ICCJ. Decizia nr. 1282/2013. Civil. Obligatia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 1282/2013
Dosar nr. 7932/95/2009
Şedinţa publică de la 27 martie 2013
Asupra recursurilor de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 137 din 21 aprilie 2010, pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, în Dosarul nr. 7932/95/2009, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtelor S.N.L. Oltenia, C.E. Craiova, S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbeşti şi s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii S.M. şi S.I., împotriva pârâtelor S.N.L. Oltenia SA, SC C.E. Craiova, E.M.C. Berbeşti, acestea fiind obligate să predea reclamanţilor S.M. şi S.I. teren intravilan în valoare de 28.902 RON şi teren extravilan în valoare de 17.196 RON (total 46.098 RON) şi respectiv teren intravilan în valoare de 33.160 RON şi teren extravilan în valoare de 18.442 RON (total 51.602 RON).
Au mai fost obligate acelaşi pârâte să construiască şi să predea reclamanţilor, în stare de folosinţă, gospodării echivalente din punct de vedere valoric şi tehnic cu cele deţinute de reclamanţi în comuna B., sat P., judeţul Gorj, aşa cum au fost identificate în raportul de expertiză, întocmit de expert H.G., respectiv reclamantului S.M. casă de locuit în valoare de 290.089 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 82.567 RON, iar reclamantului S.I. casă de locuit în valoare de 380.880 RON şi anexe gospodăreşti şi împrejmuiri în valoare de 100.620 RON.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata de daune interese.
S-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei O.P.- Grup de Zăcăminte Ţ., invocată de pârâtă şi s-a respins acţiunea faţă de aceasta, fiind obligaţi, în solidar, reclamanţii S.M. şi S.I., la plata sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată, către pârâtă.
Au fost obligate, pârâtele S.N.L. Oltenia, E.M.C. Berbeşti şi C.E. Craiova, în solidar, la plata sumei de 21.804 RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.M. şi a sumei de 19.948 RON cheltuieli de judecată, către reclamantul S.I.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat apel, în termen legal, pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia SA şi S.N.L. Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbeşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin decizia nr. 178 din 10 noiembrie 2011 Curtea de apel Craiova, secţia a lll-a civilă, au fost admise apelurile formulate de pârâtele SC C.E.C. SA, S.N.L. Oltenia SA şi S.N.L. Oltenia- Exploatarea Minieră de Cărbune Berbeşti împotriva sentinţei nr. 137 din 21 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială, în Dosarul nr. 7932/95/2009 în contradictoriu cu intimata pârâtă SC O.P.SA şi intimaţii reclamanţi. A fost schimbată sentinţa apelată, fiind respinsă acţiunea formulată de reclamantul S.M. şi S.A., S.S. şi S.S.I. (moştenitori ai reclamantului S.M.I. decedat).
A fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Exploatarea Minieră de Cărbune Berbeşti şi, în consecinţă, a fost respinsă acţiunea faţă de aceasta, fiind menţinute dispoziţiile sentinţei în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei pârâte O.P. Grup Zăcăminte Ţicleni.
Prin aceeaşi decizie au fost obligaţi intimaţii reclamaţi S.M. şi S.A., S.S. şi S.S.I. (moştenitori ai reclamantului S.M.I. decedat) la plata sumei de 6.823,78 RON cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, către apelantele pârâte S.N.L. Oltenia SA şi SC C.E.C. SA.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii S.A., S.M., S.S. şi S.S.I. precum şi pârâta Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu.
Cu privire la această din urmă recurentă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine că la data de 10 iulie 2012, SC C.E.C. S.A a depus precizări, în prezentul dosar, pentru a justifica noua identitate a societăţii.
În conformitate cu prevederile H.G. nr. 1024/2011, privind unele masuri de reorganizare a producătorilor de energie electrică de sub autoritatea Ministerului Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri s-a stabilit, în baza prevederilor art. 2 alin. (1) din H.G., înfiinţarea Societăţii Comerciale C.E.C. SA prin fuziunea SC C.E.C. SA, SC C.E. Rovinari SA, SC C.E. Turceni S.A. şi a Societăţii Naţionale a Lignitului Oltenia SA.
