ICCJ. Decizia nr. 103/2013. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 103/2013
Dosar nr. 32120/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 17 ianuarie 2013
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 3 februarie 2011, C.C.M. prin Sindicatele Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă şi Retragere, Filiala Craiova a chemat în judecată pe pârâtul Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale solicitând anularea deciziei de pensie din data de 31 decembrie 2010, emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale; menţinerea drepturilor de pensie stabilite prin decizia din data de 27 februarie 2004; obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre cuantumul pensiei stabilită prin deciziei de pensie decizia din data de 27 februarie 2004 şi decizia din data de 31 decembrie 2010 pe perioada 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale; obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale aferente sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii până la reaplicarea deciziei din data de 27 februarie 2004.
Prin sentinţa civilă nr. 3904 din 22 martie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5341/63/2011, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reţinând că, potrivit dispoziţiilor art. 156 din Legea nr. 19/2000, Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
A mai motivat Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale că în cauză reclamantul nu a formulat acţiunea în contradictoriu cu C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii pentru a fi incidente dispoziţiile tezei I a art. 156 din Legea nr. 19/2001, ci se judecă în contradictoriu cu Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, astfel că devin incidente dispoziţiile tezei a II-a a art. 156, ce se referă la celelalte cereri care, potrivit normei legale imperative conţinute de textul de lege, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, care, în speţă, se află în Bucureşti.
Prin sentinţa civilă nr. 7914 din 04 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 321201312011, Tribunalul Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat ivit conflictul negative de competenţă şi a înaintat cauza spre Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. A reţinut Tribunalul Bucureşti că, în temeiul dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011. Potrivit art. 154 din noua lege cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
Totodată, Tribunalul Bucureşti a reţinut că în speţă decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, în baza Legii nr. 119/2010, dar a fost contestată la data de 3 februarie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 şi abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000. Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, rezultă că se aplică noua lege, respectiv Legea nr. 263/2010, potrivit căreia instanţa competentă este cea de la domiciliul/sediul reclamantului. Deoarece contestatorul are domiciliul în judeţul Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva unei case de pensii sectoriale, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Dolj, ca instanţă de la domiciliul reclamantului, conform dispoziţiilor art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.
Intr-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. În situaţia în care pârâtul este altul decât casele teritoriale de pensii sau casele de pensii sectoriale, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, la data de 1 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din lege, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
La data sesizării instanţei, şi anume 3 februarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 263/2010 erau în vigoare.
Prin urmare, în raport de dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere trebuie adresată instanţei de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 ianuarie 2013.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1020/2013. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 1015/2013. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
