la dosar, revizuienta Comisia Locală de fond funciar A., judeţul Gorj a invocat şi faptul că există hotărâri judecătoreşti anterioare potrivnice, cu referire la sentinţa civilă nr. 229/2004 a Tribunalului Gorj, rămasă definită prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 628/2005 şi irevocabilă prin decizia nr. 7254/2009 a I.C.C.J.
Or, în cuprinsul sentinţei civile nr. 423 din 14 martie 2011 nu se face referire directă la temeiurile de drept invocate de către revizuientă şi intervenienţi, mai mult, instanţa nici nu s-a pronunţat asupra cererilor de intervenţie formulate în cauză, cereri pe care nu le-a analizat sub aspectul admisibilităţii de principiu. Ca atare, este evidentă necercetarea cererilor de revizuire în raport de temeiurile juridice invocate în mod expres, fiind necesar a fi fost caracterizate, cu precădere, sub aspectul admisibilităţii, şi cererile de intervenţie, luându-se în considerare deosebirile existente între cele în interes propriu şi cele accesorii şi caracterul de cale extraordinară de atac a revizuirii, care, de principiu, se soluţionează între acelaşi părţi care au participat la judecarea cauzei soluţionată prin hotărârea judecătorească împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire.
În ceea ce priveşte cererea de revizuire reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a constatat că alin. (2) al art. 323 C. proc. civ. prevede că aceasta se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărârile potrivnice (sunt vizate, astfel, instanţele care au soluţionat fondul cauzei).
În cauza dedusă judecăţii s-a invocat contradictorialitatea în raport de sentinţa civilă nr. 229 din 3 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, hotărâre prin care a fost admisă în parte contestaţia formată de reclamantul P.T.G. împotriva pârâţilor Primăria A., a fost anulată în parte dispoziţia din 22 ianuarie 2004 pentru suprafaţa de teren de 250 m.p., în sensul că s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent şi a fost respinsă contestaţia faţă de pârâţii N.C., M.D., C.I., S.M. şi S.A.; ulterior, prin decizia civilă nr. 628/2005 a Curţii de Apel Craiova a fost admis apelul declarat de Primăria A. şi Primarul comunei A., a fost schimbată în tot sentinţa de mai sus, în sensul respingerii contestaţiei formulată de P.T.G., a fost respins apelul declarat de P.T.G. împotriva aceleiaşi sentinţe. Prin decizia nr. 7254/2009 a I.C.C.J. a fost constatat perimat recursul declarat de P.T.G., continuat de moştenitori .
Avându-se în vedere că în raport de pârâţii N.C. şi M.D., intervenienţi în prezenta cauză, prin sentinţa civilă nr. 229/2004 s-a soluţionat contestaţia în sensul respingerii, soluţie implicit menţinută de instanţa de apel, Tribunalul a apreciat că în discuţie contradictorialitatea se raportează la sentinţa tribunalului şi nu la decizia curţii de apel, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. intră în competenţa Curţii de Apel Craiova.
Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova sub nr. 1318/54/2011.
Prin decizia civilă nr. 1297 din 05 noiembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia a I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire, reţinând că în mod corect Tribunalul Gorj a considerat că s-a invocat temeiul juridic al art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în raport de sentinţa civilă nr. 229 din 3 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe şi nu de decizia civilă nr. 628/2005 a Curţii de Apel Craiova, întrucât prin această sentinţă, în raport de pârâţii N.C. şi M.D., intervenienţi de faţă, s-a soluţionat contestaţia în sensul respingerii, soluţie ce implicit a fost menţinută de instanţa de apel. Prin urmare, instanţa competentă este Curtea de Apel Craiova.
Curtea a mai constatat că în cauză hotărârile nu s-au pronunţat în aceeaşi pricină, neexistând tripla identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză.
Astfel, în Dosarul nr. 476/2004, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 229/2004, obiectul acţiunii l-a format contestarea dispoziţiei nr. 74/2004, emise în temeiul Legii nr. 10/2001, părţi fiind P.T.G., Primăria comunei A., Primarul comunei A., N.C., M.D., C.I., S.M. şi S.A., în timp ce în Dosarul nr. 2803/267/2006, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2062/2007, obiectul acţiunii l-a constituit anularea titlului de proprietate şi a actelor premergătoare emise în temeiul Legii nr. 18/1991, părţile fiind P.G., P.D., B.E., D.M., P.F., Comisia comunală de fond funciar A. şi Comisia Judeţeană Gorj de fond funciar.
Prin urmare, nu au fost întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs intervenienţii M.D. şi N.C., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi reţinerea cauzei pentru rejudecare, instanţa competentă fiind, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor, recurenţii au arătat că au calitatea de intervenienţi, aspect ce rezultă şi din ultimul alineat al considerentele deciziei recurate.
De asemenea, în speţă, trebuie avută în vedere decizia Curţii de Apel Craiova nr. 628/2005, iar nu sentinţa civilă nr. 229/2004 pronunţată de Tribunalului Gorj, astfel că, din punct de vedere material, competenţa de soluţionare a cererii de revizuire revine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa mai mare în grad celei care a pronunţat hotărârea.