SC C.E.C. SA a fost înregistrată la registrul comerţului la data de 31 mai 2012, iar unitatea nou înfiinţată a preluat calitatea de intimat-pârât în actualul dosar.
Pentru aceste considerente, prin înscrisul din prezentul dosar, pârâta recurentă-intimată SC C.E.C. SA a înţeles să renunţe la recursul declarat de societatea cu care a fuzionat, respectiv Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA Târgu Jiu.
Privitor la acest din urmă recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform art. 246 C. proc. civ. va lua act de renunţarea la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de apel Craiova, secţia a lll-a civilă.
Intimatele pârâte au depus la dosar întâmpinări, solicitând respingerea recursului formulat de către reclamanţi ca nefondat.
Cât priveşte recursul declarat de reclamanţii S.A., S.M., S.S. şi S.S.I., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine următoarele:
Recurenţii-reclamanţi au formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 178, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în şedinţa publică din 10 noiembrie 2011, în Dosarul nr. 7932/95/2009, dar şi împotriva încheierilor de şedinţă din data de 27 octombrie 2011, când nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea a constatat cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra apelurilor, dar şi împotriva încheierii de şedinţă din 3 noiembrie 2011 când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 10 noiembrie 2011.
Au mai fost atacate cu recurs şi încheierile de şedinţă din 4 noiembrie 2010, prin care s-a încuviinţat proba cu expertiza în specialitatea geologie, hidrogeologie şi dinamica pământului; expertiza în specialitatea evaluare terenuri şi construcţii civile; încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2012 prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de reclamanţii-intimaţi, împotriva specialiştilor Facultăţii de Geologie Geofizică şi Dinamica Pământului ai Universităţii Bucureşti; a doua încheiere de şedinţă din 2 decembrie 2010, prin care s-a respins proba cu martori, solicitată de intimaţii-reclamanţi, pentru a face dovada că societăţile apelante au construit locuinţe noi pentru toate persoanele strămutate; încheierea de şedinţă din 3 februarie 2011, prin care au fost numiţi specialiştii C.M., D.S., M.S. şi M.S., din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică ai Universităţii Bucureşti să efectueze expertiza în specialitatea geologie hidrogeologie şi dinamica pământului; încheierea de şedinţă din data de 17 martie 2011, prin care s-a respins cererea de recuzare, formulată de intimaţii-reclamanţi împotriva experţilor numiţi dar şi împotriva soluţiei pronunţată de instanţă prin care s-a respins cererea intimaţilor de numire, în echipa de experţi, a unor specialişti din cadrul Institutului de Cercetare Ştiinţifică, Inginerie Tehnologică şi Proiectări Mine pe Lignit Craiova; încheierea de şedinţă din 23 iunie 2011, prin care s-a respins excepţia intimaţilor reclamanţi prin care invocau nulitatea raportului de expertiză, întocmit de experţii din cadrul Universităţii Bucureşti pentru neconvocarea, la expertiza efectivă, a expertului asistent (propus de intimaţii-reclamanţi şi încuviinţat de instanţă) O.A., dar şi pentru neconvocarea acestuia, de către aceeaşi echipă de experţi, pentru efectuarea unei lucrări la faţa locului, la data de 13 aprilie 2011.
În esenţă, recurenţii-reclamanţi au atacat cu recurs soluţiile prin care Curtea de Apel Craiova a respins, prin încheieri de şedinţă, cererile de recuzare ale experţilor specialitatea geologie, hidrogeologie şi dinamica pământului din cadrul Universităţii Bucureşti; soluţia prin care s-a respins cererea prin care intimaţii-reclamanţi solicitau, pe lângă expertiză, proba cu martori, cererea prin care solicitau ca pe lângă echipa de experţi, încuviinţaţi de instanţă, la expertiză să mai participe şi specialişti din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L Craiova, sau au invocat nulitatea raportului de expertiză cu motivaţia ca experţii încuviinţaţi în cauză nu au convocat expertul asistent nici la efectuarea expertizei efective, nici cu ocazia efectuării unei lucrări la faţa locului, la data de 13 aprilie 2011.
