ICCJ. Decizia nr. 90/2012. Civil. Actiune in raspundere delictuala. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 90/2012
Dosar nr. 29832/3/2009
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 464 din 31 martie 2010 Tribunalul Bucureşti, secţia a V - a civilă a luat act că, reclamanta N.M. a renunţat la judecarea capetelor de cerere privind plata speţelor reprezentând cheltuieli antrenate de judecată, purtate în contradictoriu cu E.V., a speţelor contractului de vânzare anulat, a daunelor interese şi a plăţii contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului.
A admis excepţia calităţii procesuale pasive a pârâţilor Primăria Municipiului Bucureşti a Municipiului Bucureşti prin Primar General şi a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.
A respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu aceşti pârâţi, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte cererea formulată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 1.619,12 RON, reprezentând preţul imobilului, sumă ce va fi actualizată potrivit dispoziţiilor art. 50.3 din H.G. nr. 250/2007 prin aplicarea indicelui de inflaţie din anul 1996 la anul introducerii acţiunii (2008).
A respins cererea de chemare în garanţie pronunţată de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice împotriva chematei în garanţie SC A.B. SA ca lipsită de obiect.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 18 septembrie 1996, între Primăria Municipiului Bucureşti prin mandatar SC A.B. SA, în calitate de vânzător şi reclamanta N.M. şi soţul acesteia N.N. în calitate de cumpărători s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare având ca obiect locuinţa situată în Bucureşti, compusă din 3 camere, bucătărie, baie, wc, vestibul, culoar, wc, la demisol-bucătărie garaj, în suprafaţă utilă de 82,76 m.p., la preţul de 16.191.213 RON, achitat integral cu chitanţa din 18 septembrie 1996.
Prin sentinţa civilă nr. 3035 din 29 mai 2003 pronunţată de Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, s-a admis cererea formulată de numita E.V. în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză N.M. şi N.N. (soţul reclamantei), V.B. şi Municipiul Bucureşti prin Primarul general şi SC A.B. SA şi s-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare - cumpărare din 1997 şi din 1996, sentinţă rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 302 din 2 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă.
A mai reţinut prima instanţă că, Legea nr. 10/2001 modificată prin Legea nr. 1/2009, reglementează două situaţii distincte în care chiriaşii - cumpărători beneficiază de despăgubiri la desfiinţarea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Astfel, o primă situaţie este aceea când contractul desfiinţat a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, chiriaşii -cumpărători având dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, conform art. 501, art. 50 alin. (21) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
Cea de-a doua situaţie este aceea în care contractul desfiinţat a fost încheiat cu eludarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, caz în care chiriaşii potrivit art. 50 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001 beneficiază doar de restituirea preţului.
În raport cu situaţia de fapt expusă, Tribunalul a constatat că reclamanta se încadrează în cea de-a doua ipoteză a legii, întrucât prin hotărârea judecătorească de desfiinţare a contractului de vânzare -cumpărare s-a statuat cu putere de lucru judecat că, imobilul a fost preluat fără titlu, deşi art. 1 din Legea nr. 112/1995, prevede că, actul normativ se aplică doar imobilelor preluate cu titlu.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamantei suma de 1.619,12 RON reprezentând preţul achitat pentru imobil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât nu are calitate procesuală pasivă într-o astfel de cauză, deoarece suntem în prezenţa unui raport juridic de drept privat, în care statul nu poate interveni, iar prevederile art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu sunt norme cu caracter procesual.
A mai susţinut că, prin modificarea alin. (3) al art. 50 din Legea nr. 10/2001, s-a urmărit determinarea sursei din care vor fi restituite sumele de natura celor solicitate de reclamantă.
Potrivit dispoziţiilor art. 1337 C. civ. vânzătorul răspunde pentru evicţiune totală sau parţială prin fapta unui terţ.