Recurenţii au mai susţinut că decizia este nelegală şi pentru faptul că au fost respinse toate cererile de revizuire având ca temei juridic dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 5 C. proc. civ.; în plus, Curtea de Apel Craiova şi-a încălcat competenţa, nefăcând vorbire în dispozitivul hotărârii de menţinerea restului dispoziţiilor deciziei Tribunalului Gorj nr. 1432/2011 referitoare la competenţa materială a Judecătoriei Novaci privind cererile de revizuire întemeiate pe prevederile de mai sus.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, iar, prin încheierea din 14 mai 2012, cauza a fost trimisă spre competentă soluţionare Secţiei I civilă, unde s-a format Dosarul nr. 1318/54/2011*.
Analizând recursul formulat, în raport de criticile menţionate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În susţinerea recursului, recurenţii invocă calitatea de intervenienţi în cauza pendinte, însă, în opinia Înaltei Curţi, acest aspect nu a fost contestat în faza procesuală anterioară.
Astfel, prin decizia civilă nr. 1297 din 05 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a reţinut neîndeplinirea condiţiilor pentru admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., respectiv inexistenţa triplei identităţi de obiect, părţi şi cauză, fără a se pronunţa în legătură cu admisibilitatea cererilor de intervenţie, chestiune ce nu a fost criticată de părţile interesate ulterior pronunţării hotărârii menţionate.
În ceea ce priveşte cererea recurenţilor de analiză a contradictorialităţii existente între decizia civilă nr. 628/2005 a Curţii de Apel Craiova (în loc de sentinţa civilă nr. 229/2004 pronunţată de Tribunalul Gorj) şi sentinţa civilă nr. 2062/2007 pronunţată de Judecătoria Novaci, Înalta Curte observă că revizuienta Comisia Locală de Fond Funciar A., judeţul Gorj, prin precizarea depusă în Dosarul nr. 316/267/2010 al Judecătoriei Novaci, a susţinut că dispozitivul hotărârii ce se cere a fi revizuită nu poate fi pus în executare şi este contrar celor dispuse prin sentinţa civilă nr. 229/2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 628/2005 a Curţii de Apel Craiova.
Pe de altă parte, revizuienţii, prin cererea formulată la 04 octombrie 2010 (Dosar nr. 316/267/2010 al Judecătoriei Novaci), au solicitat revizuirea sentinţei civile nr. 2062/2007, arătând că aceasta este anterioară deciziei civile nr. 628 din 25 februarie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 1432/2011 pronunţată de Tribunalul Gorj s-a reţinut, în mod irevocabil, că în cauza dedusă judecăţii s-a invocat temeiul juridic al art. 322 pct. 7 C. proc. civ. în raport de sentinţa civilă nr. 229/2004 pronunţată de Tribunalul Gorj, precum şi faptul că, în discuţie, „contradictorialitatea sentinţei civile nr. 2026/2007 invocată de revizuienţi se raportează la sentinţa tribunalului şi nu la decizia curţii de apel”, astfel că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile citate „intră în competenţa Curţii de Apel Craiova, ca instanţă superioară celor două instanţe care au pronunţat hotărârile judecătoreşti apreciate de revizuientă şi intervenienţi ca fiind potrivnice”.
În acest context, Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr. 1297/2011, în prezent recurată, a constatat, faţă de considerentele deciziei de casare, că nu poate fi făcută o analiză a cererii de revizuire în raport de existenţa deciziei nr. 628/2005 a Curţii de Apel Craiova, prin care, de altfel, s-a menţinut, implicit, soluţia de respingere a contestaţiei dată prin sentinţa civilă nr. 229/2004, aşa încât, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., este competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte reţine că limitele învestirii instanţei de judecată au fost trasate prin decizia civilă nr. 1432/2011 pronunţată de Tribunalul Gorj, irevocabilă, iar, în măsura în care prin această hotărâre s-a dispus trimiterea cauzei pentru judecarea cererii de revizuire întemeiată pe pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., sunt aplicabile prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că „în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate … sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”.
Aşadar, în caz de casare cu trimitere, instanţa care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul şi în limitele stabilite prin hotărârea instanţei de casare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.
Pe de altă parte, modalitatea în care Tribunalul Gorj a dezlegat problema legată de soluţionarea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu a făcut obiect de critică, într-un eventual recurs, recurenţii de faţă având posibilitatea ca, în condiţiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., să conteste măsura dispusă.
Faţă de aceste considerente, în mod corect s-a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este Curtea de Apel Craiova, conform art. 323 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât nu se poate reţine aplicarea greşită a legii, în condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte constată, de asemenea, că instanţa competentă material să soluţioneze cererea de revizuire de faţă nu avea obligaţia de a face o cenzură a soluţiilor pronunţate în legătură cu cererile de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 1, 2, 3 şi 5 C. proc. civ., nefiind învestită în mod legal în acest sens, după cum nici nu trebuia să se refere, în hotărârea dată, la menţiunile din dispozitivul deciziei nr. 1432/2011 a Tribunalului Gorj privitoare la competenţa Judecătoriei Novaci faţă de aceleaşi cereri de revizuire.
De altfel, aspectul sesizat de recurenţi nu implică lipsa de temei legal a hotărârii recurate, pentru a face aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pentru toate aceste argumente şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienţii M.D. şi N.C. împotriva deciziei nr. 1297 din 5 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7404/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7439/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