Criticile formulate de către recurenţii-intimaţi, împotriva încheierilor de şedinţă sunt nefondate pentru motivele ce vor fi prezentate în continuare:
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 noiembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanţa a pus în discuţie, încuviinţarea probei cu expertiza în specialitatea geologie, hidrogeologie şi dinamica pământului. Proba, în conformitate cu prevederile art. 201 alin. (2) C. proc. civ., a fost solicitată de SC C.E.C. SA chiar prin motivele de apel (dosar Curtea de Apel Craiova) dar şi de către Societatea Naţională a Lignitului Oltenia SA.
Curtea de Apel Craiova a considerat proba cu expertiza specialitatea geologie, hidrogeologie şi dinamica pământului concludentă, utilă şi pertinentă cauzei. A fost încuviinţată, prin aceeaşi încheiere de şedinţă şi expertiza specialitatea evaluare terenuri şi construcţii civile.
Recurenţii-reclamanţi au formulat cerere de recuzare a experţilor nominalizaţi. în conformitate cu prevederile art. 204 alin. (1) C. proc. civ. „experţii se pot recuza pentru aceleaşi motive ca şi judecătorii. (2) Recuzarea trebuie să fie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului (3) Recuzările se judecă în şedinţa publică, cu citarea părţilor şi a expertului".
Prin încheierea de şedinţă din 2 decembrie 2010 (dosar Curtea de Apel Craiova) instanţa de apel, având în vedere că la termenul din 4 noiembrie 2011 părţile au convenit asupra desemnării de specialişti din cadrul Universităţii Bucureşti, a considerat că cererea de recuzare a experţilor, nu a fost formulată în termenul procedural, urmând a fi respinsă. A fost respectată procedura şi sub aspectul soluţionării cererii de recuzare, în şedinţa publică, cu citarea părţilor şi a expertului.
Prin a doua încheiere de şedinţă din 2 decembrie 2010 a fost respinsă cererea de recuzare formulată de intimaţii-reclamanţi, motivată pe incompatibilitatea experţilor specialitatea geologie hidrogeologie şi dinamica pământului, care au considerat că aceiaşi experţi şi-au spus părerea cu privire la alunecările de teren în Dosarul nr. 2081/267/2009, dosar soluţionat de Judecătoria Novaci. Din probele existente la dosar, s-a putut concluziona că expertiza din Dosarul nr. 2081/267/2009, s-a efectuat într-o altă zonă, iar cauzele producerii alunecărilor de teren sunt diferite, criticile recurenţilor fiind, în aceste condiţii, sunt neîntemeiate.
Prin a doua încheiere de şedinţă din 2 decembrie 2010 a fost respinsă şi cererea intimaţilor-reclamanţi prin care solicitau proba cu martori pentru a face dovada că societăţile, implicate în litigiu, au construit locuinţe noi pentru toate persoanele strămutate.
Curtea de Apel Craiova a respins în mod corect cererea intimaţilor, privind proba cu martori, pentru a da prioritate înscrisurilor deoarece şi SC C.E.C. SA şi Societatea Naţionala a Lignitului Oltenia SA au susţinut, în mod constant, că situaţia în care s-au aflat gospodăriile intimaţilor-reclamanţi a fost o consecinţă directă a unor fenomene geologice naturale, cunoscute deopotrivă specialiştilor şi autorităţilor ca preexistente litigiului, complexe şi de lungă durată, aşadar fenomene aflate sub monitorizare încă din anii anteriori. S-au făcut trimiteri la prevederile Legii nr. 575/2001, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional, secţiunea a V-a zone de risc natural, dar şi la prevederile Legii nr. 481/2004, privind protecţia civilă. Au fost avute în vedere şi prevederile O.U.G. nr. 68/2006, privind măsuri pentru dezvoltarea activităţii în domeniul construcţiilor de locuinţe prin programe la nivel naţional. Se află depusă la dosar, încă din timpul soluţionării fondului, hotărârea Consiliului Local, oraş Tg. Cărbuneşti, din 31 octombrie 2006, privind atribuirea de teren în folosinţa gratuită, pe durata existenţei construcţiilor, familiilor nominalizate şi evidenţiate de către primăriile comunei B. şi R.A. pentru cele 58 locuinţe realizate prin A.N.L. Bucureşti. Rezultă, din susţinerile societăţilor implicate, că au fost construite locuinţe noi pentru toate persoanele strămutate, aşa încât Curtea de Apel Craiova a apreciat în mod corect că proba cu martori este inutilă în cauză.
