ICCJ. Decizia nr. 772/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.772/2012
Dosar nr.3200/117/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 februarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, reclamantul S.L.C.F. Cluj a solicitat, în contradictoriu cu S.N.T.F.M. - C.F.R. Marfă SA şi sucursala C.F.R. Marfă Cluj, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata indexată către fiecare salariat menţionat în tabelul anexat, cu titlu de daune, a următoarelor drepturi salariale: salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008 şi 2009, premiul anual acordat de „Ziua feroviarilor" pentru anul 2009, ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi Crăciun pe anul 2009 şi contravaloarea bonurilor de masă neeliberate din luna aprilie 2009.
Tribunalul Cluj, Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus disjungerea cererilor formulate în numele membrilor de sindicat care domiciliază în judeţul Alba şi a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.
Competenţa de soluţionare a Dosarului nr. 3200/117/2011, având ca obiect acţiunea formulată în numele membrilor de sindicat cu domiciliul în raza Tribunalului Alba a fost declinată în favoarea Tribunalului Alba, prin sentinţa civilă nr. 2085 din 21 aprilie 2011, faţă de dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, prin raportare la cele cuprinse în art. 158 şi art. 159 pct. 2 C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 5869 din 29 noiembrie 2011, admiţând excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de instanţă din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
A reţinut că acţiunea a fost formulată de o organizaţie sindicală, legal constituită şi înregistrată în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Cluj, astfel încât, în raport de dispoziţiile art. 41 alin. (2) şi alin. (3) şi art. 42 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, sindicatul reclamant este persoană juridică proprie, distinctă de membrii de sindicat pe care-i reprezintă.
În aceste condiţii, chiar dacă acţiunea este formulată în scopul ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se acorde membrilor de sindicat, angajaţi ai pârâtei, a unor drepturi salariale, aceştia nu dobândesc calitatea de reclamanţi.
Au fost invocate prevederile art. 284 C. muncii şi având în vedere că sindicatul îşi are sediul în Cluj s-a constatat că revine Tribunalului Cluj acţiunea formulată de reclamant, în acest sens pronunţându-se şi Înalta Curte.
Regulatorul de competenţă urmează a fi pronunţat în favoarea Tribunalului Cluj, în considerarea argumentelor ce succed.
Cererea ce a învestit instanţa de judecată a fost formulată de către S.L.C.F. Cluj, în valorificarea unor drepturi aparţinând membrilor de sindicat referitoare la obligarea pârâtelor la plata unor drepturi salariale restante.
Declinarea reciprocă de competenţă a fost determinată de aprecierea diferită făcută de tribunale în legătură cu legitimarea ca reclamant în cauză, respectiv dacă aceasta trebuie recunoscută sindicatului sau membrilor de sindicat, pentru ca, raportat la sediul/domiciliul acestora, să se stabilească şi competenţa teritorială, conform art. 284 alin. (2) C. muncii.
Această dispută jurisdicţională a fost generată de modalitatea, imprecisă, în care, prin dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 54/2003 se recunoştea organizaţiilor sindicale posibilitatea de a formula acţiuni în justiţie în numele şi interesul membrilor lor (în valorificarea aşadar, a drepturilor acestora) dar fără a avea nevoie de mandat expres din partea lor.
Norma legală conducea la o confuzie între calitatea de reprezentant şi aceea de reclamant, care a fost tranşată însă, prin noua Lege a dialogului social nr. 62/2011 (care a abrogat, printre altele, şi Legea nr. 54/2003).
Potrivit art. 28 din Legea nr. 62/2011, organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, atribuţii în exercitarea cărora au dreptul de a introduce orice acţiune în justiţie în numele membrilor lor.
De asemenea, se statuează expres (alin. (3) al art. 28 din lege) că în exercitarea acestor atribuţii, organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă.
Aşadar, în determinarea competenţei teritoriale în asemenea cauze, în care sindicatului i se recunoaşte nu doar calitatea de a acţiona ca reprezentant, ci şi legitimare procesuală activă care se verifică în persoana reclamantului, se va ţine seama, în sensul art. 284 alin. (2) C. muncii, de sediul sindicatului - reclamant.
Cum în speţă, sediul sindicatului se află în circumscripţia Tribunalului Cluj, în favoarea acestei instanţe, pe calea regulatorului, va fi stabilită competenţa de soluţionare a cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 773/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 761/2012. Civil. Contestaţie decizie de... → |
|---|