S-a mai susţinut că, în mod greşit a fost respinsă cererea de chemare în garanţie pe care a formulat-o împotriva SC A.B. SA prin care a solicitat restituirea comisionului de 1% încasat de această societate la încheierea contractului de vânzare - cumpărare.
Faţă de cele expuse apelantul - pârât a solicitat admiterea apelului în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a acestei instituţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie prin decizia nr. 35 A din 19 ianuarie 2011 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, reţinând în considerentele deciziei următoarele argumente:
Potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1), art. 50 alin. (2) şi (3) şi alin. (21) din Legea nr. 10/2001 „Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile au dreptul la restituirea preţului de piaţă al imobilului, stabilit conform standardelor internaţionale de evaluare.
Cererile sau acţiunile în justiţie având ca obiect restituirea preţului de piaţă al imobilelor, privind contractele de vânzare -cumpărare încheiate cu eludarea/respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile sunt scutite de taxele de timbru.
Restituirea preţului prevăzut la alin. (2) şi (21) se face de către Ministerul Economiei şi Finanţelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
A reţinut Curtea că, din interpretarea acestor dispoziţii legale, rezultă că în mod corect instanţa de fond a stabilit calitatea procesual pasivă a apelantului - pârât.
În aceste condiţii, dispoziţiile dreptului comun privind răspunderea vânzătorului, în speţă Primăria Municipiului Bucureşti prin SC A.B. SA sunt înlăturată de dispoziţiile speciale ale Legii nr. 10/2001.
Nici critica privind nerestituirea comisionului invocat de unitatea specializată în vânzarea apartamentelor nu a fost primită, întrucât dispoziţiile legale nu fac vorbire despre restituirea comisionului.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanţelor Publice invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a susţinut următoarele critici de nelegalitate, reiterate şi în apel, respectiv, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, dat fiind că nu a fost parte la încheierea contractului de vânzare - cumpărare, ci a avut doar calitatea de depozitar al fondului extrabugetar în care se vărsau sumele invocate de Primăria Municipiului Bucureşti.
În conformitate cu dispoziţiile art. 1337 şi 1341 şi urm. C. civ., a solicitat să se instituie răspunderea vânzătorului pentru evicţiune totală sau parţială prin fapta unui terţ.
O altă critică invocată şi în apel, se referă la nerestituirea comisionului de 1% încasat de SC A.B. SA, urmare a vânzării apartamentului în litigiu.
În consecinţă, recurentul - pârât a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi respingerea acţiunii formulată de reclamanta - intimată.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice va fi respins pentru considerentele ce succed.
În speţă, cum corect a reţinut prima instanţă, cât şi cea de apel, sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv art. 50 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, care prevăd obligaţia plăţii preţului plătit de chiriaşii ale căror contracte au fost desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti definitive, în sarcina Ministerului Finanţelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. (6) din Legea nr. 112/1995.
Aceasta este tocmai situaţia din speţă în care se află intimata reclamantă, al cărui contract de vânzare - cumpărare nr. 255/1996, având ca obiect imobilul situat în Bucureşti, a fost desfiinţat prin sentinţa civilă nr. 3035 din 29 mai 2003 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 302 din 2 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV - a civilă.
Prin urmare, legea specială stabileşte în sarcina recurentului obligaţia de plată a preţului plătit de chiriaşii cumpărători cu ocazia încheierii actului de vânzare - cumpărare, având ca obiect o categorie specială de bunuri prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 112/1995, tocmai în considerarea modalităţii de reglementare a acestor convenţii, dar şi a destinaţiei sumelor de bani reprezentând preţul vânzării, ce se constituie într-un fond special aflat la dispoziţia unităţii indicate de text, respectiv a recurentului.
Este nefondată şi critica privind nerestituirea comisionului întrucât legea specială nu prevede în mod expres această obligaţie, iar cererea de chemare în garanţie a SC A.B. SA a fost respinsă.
În raport de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin D.G.F.P. Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 35 A din 19 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 890/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 906/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