Prin încheierea de şedinţă din 17 martie 2011, (dosar Curtea de Apel Craiova) a fost respinsă cererea prin care intimaţii-reclamanţi solicitau numirea unor experţi din cadrul I.C.S.I.T.P.M.L. Craiova.
Motivaţia instanţei este legală. Intimaţii-reclamanţi au avut posibilitatea să desemneze experţi asistenţi, atât în baza prevederilor art. 201 alin. (5) C. proc. civ. cât şi în baza prevederilor art. 18 din O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activităţii de expertiză judiciară şi extrajudiciară, bineînţeles pe cheltuiala lor.
Intimaţii-reclamanţi au formulat recurs şi împotriva încheierii de şedinţă din 23 iunie 2011, prin care a fost respinsă excepţia nulităţii raportului de expertiză, întocmit în cauză, motivat de faptul că experţii desemnaţi de instanţă nu au convocat expertul asistent, O.A., la expertiza din 7 aprilie 2011, dar nici pentru efectuarea unei lucrări la faţa locului, la data de 13 aprilie 2011.
Critica este nefondată întrucât nici C. proc. civ. şi nici O.G. nr. 2/2000, invocate mai sus, nu stabilesc obligaţia expertului desemnat să convoace, la efectuarea expertizei, expertul asistent.
În conformitate cu prevederile art. 208 alin. (1) C. proc. civ., „dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la faţa locului, ea nu poate fi făcută decât după citarea părţilor prin carte poştală recomandată, cu dovada de primire", iar la dosarul Curtea de Apel Craiova au fost depuse, de către echipa de experţi, confirmările de primire, cu care se face dovada citării părţilor implicate în cauză, pentru data de 7 aprilie 2011, când a fost efectuată deplasarea la faţa locului, în vederea expertizei. Mai mult decât atât, la dosarul curtea de apel se află procesul-verbal încheiat la data de 7 aprilie 2011, încheiat cu ocazia efectuării expertizei, semnat de avocat M.I., care a reprezentat intimaţii-reclamanţi atât în instanţă cât şi la efectuarea expertizei. Dacă avocatul găsea necesară şi utilă prezenţa expertului asistent la efectuarea expertizei din 7 aprilie 2011, expertul asistent s-ar fi prezentat la locul expertizei spre a-şi susţine opiniile.
Lipsa expertului asistent, la efectuarea expertizei, nu constituie culpa experţilor desemnaţi, care, procedural, au convocat partea care la rândul ei trebuia să-şi anunţe şi să-şi aducă, la locul expertizei, expertul asistent. Referitor la deplasarea experţilor, în teren, la data de 13 aprilie 2011, ea a fost o deplasare pentru a culege date pur ştiinţifice, nefiind necesară prezenţa altor părţi implicate în cauză. La data de 13 aprilie 2011 s-a deplasat, în teren, numai echipa de experţi (şi nici aceasta în componenţa în care s-a deplasat în data de 7 aprilie 2011). Reprezentanţii anumitor discipline, din cele încuviinţate de instanţă, au putut să-şi culeagă materialul necesar expertizei, doar din deplasarea din 7 aprilie 2011.
Pentru aceste motive sunt nefondate criticile formulate împotriva încheierii de şedinţă din 23 iunie 2011.
