ICCJ. Decizia nr. 802/2012. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 802/2012
Dosar nr. 35104/3/2008
Şedinţa publică de la 21 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC S.R. SRL prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu pârâta SC R.S. SA, a solicitat să se constate nulitatea absolută a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor SC R.S. SA nr. 2 din 24 august 2007; a Hotărârii nr. 1 din data de 4 martie 2008 a consiliului de administraţie al pârâtei şi a statutului şi contractului de societate actualizate pe baza actelor menţionate, precum şi să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 10596 din 7 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că majorarea capitalului social este o ipoteză prevăzută de lege strict în competenţa adunării generale extraordinare [(art. 113 lit. f) din Legea nr. 31/1990)], iar în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 204 coroborat cu cele ale art. 113 şi 115 din aceeaşi lege, fiind respectate în speţă toate cerinţele legale.
Apelul declarat de reclamanta SC S.R. SRL, împotriva acestei sentinţe, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 100 din 2 martie 2011.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a constatat că prin hotărârea adunării generale extraordinare a acţionarilor SC R.S. SA nr. 2 din data de 24 august 2007 s-a decis la punctul 2 pe ordinea de zi majorarea capitalului social cu suma de 6.000.000 lei. Hotărârea a fost adoptată la a doua convocare cu 1.600.000 voturi reprezentând 100 % din totalul drepturilor de vot deţinute de acţionarii prezenţi şi reprezentaţi în adunarea generală extraordinară.
Respingând susţinerile apelantei referitoare la faptul că hotărârea a fost luată cu încălcarea dispoziţiilor art. 212 alin. (2) din legea privind societăţile comerciale, care impuneau condiţia unanimităţii, instanţa de apel a reţinut că modificarea capitalului social se realizează în condiţiile prevăzute de lege pentru modificarea actului constitutiv. Evident însă că, în cazul majorării capitalului social se modifică şi actul constitutiv, astfel încât trebuie respectate dispoziţiile legale care privesc strict această operaţiune, iar nu cele care se referă la constituirea societăţi. La majorarea capitalului social prezintă interes şi dispoziţiile legale avute în vedere la formarea lui, cu ocazia constituirii societăţii. Regulile privind formarea capitalului social sunt, în principiu, aceleaşi, atât la constituirea societăţii, cât şi la mărirea acestuia, pe parcursul existenţei societăţii.
Referitor la susţinerea apelantei privind nemotivarea sentinţei, instanţa de apel a apreciat că tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de nulitate reprezentat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 212 alin. (1) din legea privind societăţile comerciale, restul textelor de lege nu sunt decât tangenţial invocate, iar eventuala lor încălcare nu ar fi condus la consecinţa anulării hotărârilor menţionate. Tocmai de ceea au fost analizate dispoziţiile art. 212 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, cu modificările şi completările ulterioare.
S-a constatat că aşa cum în statutul societăţii R.S. SA nu sunt prevăzute cerinţe de cvorum şi de majoritate mai mari, nu a fost încălcată nici o dispoziţie legală imperativă din art. 113 lit. f) şi art. 115 din legea privind societăţile comerciale
Împotriva acestei decizii reclamanta SC S.R. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs invocat recurenta reclamantă, reluând textual toate criticile cuprinse în cererea de apel, a arătat că instanţa de fond a pronunţat decizia recurată cu încălcarea legii mai precis a dispoziţiilor art. 212 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1), (3), (6) şi art. 61 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată.
Totodată, a susţinut că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că prin respingerea motivului de apel privind nemotivarea sentinţei pronunţate la fond reţinându-se că acestea nu trebuiau analizate pentru că nu duc la anularea hotărârii adunării generale privează societatea de un grad de jurisdicţie întrucât acestea ar fi trebuit respinse de instanţa de fond motivate în fapt şi în drept, astfel încât societatea să poată formula critici cu privire la această soluţie în calea de atac.
Recurenta susţine că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi art. 129 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, republicată, dar şi a dispoziţiilor exprese şi imperative ale art. 968 C. civ., hotărârea adunării generale având la bază o cauză ilegală.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii acţiunii şi anulării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor SC B.I. SA nr. 2 din 24 august 2007, a hotărârii nr. 1 din 04 martie 2008 a Consiliului de Administraţie al intimatei-pârâte şi a statutului şi contractului de societate actualizate pe baza actelor menţionate.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă SC B.I. SA, răspunzând punctual criticilor recurentei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
În primul rând trebuie subliniat că vor forma obiect al analizei instanţei de recurs doar motivele care vizează nelegalitatea deciziei recurate deoarece, în actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ., permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele.
Modul în care instanţa de fond a interpretat probele administrate şi a stabilit pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai poate constitui motiv de recurs în actuala reglementare a art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, criticile care vizează situaţia de fapt sau aprecierea probelor nu vor fi supuse analizei acestei instanţe.
Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (9) C. proc. civ., invocat de recurentă vizează lipsa temeiului legal sau încălcarea legii. Dintre aceste ipoteze, recurenta a invocat încălcarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 5 alin. (1), (3), (6), art. 61 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, art. 261 alin. (1) C. proc. civ., a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 31/1990 şi a dispoziţiilor art. 968 C. civ.
Legalitatea unei operaţiuni de majorare a capitalului social, impune printre altele, verificarea respectării dispoziţiilor care stabilesc competenţa adunării generale extraordinare în această materie şi a celor care stabilesc cvorumul de prezenţă şi vot (art. 115 din legea privind societăţile comerciale) pentru adoptarea hotărârii de majorare.
Textul invocat de recurentă, ca fiind încălcat (art. 212 alin. (1) din legea privind societăţile comerciale) potrivit cu care „societatea pe acţiuni îşi va putea majora capitalul social, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute pentru constituirea societăţii” instituie o regulă de principiu, în sensul respectării aceloraşi dispoziţii legale, la constituire sau la majorarea capitalului, cu privire la subscrierea şi vărsarea capitalului, menţionarea felului aporturilor, a numărului de acţiuni acordate.
Raţionamentul recurentei în sensul că dispoziţiile art. 212 alin. (1) se referă, implicit la regula unanimităţii pentru majorarea capitalului social, nu are fundament legal, deoarece prin această interpretare, înlătură, fără nici o explicaţie celelalte dispoziţii care reglementează modificarea actului constitutiv prin majorarea capitalului social.
Cu alte cuvinte, interpretarea dispoziţiilor art. 212 alin. (1) din legea privind societăţile comerciale, nu se poate face în afara celorlalte prevederi aplicabile operaţiunii de majorare de capital care poate fi dispusă numai de către adunarea generală extraordinară, în condiţiile de prezenţă şi de vot stabilite imperativ de art. 115 din actul normativ menţionat.
Singura excepţie de la dispoziţiile art. 115 este prevăzută expres în art. 210 alin. (4) din aceeaşi lege, care instituie regula unanimităţii numai pentru situaţia majorării capitalului social prin majorarea valorii nominale a acţiunilor, ipoteză care nu se aplică în speţă.
Concluzia, însă, se impune cu forţa evidenţei, în chestiunea interpretării textului de lege, care face obiectul examinării, în sensul că, per a contrario, în situaţia majorării capitalului social prin emisiunea de acţiuni noi hotărârea adunării generale extraordinare se adoptă în condiţiile de prezenţă şi vot statuate de art. 115 din legea privind societăţile comerciale, astfel cum corect a apreciat şi instanţa de apel.
Critica de nemotivare nu subzistă, în condiţiile în care instanţa de apel a răspuns prin considerente clare, precise şi la obiect, motivelor de nulitate invocate prin acţiune şi reiterate în apel.
Faptul că aceleaşi chestiuni de drept sunt reluate şi încadrate formal în motive de apel distincte, nu obligă instanţa să urmeze în considerentele hotărârii aceiaşi structură a expunerii cu atât mai mult cu cât instanţa de apel menţinând hotărârea fondului şi-a însuşit motivele de fapt şi de drept reţinute de prima instanţă.
De altfel, recurenta nu a precizat în concret că decizia recurată ar fi nemotivată ci şi-a exprimat nemulţumirea privind analiza făcută de instanţa de fond.
Respingerea de către instanţa de apel a motivului referitor la nemotivarea sentinţei privind motivele de nulitate întemeiate pe dispoziţiile art. 129 alin. (2) şi alin. (6) din Legea nr. 131/1990, republicată şi cele privitoare la încălcarea art. 968 C. civ., apreciind că încălcarea acestora nu ar fi condus la consecinţa anulării hotărârilor menţionate, nu poate duce la concluzia că decizia recurată a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) C. proc. civ.
Nici critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (2) şi (6) din Legea nr. 31/1990, republicată şi art. 968 C. civ., nu poate fi reţinută întrucât instanţa de apel făcând analiza sentinţei apelate a apreciat în mod corect că tribunalul a analizat argumentele reclamantei din perspectiva motivului de nulitate reprezentat de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 212 alin. (1) din legea privind societăţile comerciale şi că o eventuală încălcare a textelor de lege menţionate nu ar fi condus la consecinţa anulării hotărârilor.
Aşa fiind, se constată că, instanţa de apel a analizat şi a răspuns tuturor criticilor formulate, în cauză neexistând motive de nelegalitate, astfel încât, sub acest aspect decizia atacată este la adăpost de orice critică, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC S.R. SRL împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 2 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 801/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 805/2012. Civil. Constatare nulitate act.... → |
|---|
