ICCJ. Decizia nr. 865/2012. Civil. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 865/2012
Dosar nr. 7199/1/2011
Şedinţa publică din 22 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 5879, pronunţată la data de 10 mai 2010, Secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a admis cererea formulată de reclamantaB.I.L. împotriva pârâtei SC P.D. SA şi, în consecinţă, a dispus anularea Hotărârii adunării generale a acţionarilor societăţii pârâte din data de 18 aprilie 2008.
Spre a hotărî astfel, tribunalul, având în vedere cerinţele art. 123, art. 1172 alin. (2), art. 1171 alin. (1) şi art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, a reţinut că din convocatorul adunării generale, publicat în M.Of. partea a IV-a nr. 1502 din 17 martie 2008, data de referinţă a fost stabilită la 11 aprilie 2008, or în cuprinsul hotărârii atacate, această dată este indicată a fi 17 aprilie 2008; că pagina de internet a societăţii pârâte nu conţinea informaţiile impuse de lege, nefiind respectat dreptul de informare al acţionarilor şi că, deşiconvocatorul a indicat la punctul 5 pe ordineade zi „diverse", în şedinţa adunării generale la acest punct s-a discutat şi s-a decis prelungirea mandatului administratorului M.G.D.începând cu data de 11 martie 2008, o decizie de primă importanţă a cărei includere pe ordinea de zi nu a fost comunicată acţionarilor, dreptul la informare al acestora fiind în mod flagrant încălcat.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, a fost respins, ca nefondat, de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 298, pronunţată la data de 6 iunie 2011, iar apelanta a fost obligată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să plătească intimatei suma de 9.802,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de prim control judiciar a reţinut, răspunzând motivelor de apel invocate, că excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a avocatului semnatar al cererii de chemare în judecată este neîntemeiată, întrucât la data formulării menţionatei cereri acesta avea procură, legal întocmită potrivit art. 68 alin. (1) C. proc. civ., pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată şi pentru reprezentarea reclamantei, conform împuternicirii avocaţiale nr. 26, emise la data de 31 octombrie 2008 cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 51/1995, ce poartă în dreptul semnăturii olografe de la rubrica client, ştampila reclamantei, prezumându-se că persoana care asemnat pentru societatea reclamantă, D.C.B., are calitatea de reprezentant convenţional al acesteia, astfel cum rezultă şi dinîmputernicirile speciale, emise de către reprezentanţii legali ai B.I.L., semnate în faţa funcţionarilor competenţi, apostilate conform Convenţiei de la Haga şi traduse în limba română, depuse la dosarul primei instanţe; că,faţă de data trimiterii prin poştă a cererii de chemare în judecată: 31 octombrie 2008 şi data publicării hotărârii A.G.O.A. în Monitorul Oficial: 17 octombrie 2008, această cerere este formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990; că reclamanta are calitatea de acţionar minoritar al apelantei pârâte, calitate ce prezumă interesul acesteia în formularea acţiunii în anularea unei hotărâri A.G.A., considerată nelegală, şi că necalificarea naturii juridice a nulităţii invocate de reclamantă nu are relevanţă, întrucât efectele nulităţii hotărârii A.G.A. sunt aceleaşi, atât în cazul nulităţii relative, cât şi în cazul nulităţii absolute, şi constau în lipsirea de efecte a hotărârii A.G.A. nelegale.
Pe fondul cauzei, instanţa de apel a constatat că, aşa cum a hotărât prima instanţă, sunt întemeiate criticile reclamantei, în sensul că, prin hotărârea A.G.O.A., atacată, au fost încălcate prevederile art. 123, art. 1172 alin. (2) şi art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, prin nerespectarea datei de referinţă stabilită în convocator şi prin încălcarea dreptului acţionarilor la informare pentru motivele invocate, apreciind ca fiind legală şi temeinică sentinţa apelată.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta – pârâtă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a criticat soluţionarea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a avocatului C.G. şi excepţiei lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, pentru motivele invocate în apel în susţinerea acestor excepţii, reiterându-se apărările vizând fondul cauzei, fără a se preciza relevanţa acestora faţă de Decizia atacată, conform cerinţelor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Recurenta a arătat că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., faţă de complexitatea speţei şi faţă de munca depusă de avocat, şi a solicitat instanţei de recurs să cenzureze cuantumul onorariului de avocat şi să diminueze cheltuielile de judecată datorate intimatei cu acest titlu.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca fiind legală şi temeinică, apreciind neîntemeiate criticile aduse acestei hotărâri.
Recursul este nefondat.
Astfel, potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., în procesul civil este posibilă reprezentarea părţilor, iar, potrivit art. 83 alin. (1) C. proc. civ., calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru exerciţiul acţiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaţilor, conform art. 68 alin. (1) teza a II-a.
Reţinând că, în speţă, împuternicirea avocaţială nr. 26 din 31 octombrie 2008 face dovada valabilă a mandatului dat avocatului G.C., semnatar al cererii de chemare în judecată, fiind întocmită conform cerinţelor art. 68 alin. (1) C. proc. civ. şi celor ale Legii nr. 51/1995, se constată că, în mod corect, instanţa de apel a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant al reclamantei a susnumitului avocat.
Cum reclamanta în calitate de acţionar minoritar al societăţii pârâte a justificat un interes legitim, personal şi direct, născut şi actual, prin sesizarea instanţei, în temeiul art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, cu cererea de anulare a hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor acestei societăţi din data de 18 aprilie 2008, motivată pe încălcarea dispoziţiilor art. 117, art. 1172, art. 123 şi art. 129 din aceeaşi lege, se constată că instanţa de apel a dat o legală soluţionare şi excepţiei lipsei de interes, invocată de apelantă în cauză.
Este de observat că prin obligarea apelantei căzută în pretenţii să plătească intimatei cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, solicitate şi dovedite, s-a făcut o corectă aplicare a art. 274 alin. (1) C. proc. civ., iar Înalta Curte nu poate face ea însăşi o apreciere a proporţionalităţii onorariului în raport cu complexitatea cauzei sau a muncii îndeplinite de avocat în faţa instanţei de apel, deoarece recursul este o cale de atac ce se poate exercita numai pentru motive de nelegalitate, nu şi pentru motive de netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.D. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 298 din 6 iunie 2011, pronunţată de Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 872/2012. Civil. C/val. marfă, reactualizare... | ICCJ. Decizia nr. 861/2012. Civil. Obligatia de a face. Recurs → |
|---|