Din recursurile formulate, de către intimaţii-reclamanţi împotriva încheierilor de şedinţă prezentate mai sus, rezultă că s-a urmărit ca expertiza efectuată la fond să fie omologată şi în apel sau, dacă se va dispune o expertiză contrarie să fie numit un expert din zonă, care, dacă este posibil, să fie înscris pe tabelul nominal existent la Biroul Local pentru Expertiza Judiciară Tehnică şi Contabilă din cadrul Tribunalului Gorj. Curtea de Apel Craiova a constatat însă că unităţile implicate în cauză au insistat, în mod constant, ca instanţele să solicite, în vederea elucidării cauzei, punctul de vedere al mai multor specialişti din domeniile supuse atenţiei. Curtea de Apel Craiova a avut în vedere şi susţinerile S.N.L. Oltenia SA din care rezultă că opinia experţilor zonali este influenţată de subiectivism, aceştia fiind foşti angajaţi ai acestei unităţi, afectaţi de procesul de restructurare. Fără îndoială că o echipă de specialişti din cadrul Universităţii Bucureşti Facultatea de Geologie şi Geofizică au întocmit un raport de expertiză multidisciplinar dispunând de cadre specializate în domeniile solicitate de părţi şi încuviinţate de instanţă respectiv: geologie, hidrogeologie şi dinamica pământului. Rezultatele expertizei au fost determinate prin folosirea unor programe specializate (GEOSLOPE, licenţa Facultatea de Geologie şi Geofizică) care a analizat stabilitatea terenului, luând în consideraţie atât situaţia iniţială, anterioară alunecărilor de teren, care au afectat proprietăţile intimaţilor reclamanţi, în care terenul era nederanjat, cât şi situaţia în care terenul este saturat de apa din precipitaţii, iar nivelul apei subterane a crescut, la cota la care se afla şi în prezent. Lucrarea a avut la bază mai multe studii anterioare, întocmite de cercetători în domeniile avizate, toate acestea însă pornind de la documentaţia pusă la dispoziţie de proiectantul de profil; Institutul de Cercetare Ştiinţifică, Inginerie Tehnologică şi Proiectare Mine pe Lignit SA Craiova. Au fost valorificate informaţiile oferite de studiul „Cercetări geologice, hidrogeologice şi geotehnice în zona Subcarpaţilor Olteniei, Munteniei şi de Curbură, pentru determinarea factorilor de dinamică externă care generează degradări, eroziuni şi solifluxiuni ale versanţilor, întocmit de SC P.P., Vol. II". A fost avută în vedere opinia prezentată în lucrarea Prospecţiuni geomorfologice şi geologice asupra alunecărilor de teren şi eroziunilor în zonele degradate situate în raza de activitate a S.P. Ticleni, responsabil de temă conf. dr. ing. O.G., conform căreia „terenul iniţial ocupat de halda exterioară a Văii Şoimului era instabil, fiind constituit din depozite aparţinând unor alunecări de teren, relativ stabile sau relativ instabile, sau chiar unor alunecări active".
S-a concluzionat de către experţi că „halda de steril Valea Şoimului nu a produs modificări geomorfologice şi de sarcină geologică asupra terenului iniţial, în măsură să inducă fenomene de instabilitate în zona satului Poiana, respectiv în zona proprietăţilor Safaliu, separate de aria de depunere a haldei de o vale (Valea lui Ciuca) şi o colină (Dealul dintre Văi) unitate morfologică neafectată de fenomenele de alunecare".
S-a concluzionat totodată că „declanşarea alunecărilor de teren nu poate fi explicată decât prin factori naturali" (răspuns obiectiv nr. 11; propus de intimaţii-reclamanţi). S-a constatat că „modificările generate de schimbările condiţiilor geomorfologice nu au constituit factori determinanţi în producerea instabilităţii terenului în zona satului Poiana şi a proprietăţilor Safaliu" (răspuns la obiectivul nr. 6; propus de reclamanţi).
