ICCJ. Decizia nr. 89/2012. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 89/2012
Dosar nr. 3847/103/2010
Şedinţa publică din 12 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1461 C din 1 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Neamţ, în Dosarul nr. 3847/103/2010, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date Bucureşti, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
La prima zi de înfăţişare, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei.
În considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanţa s-a pronunţat mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, tribunalul a analizat cu prioritate excepţia invocată, pe care a considerat-o întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin H.G. nr. 1347/2007, pe care şi-a fundamentat reclamanta acţiunea, a fost aprobat planul de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor români aflaţi în Italia, ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu. La lit. d) a obiectivului din acest act normativ se prevede că dosarul de îndepărtare va fi înaintat instanţei de judecată de Direcţia Generală de Paşapoarte sau, după caz, de I.N.E.P. Prin H.G. nr. 1367/2009 s-a înfiinţat Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P. şi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează. Aşadar, prezenta reclamantă D.E.P.A.B.D. este succesoarea în drepturi a fostului I.N.E.P., prevederile H.G. nr. 1347/2007 aplicându-i-se în consecinţă.
Înaintarea dosarului către instanţă, ca obligaţie stabilită în sarcina acestei instituţii prin actul normativ menţionat, nu are semnificaţia desemnării reclamantei drept titulară a dreptului de a sesiza instanţa de judecată cu o cerere având ca obiect limitarea dreptului la liberă circulaţie a persoanei la care se referă dosarul de îndepărtare.
Aceasta deoarece, pe de o parte, dispoziţiile Legii nr. 248/2005 nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern, la aceasta opunându-se principiul ierarhiei actelor normative, conform căruia, dispoziţiile unei legi nu pot fi modificate printr-o hotărâre de guvern.
Pe de altă parte, dispoziţiile H.G. nr. 1347/2008 stipulează că măsura stabilită prin obiectivul 2 lit. d) impune corelarea cu dispoziţiile art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005. Acest text de lege prevede că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie se poate dispune cu privire la persoana a cărei prezenţă pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma să o desfăşoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relaţiilor bilaterale dintre România şi acel stat. După cum s-a arătat mai sus, art. 39 conţine dispoziţii clare privind instituţiile care pot sesiza instanţa cu o astfel de cerere, dispoziţii în raport cu care, reclamanta nu poate justifica calitate procesuală activă în prezentul litigiu. Competenţa sesizării instanţei în acest caz aparţine, conform art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005, instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate.
Împotriva sentinţei civile mai susmenţionate, a formulat în termen legal apel Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, criticând sentinţa pe fond şi cu privire la greşita respingere a cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Curtea de Apel Bacău prin decizia din 1 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, instanţa de fond a apreciat judicios că reclamanta nu are calitate procesuală activă în promovarea prezentei acţiuni, nejustificând existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportului juridic dedus judecăţii.
Textul legal al obiectivului nr. 2 lit. d) din H.G. nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetăţenilor aflaţi în Italia ca urmare a situaţiei create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de teritoriu, arată că înaintarea de către MIRA, DEP sau, după caz, I.N.E.P. către instanţa a „dosarului de îndepărtare”. Demersul trebuie efectuat în directă corelare cu prevederile art. 38 lit. b) al Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, reclamanta invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta- reclamantă critică hotărârea sub următoarele aspecte.
Prin H.G. nr. 1367/2009 a fost înfiinţată Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcţia), în urma desfiinţării I.N.E.P. iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcţie.
Acţiunea principală are ca temei legal dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1367/2009, aceste competenţe sunt date Direcţiei.
Conform lit. b) din obiectivul din H.G. nr. 1347/2007 Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (I.N.E.P.), are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Dispoziţiile obiectivului lit. d) al aceluiaşi act normativ prevăd faptul că autorităţile judecătoreşti urmează a pronunţa o decizie vizând interzicerea deplasării cetăţenilor expulzaţi, în Italia pe o perioadă determinată.
În final s-a apreciat că în mod eronat instanţa de apel a reţinut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă, câtă vreme Direcţia, îndeplineşte toate atribuţiile stabilite de actele normative în competenţa sa, aplică şi respectă întocmai dispoziţiile legale invocate.
Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, publicată în M.Of. la data de 25 noiembrie 2009, „Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, se înfiinţează prin comasarea prin fuziune a I.N.E.P. şi Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor, care se desfiinţează";.
Potrivit dispoziţiilor acestei hotărâri, Direcţia preia patrimoniul instituţiilor publice care se desfiinţează iar cauzele în care Inspectoratul Naţional pentru Evidenta Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate de Direcţia pentru Evidenta Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date.
Prin dispoziţiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulaţie în străinătate a cetăţenilor români se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranţei naţionale.
Or, faţă de aceste dispoziţii, chiar instanţa de apel reţine în considerente hotărârii atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de ordine şi siguranţă publică din subordinea M.A.I., fiind parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică.
Pe de altă parte, în ceea ce priveşte litera b, a obiectivului din H.G. nr. 1347/2007 I.N.E.P. în prezent Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta instanţei teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetăţenilor români expulzaţi din Italia, întrucât aceştia au folosit, ca şi document de călătorie, cartea de identitate.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 6 octombrie 2010, deci după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1367/2009, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanţe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului O.O., solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menţionat, intra în atribuţiile sale.
Obligaţia Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de limitare a liberei circulaţie a persoanei din dosarul de îndepărtare.
Aşa cum rezultă din art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcţia este o parte componentă a Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică şi nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competenţă cu privire la situaţia prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.
Prin urmare, în raport de textul legal menţionat şi obiectul acţiunii principale Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fost I.N.E.P.) avea calitate procesuală activă.
Pentru aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunţate în apel şi la fond şi se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul M.A.I. – Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date împotriva deciziei civile nr. 13 din 9 februarie 2011 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, minori şi familie conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează decizia atacată şi sentinţa civilă nr. 1461C din 01 noiembrie 2010 a Tribunalului Neamţ, secţia civilă şi trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamţ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 889/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 890/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
