ICCJ. Decizia nr. 995/2012. Civil. Fond funciar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 995/2012
Dosar nr.133/39/2010
Şedinţa publică din 16 februarie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
Prin Decizia nr. 67 din 17 martie 2010, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a respins ca tardivă cererea de revizuire a deciziei nr. 1005/ R din 12 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoşani. Temeiul de drept al cererii de revizuire l-a constituit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri revizuenta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a ridicat din oficiu excepţia tardivităţii introducerii cererii de revizuire, mandatarului revizuentei luându-i-se dreptul de a face apărarea pe excepţie.
Din hotărâre nu rezultă faptul că excepţia ar fi fost pusă în discuţia ambelor părţi, iar din încheierea de şedinţă reiese că mandatarul revizuentei nu ar fi fost împuternicit să o reprezinte şi în revizuire, cu toate că din procura existentă la dosar rezulta că mandatarul o putea reprezenta atât la curtea de apel, cât şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În mod greşit a fost respinsă cererea mandatarului de amânare a judecăţii pentru a depune o altă procură.
Nu i s-a comunicat întâmpinarea astfel încât i s-a luat dreptul la apărare.
În mod greşit nu s-a făcut aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. şi a fost obligată la un onorariu de 20.000.000 lei vechi deşi întâmpinarea nu a fost făcută sub aspectul problemei tardivităţii, ci s-au invocat chestiuni de fond. Avocatul nu s-a prezentat la şedinţele de judecată şi nu a depus concluzii.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Conform art. 68 alin. (4) C. proc. civ., dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii decât prin avocat, cu excepţia consilierului juridic care, potrivit legii, reprezintă partea.
În aceste condiţii, nedând cuvântul mandatarului neavocat al revizuentei, instanţa a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor procedurale enunţate.
Pe de altă parte, câtă vreme prin întâmpinare nu a fost invocată excepţia tardivităţii revizuirii, ci aceasta a fost ridicată din oficiu, prin necomunicarea întâmpinării revizuentei nu i s-a produs nicio vătămare procesuală, de natură să justifice incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Întrucât mandatarul neavocat a solicitat acordarea unui termen doar pentru a depune o altă procură, care, oricum, faţă de art. 68 alin. (4) C. proc. civ., nu-l îndreptăţea să pună concluzii verbale, iar nu pentru a depune concluzii scrise asupra excepţiei tardivităţii, instanţa nu a nesocotit dreptul la apărare al revizuentei prin neacordarea termenului solicitat, în condiţiile în care a amânat pronunţarea o săptămână tocmai pentru a da posibilitate revizuentei să depună concluzii scrise asupra excepţiei invocate.
Nu este întemeiată nici critica privitoare la nesocotirea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. conform cu care, judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Împrejurarea că hotărârea finală a fost pronunţată în raport de aspecte care nu au fost invocate prin întâmpinare nu înseamnă că activitatea avocatului nu a fost de natură să justifice onorariul convenit cu partea care l-a angajat.
Exercitarea unei căi extraordinare de atac prin care se tindea la repunerea în discuţie a unor raporturi juridice irevocabil stabilite printr-o hotărâre judecătorească a fost de natură să-i determine pe intimaţii C.S. şi R.V. să recurgă la serviciile unei persoane calificate, care să le facă apărări în cauză.
Întrucât „munca îndeplinită de avocat" nu se rezumă doar la prezenţa efectivă a acestuia în instanţă şi punerea de concluzii orale, nu se impunea aplicarea art. 274 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, criticile formulate nu sunt întemeiate, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta I.C.E. împotriva deciziei nr. 67 din 17 martie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 990/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 997/2012. Civil → |
|---|