Experţii şi-au menţinut opinia şi prin răspunsul la obiecţiuni, precizând „nu am găsit nici o confirmare prin dovezi concrete, analitice, cantitative ale contribuţiei haldei de steril la fenomenele de instabilitate din zona în speţă, simpla afirmaţie că halda este responsabilă de aceste fenomene nu poate fi cuantificată şi deci nu este relevantă" (răspuns obiecţiuni la obiectivul nr. 10).
Este esenţial, în reţinerea stării de fapt prezentată de experţi, conţinutul răspunsului la obiectivul expertizei nr. 1, propus de intimaţii-reclamanţi. Scopul indicării unui asemenea obiectiv a fost ca experţii, pe bază de hărţi aerofotograme (zboruri efectuate anterior lucrărilor miniere) să se precizeze cum era cadrul geomorfologic şi hidrogeologie natural preexistent pe terenurile ocupate de către halda de steril a carierei Bustuchin, situate în Valea Şoimului.
Ca răspuns la acest obiectiv, în raportul de expertiză, se precizează: „Din documentaţiile disponibile: harta topografică din anul 1980 (Anexa nr. I) şi Planul de situaţie Bustuchin realizat după aerofotograma din anul 1990 (Anexa nr. 2) se poate remarca un relief de coline cu orientare N-S sau NNV-SSE, delimitate de o reţea hidrografică densă, având văi cu apă permanentă sau temporară, dar cu energie erozională semnificativă, mai ales în perioadele cu intensitate mare a precipitaţiilor, când se pot forma torenţi".
Coroborând această informaţie cu informaţia oferită de Certificatul de Forţa Majoră din 14 iulie 2006, emis de Camera de Comerţ şi Industrie a Judeţului Gorj, în baza dispoziţiilor Decretului-lege nr. 139/1990, şi dispoziţiilor C. civ., la cererea formulată de SC C.E.C. SA, conform căreia, volumul imens de precipitaţii din zonă a făcut ca debitele să atingă valori, în perioada 2005-2006, că pentru gradul de asigurare de 100 de ani, devine explicabilă instabilitatea terenurilor în zonă. Copie certificat forţa majoră. Curtea de Apel Craiova a reţinut, din raportul de expertiză, prin considerentele deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011, că satul P.S., din comuna Bustuchin, este amplasat într-o regiune colinară, ce este traversată de râul Amaradia şi afluenţii acestuia, ce au determinat formarea de văi cu apă permanentă sau temporară dar cu energie erozională semnificativă. Mai precis, satul Poiana Seciuri, este situat pe o colină pe direcţia Nord-Sud, iar halda exterioară de steril, a Carierei Bustuchin, este amplasată în Valea Şoimului, cu afluenţii săi, ce străbat Valea Ponor şi Valea Florilor. Satul Poiana Seciuri în care locuiesc intimaţii-reclamanţi S.M. şi S.I. este separată de haldă prin două forme morfologice distincte, două văi Valea lui Ciuca şi Valea
Ponor, între acestea aflându-se o altă colină, orientată pe aceeaşi direcţie, numită culmea Dealul între Văi.
Cele două formaţiuni geologice şi colina dintre acestea, care separă satul Poiana Seciuri de halda de steril, nu au fost afectate de alunecările de teren.
A mai reţinut instanţa de apel că deşi halda de steril are uneori un aspect neomogen, aceasta este în cea mai mare măsură stabilă şi acoperită cu vegetaţie, iar nivelul de eroziune nu s-a ridicat, în timp, ceea ce a făcut ca efectele acestui fenomen, între versanti, să nu mai fie active. Au concluzionat specialiştii şi a reţinut instanţa de apel că depozitele de haldă, au condus la creşterea sarcinii geologice şi mărirea presiunii la baza versanţilor Văii Şoimului, care nu numai că nu i-a afectat gradul de stabilitate, ci, dimpotrivă, l-au îmbunătăţit, prin compresiune suplimentară la baza versanţilor, aceasta reprezentând una din metodele geologice inginereşti importante, utilizate în practica, de stabilizare a taluzurilor şi versanţilor.
