ICCJ. Decizia nr. 7592/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, recalculare pensie. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 7592/2012
Dosar nr. 42974/3/2011
Şedinţa publică din 12 decembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 642 din 14 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 1471/62/2011, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie decizie de pensionare în favoarea Tribunalului Bucureşti, reţinând că, faţă de dispoziţiile art. 156 teza II din Legea nr. 19/2000, text în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, dispoziţii care prevăd că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul, instanţa competentă teritorial este Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de la sediul pârâţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 6684 din 6 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 42974/3/2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reţinând că, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, respectiv 23 decembrie 2010, care a modificat competenţa privind soluţionarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele teritoriale de pensii, în sensul că, în această materie este competentă instanţa de la domiciliul reclamantului. Cum cererea în anulare a fost formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/ 2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamanţilor, în speţă, Tribunalul Braşov.
Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov., pentru argumentele ce succed:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziilor de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010 şi a Legii nr. 164/2001, emise de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Deciziile contestate au fost emise la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 31 ianuarie 2011.
Art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 31 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamanţilor, respectiv, Tribunalul Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE ,
ÎN NUMELE LEGE,
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7591/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 7593/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
