ICCJ. Decizia nr. 845/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A-II-A CIVILĂ
Decizia nr. 845/2012
Dosar nr. 8790/301/2010
Şedinţa Camerei de Consiliu din 21 februarie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, creditoarea SC V.R. SA a solicitat emiterea unei ordonanţe de plata faţă de debitoarea SC V.C.S. SRL pentru suma de 3171,41 lei reprezentând preţ al serviciilor de telefonie mobilă; penalităţi convenţionale în cuantum procentual de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere aferente preţului neachitat de 3171,41 lei pentru perioada cuprinsa intre scadenţa fiecărei facturi şi data îndeplinirii obligaţiei de plată; contravaloarea dobânzilor legale aferente preţului neachitat de 3171,41 lei, pentru perioada cuprinsă între scadenţa fiecărei sume ce compune debitul principal şi data plăţii integrale a acestuia.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă din 18 ianuarie 2010, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Pentru a dispune astfel, Judecătoria Constanţa a apreciat că sub un prim aspect, faptul că instanţa este in măsură să invoce din oficiu excepţia necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta, deoarece norma cuprinsă în legea specială art. 5 alin. (4) din O.G. nr. 119/2007 are caracterul unei norme de ordine publica, obligându-l pe judecător nu numai să-şi verifice competenţa, dar să o şi stabilească potrivit legii.
Astfel că, raportat la datele spetei, instanţa a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Sector 3 Bucureşti în raport de dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., coroborat cu dispoziţiile art. 12 si 19 C. proc. civ. şi faţă de susţinerile creditoarei potrivit cu care ar fi incidente dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., apreciind că numai în prezenţa dovezilor privind faptul că convorbirile facturate au fost direcţionate către localitatea Constanta sau au fost efectuate din aceasta localitate putea fi incident cazul de competenţa teritorială alternativă prevăzut de art. 10 pct. 1 C. proc. civ.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciind că nu este competentă teritorial de a judeca litigiul, deoarece reclamanta creditoare având posibilitatea potrivit art. 12 C. proc. civ., a ales în mod legal instanţa competentă respectiv Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 6649 din 9 mai 2011 şi-a a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa şi întrucât a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru regulator de competenţă.
Înalta Curte, constatând existenţa unui conflict negativ de competenţă între cele două instanţe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeaşi pricină, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunţa regulatorul de competenţă, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, pentru următoarele considerente:
Faţă de obiectul acestui raport juridic, normele de competenţă teritorială incidente sunt cele prevăzute de art. 5, art. 10 pct. 1 C. proc. civ.
Potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului.
Potrivit art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în cererile privitoare la executarea unui contract mai este competentă, în afară de instanţa domiciliului pârâtului, instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligaţiunii.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (l) din O.G. nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
Prin urmare, instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezentul litigiu este, în mod alternativ, instanţa de la domiciliul pârâtei, instanţa locului de executare prevăzut în contract, instanţa locului unde obligaţia a luat naştere sau instanţa locului plăţii.
Cum din contractul părţilor, nu sunt suficiente elemente de identificare a locului executării obligaţiilor asumate de pârâtă, prevederile art. 10 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., sunt inaplicabile.
Prin urmare, raportat la prevederile art. 5 C. proc. civ., instanţa sesizată de reclamantă, Judecătoria Constanţa, nu este competentă teritorial să judece cauza, deoarece nu este nici instanţa de la domiciliul debitoarei şi nici instanţa locului plăţii.
Potrivit dispoziţiilor enunţate, competenţa teritorială revine Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, aceasta fiind instanţa domiciliului pârâtei şi respectiv instanţa locului plăţii.
Pe cale de consecinţă, faţă de dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 5/2001 raportat la art. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de emitere a somaţiei de plată formulată de creditoarea SC V.R. SA în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 824/2012. Civil. Pretenţii. Revizuire - Recurs | ICCJ. Decizia nr. 846/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