Au mai precizat specialiştii şi a reţinut instanţa de apel că factorii principali, care au condus la instabilitatea terenului şi la alunecările de teren în cornuna B., zona vetrei satului P.S., unde se află imobilele intimaţilor-reclamanţi, s-ar putea grupa după cum urmează:
- factori geologici, întrucât depozitele sedimentare din zona Bustuchin, pe care este amplasat satul Poiana Seciuri, sunt alcătuite, alternativ, din argile, prafuri şi nisipuri, care au grade diferite de transformare, de modificare a proprietăţilor fizico-mecanice şi de rezistenţă mecanică.
- factori structurali, deoarece versantul pe care este situată vatra satului este înclinat, constituind factori favorizanţi, atât pentru alunecările paralele cât şi pentru drenarea apelor subterane pe înclinarea straturilor.
- factori geomorfologici constând în distribuţia văilor torenţiale pe versanti, fapt ce multiplică fenomenul de scurgere al apelor, în timpul ploilor torenţiale şi fragmentarea erozivă a versanţilor colinari pe care este aşezat satul Poiana Seciuri.
- factori meteorologici şi hidrologici întrucât precipitaţiile au avut un rol important în creşterea nivelului şi gradului de saturare a versanţilor, conducând la intensificarea eroziunii şi la dezagregarea fizică a acestora.
Concluziile specialiştilor au consemnat că alunecările de teren, care au afectat proprietăţile intimaţilor-reclamanţi, situate între satul P.S. şi V.C., au fost provocate de factori naturali; de alimentarea cu apă din precipitaţii şi nu sunt consecinţa depunerilor de steril, rezultat din efectuarea activităţilor miniere, şi nici a neefectuării lucrărilor de gospodărire a apelor din interiorul haldei Valea Şoimului şi de conservare a acestora, precum şi a exploatărilor miniere abandonate, de către apelanta pârâtă S.N.L. Oltenia SA.
Din datele furnizate de Agenţia Naţională de Meteorologie, zona Bustuchin este o zonă cu precipitaţii medii anuale semnificative, peste 800 mm (l/mp).
Concluziile specialiştilor din cadrul Facultăţii de Geologie şi Geofizică a Universităţii din Bucureşti se coroborează şi sunt confirmate şi de faptul că prin Legea nr. 575/2001, privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional, secţia a V-a, zone de risc natural, comuna B., din judeţul Gorj, este menţionată în anexa nr. 8 (Copie xerox act normativ, dosar fond).
Curtea de Apel Craiova a reţinut ca nefiind dovedită săvârşirea de către apelantele pârâte a vreunei fapte ilicite, care să fi produs vătămarea drepturilor de proprietate ale intimaţilor-reclamanţi S.M. şi S.I.
Recurenţii-reclamanţii şi-au motivat în drept cererea pe prevederile art. 998-1000, art. 1073 şi urm. C. civ.
În conformitate cu dispoziţiile art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit art. 999 C. civ., omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar şi de acela ce a cauzat prin neglijenţa sau prin imprudenţa sa (C. civ. 998). Din interpretarea prevederilor legale invocate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite, cumulativ, următoarele condiţii: existenţa unui prejudiciu, existenţa unei fapte ilicite, existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi existenţa vinovăţiei celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa celui care a acţionat.
Prin decizia criticată, de către recurenţii-reclamanţi, Curtea de Apel Craiova a constatat că aceste condiţii nu sunt îndeplinite, în consecinţă decizia pronunţată fiind la adăpost de criticile formulate de către recurenţii-reclamanţi.
Pentru toate considerentele mai sus reţinute, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanţii S.A., S.M., S.S. şi S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a lll-a civilă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.A., S.M., S.S. şi S.S.I. împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a lll-a civilă, ca nefondat.
la act de renunţare la judecata recursului declarat de pârâta SC C.E.C. SA împotriva deciziei nr. 178 din 10 noiembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia a lll-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în/şedinţă publică, astăzi, 27 martie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2013. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1202/2013. Civil. Constatare nulitate act... → |
|---|
